9 tipuri de limite sănătoase

1. Am să spun "Nu" cererilor care-mi depășesc abilitățile;

2. Voi evita cu desăvârșire să influențez un alt om pentru motive egoiste;

3. Nu voi tolera minciunile;

4. Nu voi tolera lipsa de respect la adresa mea și nu voi interioriza insultele, ele au legătură cu celălalt, nu cu mine;

5. Nu voi alerga după oameni care m-au respins direct sau indirect, le voi accepta alegerea;

6. Nu mă voi întâlni cu cineva care vrea să mă controleze;

7.  Voi abandona o relație de îndată ce realizez că este abuzivă;

8. Voi evita să fiu mereu salvatorul oamenilor care sunt în suferință;

9. Nu voi face excepție de la limitele mele pentru nimeni și pentru niciun motiv. 

Tradus și adaptat după "Mind Journal"

Andrei 

Jurnalul Unui Psiholog

Scrisoare de dragoste

O, draga mea, cu mers frumos de rață,

Pupa-ți-aș alifia de pe față !...

De-un veac aștept să mi te fac femeie,

Să-mi dăruiești, sublim, o gonoree,

De-un veac aștept (de ce faci mutra asta ?)

Să-ți spun că ești mai bună ca nevasta,

Că punctul "G" la tine-i mai focos

Și-l ai de două ori : și sus, și jos —

Aș sta cu tine-n brațe o viață,

O, draga mea, cu mers frumos de rață,

Dar fugi acum, nu vreau să te deochi,

Pupa-ți-aș cearcănele de la ochi

Și zbârcitura de pe sfârcul drept.

Și mâine tot la Poștă te aștept.

                   SPIRIDON POPESCU

(Din vol. "Poeme în erecție, scrise în școala de corecție", în curs de apariție la editura "Muntele lui Venus", Târgu Jiu)

„Lacul lebedelor”, de Ziua Internațională a Dansului

Opera Română Craiova sărbătorește Ziua Internațională a Dansului cu premiera spectacolului de balet „Lacul lebedelor”, sâmbătă, 29 aprilie și duminică, 30 aprilie 2023, de la ora 19.00, în Sala Cercului Militar.

Una dintre capodoperele baletului clasic, compoziția lui Piotr Ilici Ceaikovski, în versiunea coregrafică a lui Marius Petipa și Lev Ivanov, va fi prezentată în premieră, în această săptămână, de Opera Română Craiova pe scena Cercului Militar.

Cu o adaptare și punere în scenă create de Andrei Scharaev (Cehia) și o scenografie de Yevhen Hurenko (Ucraina), cele două reprezentații îl vor avea la conducerea muzicală pe maestrul Dumitru Cârciumaru. 

Rolurile principale vor fi interpretate de Oksana Bondareva (Rusia) – Odette/Odile, Nicolai Nazarchevici (Moldova) – Siegfried, Vasili Bogdan (Moldova) – Rothbart și Ion Breahna (Moldova) – Bufonul, alături de Orchestra și Baletul Operei Române Craiova.

Ziua Internațională a Dansului, sărbătorită în întreaga lume în data de 29 aprilie, este celebrată de Opera Română Craiova prin prezentarea unuia dintre cele mai iubite și mai des reprezentate spectacole de balet din istoria artelor.

„Lacul lebedelor” continuă să fascineze publicul de toate vârstele prin felul în care muzica impresionantă și grația desăvârșită a mișcărilor dansatorilor spun emoționanta poveste despre iubire, trădare, sacrificiu și forța vindecătoare a iertării.

Încă mai pot fi achiziționate bilete pentru cele două reprezentații pe: https://iticket.ro/event/lacul-lebedelor și la agenția Operei Române Craiova de la Sala Polivalentă, Bulevardul Ilie Balaci nr. 6, 0351.442.471, agentiadebilete@operacraiova.ro

Compunere

Compunerea unui elev de 9 ani, scrisa in 1950.

"Ieri am fost cu mama, cu tata si cu doua matusi la sanctuarul din Loretto. Am fost sa ne rugam pentru sora-mea a mare care e maritata de cinci ani si nu reuseste sa faca prunci.

