miercuri, 2 decembrie 2020

Monologul lui Celentano

"Cui mama dracu' îi mai arde de poezie, doamnă? Dumneavoastră nu vedeți cum trăim noi? Într-un banc de-ala sec care nu-l înțelege nimeni. Un pește mergea pe un drum. Asta-i România. Îl intreb: «ce caută mă, peștele ăla pe drum?» E normal? Nu e normal, peștele trebuie să stea în apă. Dar a ajuns peștele ăla acolo că l-a pus mă-sa, l-a pus ta-su, un senator, un deputat, pe pile. Și el când s-a vazut acolo ce face? Nimic, încearcă să meargă pe bicicletă, ca să fie el mai cu moț. 

Nu mai e nimic normal. Te uiți în stânga, în dreapta. Anapoda ai școala. Copiii, îi învață în școală, tango. Termină școala, dă copilul de viață, supriză! În viață se joacă călușarul. Știți? Nu știm. Păi de ce, mă? Pentru că pe noi, în școală, ne-a învățat tango. Păi hai, măi, să vă învețe ce trebuie. Păi nu putem. Păi de ce? Pentru că așa e sistemul. Așa e sistemul? 
Sistemul ăsta pe mine mă zăpăcește de cap, că nu înțeleg. Intri în spital și, dacă ai noroc să ieși de acolo, ești mai bolnav decât ai intrat. Te duci în alt spital să te tratezi de ce ai luat din primul, după aia în al treilea din al doilea și tot așa până când ajungi să te tratezi cu pământ la cimitir".

Niciun comentariu: