duminică, 30 octombrie 2022

Marea Evadare

    Am promis zilele trecute că voi scrie câteva rânduri despre Marea Evadare.

    Vă rog să nu vă gândiţi la celebrul film cu Charles Bronson şi Steve McQueen în care un număr de 200 de prizonieri încearcă să evadeze dintr-un lagăr nazist în anul 1944 ci la un număr mult mai mic de oameni liberi din Craiova care s-au decis să îşi petreacă penultimul weekend din luna octombrie vizitând 3 crame aflate în apropiere de Ploieşti.

    Înhămaţi cu un pic de curaj şi cu bilete la tren cumpărate cu o lună înainte împreună cu mai mulţi colegi de la Asociaţia Bloggerilor Olteni am plecat cu trenul Softrans pe ruta Craiova-Ploieşti. Nu aş recomanda această variantă celor care vor să călătorească în weekend până la Ploieşti sau mai departe deoarece trenul se aglomerează foarte mult din Bucureşti. Acest lucru este valabil şi la întoarcere până la Bucureşti când se călătoreşte în condiţii inumane cam ca pe vremea studenţiei mele când urcăm pe fereastră în tren şi de multe ori naşul pleca din staţii pe scara vagonului.

    Evadare în Dealu Mare este un eveniment al Asociaţiei Dealu Mare creat cu intenţia de a promova cramele aflate în această asociaţie, turismul viticol şi evident zona în care se afla aceste crame.

    În zona cuprinsă între Ploieşti şi Buzău din câte am înţeles sunt 62 de crame însă o mică parte dintre ele fac parte din această asociaţie.



    În jurul orei 10,00 am ajuns în Staţia Ploieşti Vest de unde trebuia să ne preia un autocar plecat din Bucureşti cu alt grup urmând să mergem cu acesta la crame după un program stabilit de către organizatori pe traseul nr. 1.

    Trenul nu a avut întârziere însă autocarul din motive necunoscute pentru noi a întârziat aproximativ o oră fapt pentru care evident că tot programul vizitelor, cel puţin teoretic s-a decalat.

    Prima cramă vizitată a fost cea de la Domeniul Aristiţei o mai veche cunoştinţă de-a noastră de la o degustare