Ori ca nu ne-am rugat noi bine, ori ca n-a inteles Fecioara Maria, dar chestia e ca a ramas gravida sora-mea a mica, care nici macar nu e maritata.

Jurnal odios

Viitorul mic și negru ne bate la ușă !

"Jurnal de carantină 2025...

E al cincilea an de carantină. Probabil e aprile. N-am de unde să știu clar de când s-au interzis calendarele și foarte bine că le-au interzis. Socotitul timpului dădea o stare neplăcută de așteptare, și stările neplăcute scad sistemul imunitar. Atât așteaptă virusul.

*

Sigur nu e marți, pentru că l-am întrebat pe vecinul de la P2, et4 balcon colț stânga ce zi e și a zis că e marți. Mă urăște și dacă zice că e marți, sigur nu e marți.

*

Au zis la televizor că virusul a suferit din nou mutații și atacă oamenii cu temperament rebel, de aceea vor fi identificați și duși în centre speciale de carantină. Ce bine că nu sufăr de asemenea deviere periculoasă de comportament. Sper să îi salte repede până nu infectează și pe alții.

*

Milițienii îl bat în fața blocului de o oră pe vecinul de la unu. Eu i-am zis să scrie pe declarația de dus gunoiul în detaliu ce tip de gunoi duce, dar el a zis că nu contează. Uite că contează. Așa îi trebuie, dacă nu își ia responsabilitățile în serios. De unde să știe bieții milițieni dacă se îndrepta spre tomberonul de menajer sau spre cel de reciclabile?

*

Au zis la televizor că perioada de carantină se va termina foarte curând. Asta cred că înseamnă maxim 2-3 ani. Sunt atât de fericit încât mă duc pe balcon să cânt imnul.

*

Voiam să cânt doar prima strofă dar P2 et4 a scos telefonul să mă filmeze așa că l-am cântat cap coadă, sperând că o să-l pună pe net să vadă toți cetățenii ce atitudine pozitivă am. La final mi-a arătat că nu mă filma și doar se prefăcea că mă filmează ca să-mi dea emoții. Măcar cumva le-am dat avânt milițienilor să-l bată mai cu spor pe vecinul de la unu. Mă bucur că ajut corecția de atitudini periculoase. Dacă nu erau oameni ca vecinul, care să nu ia declarațiile în serios, ieșeam de mult din carantină.

*

Se întâmplă ceva foarte distractiv într-un balcon de la C6, fațada vestică. Nu am nici o fereastră bună în direcția aia dar P2 et4 are și îl văd cum se uită și râde de vreo oră. Râde de-i dau lacrimile. Mă uit la el și, din fericire, nu îmi pot imagina ce poate să vadă de îl împlinește în așa hal. Imaginația bogată a fost depistată de anul trecut a favoriza boala și mă bucur că nu sufăr de asemenea deviere periculoasă de personalitate.

*

M-am aplecat peste balcon să văd ce se întâmplă la C6 și am căzut din balcon. Din fericire mi-a amortizat căderea copacul din fața blocului și vecinul de la unu, care încă zăcea într-o baltă de urină. Milițienii de serviciu, înțelegând că a fost un accident, m-au bătut foarte moderat. Am doar o mână ruptă și mi-o pot trata singur acasa. Bine că nu m-au dus la spital. Nimeni care ajunge la spital nu se mai întoarce acasă.

*

Cu toate că am o mână ruptă, am aplaudat înainte de culcare muncitorii esențiali, cei care ne livrează mâncare la ușă, ne asigură curent, gaz, internet și apă: tot ce are nevoie un om modern ca să nu iasă din casă. Și evident doctorii și polițiștii. Ei sunt adevărații eroi. E important să menții o atitudine pozitivă, pentru sistemul imunitar.

Jurnal de carantină 2025 (II) 

Astăzi o să fie o zi proastă. La 3.43 l-am auzit prin perete pe vecinul de la etajul 1 tușind. N-am mai putut să dorm din momentul ăla. Sper că s-a înecat cu mâncare sau apă și de-aia a tușit. Doamne-ajută să nu-l taie iar tușitul că o încurcăm toți.

*

A venit coletul! În sfârșit! Nu pot spune clar când am dat comanda de când s-a interzis măsurarea timpului din motive de moral dar țin minte că era vară și acum e primăvară, deci s-au mișcat repejor. Nici chiar repede, dar repejor. Am interacționat cu curierul după protocol. A sunat la ușă, s-a dat 5 metri în spate, a așteptat să deschid. L-am salutat, m-am dat 5 metri în spate, el a avansat, a lăsat coletul și s-a retras 5 metri. Am avansat eu, am luat coletul, am lăsat banii și m-am retras. Apoi a avansat el, a luat banii, a lăsat chitanța și s-a retras. A venit rândul meu să avansez, am semnat chitanța și m-am retras, apoi a avansat el, a luat chitanța, m-a salutat și s-a retras. Amândoi ne-am scos mănușile și le-am ars unul în fața celuilalt, ca să concluzionăm standard interacțiunea. Pot să zic că a mers ca uns.

*

E aici! Ultrabarrier 10 000, cea mai performantă mască de protecție facială a anului 2023! 5 kilograme de aliaj de titaniu îmbrăcat în cauciuc hipoalergic. 4 turbine montate mandibular care filtrează aerul la 360 de grade. Buton de panică care-ți videază plămânii în caz că te-ai simțit expus. Vizieră magnetizată care respinge particulele de praf. O bijuterie tehnologică. Desigur, forțează puțin mușchii gâtului și trebuie să fii atent când întorci capul să pui frână, pentru că de la inerție se poate roti până trosnește gâtul, dar astea sunt mofturi, dacă luăm în considerare gradul de protecție oferit.

*

12.44. Vecinul de dedesubt a tușit iar. Dacă îl raportez, ne ridică ăștia nivelul de carantină și n-o să mai avem voie să ieșim din bloc decât pentru dus gunoiul. Bonus, ne ridică nivelul de clor din apă de la 0.01% la 0,05%. Iar iritații, iar ochi roșii, iar diaree. Dacă nu-l raportez, sigur îl raportează altcineva și dup-aia mă trezesc cu polițiștii la ușă, să mă întrebe de ce nu l-am raportat. Poate la prima tuse, aia din noapte am scuză. Pot să zic că dormeam și nu l-am auzit. Dar la 12.44? Bate la ochi.

*

Am sunat la Direcția Denunțuri și l-am reclamat pe vecin pentru accesul de tuse, ca un cetățean bun. Bine că a venit masca azi și pot să dau o fugă până la cumpărături până ne închid ăștia blocul. Neaparat trebuie să cumpăr 5 litri de lapte gras. Am descoperit că atunci când ridică ăștia nivelul de clor din apă și încep să circule vaporii ăia de clor prin tot blocul, poți scăpa temporar de mâncărime și ochi roșii dacă îți torni lapte în ochi. Poate iau și un unguent mentolat dacă mai au ăștia, că iritațiile de piele sunt inevitabile.

*

La magazinul de proximitate căruia îi sunt desemnat m-am întâlnit cu tipul de la P2 Et4 și recunosc că nu am mai fost atât de invidios în viața mea. Avea pe față Ultrabarrier Extreme Pro, cea mai performantă mască de protecție facială a anului 2024. Sigur are pile la Ministerul Livrărilor de a primit-o așa repede. Norocosul. E imensă. Aud de aici cum îi troznește gâtul și i se tasează vertebră cu vertebră la fiecare mișcare. Dacă și-ar pune o găleată pe cap acum, i-ar veni doar pe creștet, ca pălăriuțele alea evreiești. Se bălăngăne din tot corpul și îi pocnesc genunchii la fiecare pas dar n-are nici o grijă. Nu i se ghicește nici un colț de față pe sub mască, dar sunt sigur că se uită la mine cu superioritate, și pe bună dreptate. E un învingător. Tocmai a căzut pe spate și îl ajută trei oameni să se ridice.

*

M-am trezit cu milițienii la ușă. Vești bune. Vecinul nu este bolnav. A semnat un contract de colaborare cu miliția și doar ne testa vigilența. Tușise intenționat ca să vadă dacă suntem cetățeni responsabili și-l raportăm. Sunt mândru de blocul meu. În afară de vecinul de la apartamentul 16,  care știe toată lumea că e aproape surd, tot blocul a raportat accesul de tuse. Mă bucur că locuiesc într-un bloc de cetățeni exemplari. Ne-a dat la toți o insignă de merit și ne-a crescut cota de ieșiri din casă de la patru pe lună la cinci. Dacă ar fi toată lumea la fel de responsabilă ca noi, sunt sigur că am scăpa de virus în maxim 2-3 ani. Am cumpărat lapte degeaba."

Draci

Convenție prenupțială

Eu am dracii mei, tu ai dracii tăi,

Dacă vrei să ni-i mai cunoaștem și după ce vom fi împreună,

Hai să-i vopsim pe spate cu două culori diferite :

O culoare să reprezinte dracii mei, cealaltă pe-ai tăi.

Altfel nu vom ști niciodată,

Dacă ne vom trezi cu iubirea pătată,

Care din noi a fost vinovatul.

               SPIRIDON POPESCU

Despre smerenie

Depresia este boala cea mai comună a vremurilor noastre: aceasta este indubitabil.

Dar e o boală duhovnicească, înainte de a fi altceva.

Iar prevenția pentru această boală este ceea ce în creștinism se numește smerenia.

Dar smerenia nu este, cum din păcate cred mulți, un  soi de înmulțire a ta cu 0, o degradare (de cele mai multe ori deviind în ipocrizie, între noi fie vorba) a propriului eu.

Nu. Smerenia este....bunul simț, cunoașterea propriilor limite, acceptarea „lungimii plăpumii” sub care te întinzi, cunoașterea ”lungului nasului”.

Ajungem deprimați de la epuizare și stres provocat în cele mai multe din cazuri de cruci care nu sunt mântuitoare dar pe care, din diverse ambiții, din lăcomie, din socoteli proaste, ni le-am asumat.

Ce e smerenia?

Să te mulțumești cu un apartament, nu să te îndatorezi cu credite peste credite și alte responsabilități pentru că vrei tu casă.

Să fii prudent în afaceri, conștient de propriile limite și capacități, chiar dacă prin asta trebuie să accepți câștiguri mult mai modeste.

Să fii atent când te împrumuți și pentru ce te împrumuți. E mai bine să fii fără mașină decât cu un credit suplimentar.

Să îți calculezi tot timpul cu modestie nevoile. Chiar ai nevoie de hotel de 4-5 stele când mergi în vacanțe? 

Chiar e musai să „spargi” bani mulți pe nu știu ce haină de firmă?  Chiar ai nevoie de o mașină mai scumpă? 

Dar nu trebuie rămas doar în planul material. Smerenia înseamnă că nu trebuie să fii „bărbat fatal” sau „femeie fatală”. 

Din contra, e bine să fii normal și echilibrat, conștient de „liga” ta.  Smerenia înseamnă a accepta limitele, nu a forța nota. 

Smerenia înseamnă a accepta și bolile. Desigur, să te tratezi de ele, dar să calculezi tot timpul unde tratamentul devine o problemă mai mare decât vindecarea în sine. 

Smerenia înseamnă să te iei peste picior cu umor, să fii subiectul principal al propriilor tale ironii.

Smerenia înseamnă să nu cauți funcții, titluri, grade, poziții pe care știi, obiectiv că nu le meriți și că vei deveni un rob al lor.

Viața a făcut să cunosc oameni foarte bogați și oameni puternici.  Dar în majoritatea cazurilor am văzut niște sclavi, mult mai obosiți ca mine, care sunt sărac, stresați, îngrijorați, frământați de nenumărate griji pe care eu nu le aveam. 

Fără să îmi pemit ceasurile lor elvețiene, mașinile lor luxoase, costumele lor de mii de euro, sincer, eram mai liber decât ei.

Șaorma mâncată de mine de la colț era rumegată în liniște în timp ce caviarul lor cădea greu cu atâtea griji.

Și mai ales cu o nevoie de mai mult....

Căci nu le era suficient ce aveau ci erau disperați, frământați, obosiți de nevoia de mai mult.

Dar am cunoscut și oameni middle class la fel: prieteni epuizați de munci stupide la corporații, de „task”-uri și diverse „ținte”, stând toată ziua și toată noaptea să muncească...

Ce trebuie să fie în sufletul lor? 

Păi nu atât pasiunea pentru job cât frica că, dacă pică jobul, pierd casa, luată pe credite îngloditoare pe zeci de ani, pierd mașina, musai scumpă și cu rate uriașe, că „nu se face” să mergi cu Dacia, nu? , etc..

Smerenia, repet, nu înseamnă sărăcie, ci înseamnă cunoașterea limitelor și buna resemnare: atât pot, atât câștig, atât îmi permit și....slavă Domnului pentru asta! (Aș vreau eu să nu existe paranteza asta; Bogdan Duca)

Amintiri din căznicie

 

Legenda spune că ,, În vino veritas " .

Greșit, nu la beție se spune adevărul ci la nervi . La ceartă. Ieri m - am certat cu tanti și am aflat tot . Mi - a spus ce nu aș fi vrut să aud vreodată. Mi - a spus că ea nu m - a iubit dar o omora tasu dacă nu mă lua pe mine . Și acum traducerea- acum 30 de ani eram ,, prieteni " ne plimbam de mână zilnic prin oraș, prin parcuri , la film , la muzee . Și ne ,, mozoleam " că pe atunci nu se știa de oral , de sex , de perversiuni. Bine ea nu știe nici acum dar asta e altă poveste. Și mă pune dracu să accept invitația ei la o serbare campeneasca la ea în sat ( prea ca la țară) și să trec să mă cunoască părinții ei .Fără să știu că la ei era legea nescrisă că dacă treci pragul unei fete trebuie să te însori cu ea . Că dacă nu o faci o dezonorezi și nu o mai ia nimeni plimbata de tine . Deci intru eu în casă , stau la masă cu viitorii socri, vorbim discuții apoi dau să plec.

Sărăcia după mine, că merge și ea la Craiova.

O iau și dau să o las la gazdă. Nuu , că ea merge la mine ! Că ea se mută cu mine. Bă ej nebun?! Bă ej prost?! Sunt însurat și nu știu?! Și atunci am aflat legea pământului de la ea din sat - ai intrat în casa fetii te - ai pricopsit cu beleaua, trebuie să o iei acasă. M - am supărat, ideea de a mă insura la 20 de ani nu îmi surâdea deloc . O vreme nu ne - am mai văzut. Până intr - o seară când mă pomenesc cu ea la ușă .Cu bagajul . Că ea se mută la mine ! Bă ej prost?! Bă ej nebun ?! Ii închid ușa în nas și îmi văd de viață ( învățam să dau la facultate ) . A doua zi la fel ea la ușă. Și a treia. Și tot așa două luni timp în care nu mânca, nu dormea doar plângea. Și povestea tuturor, neamuri, prieteni, cunoștințe, colegi ce om neserios sunt eu , că nu vreau să o iau de nevastă . A slăbit, a ajuns stafie, leșina pe stradă. Amenința că se omoară. Au venit la mine toate neamurile ei , ale mele , prietenii comuni , vecinii, colegii , sectoristul , popa să îmi ceară să iau fata că de nu moare . Sau se omoară. Și o am pe conștiință. Am luat - o ! Mare greșală ! Cum nici o faptă bună nu rămâne nepedepsita ea a avut grijă să ma pedepsească în fiecare zi pentru suferința începutului. Mai bine o omoram. Luam 20 de ani de pușcărie dar acum eram liber...

( Mitu Căsătoritu)

Toate reacţiile:

123123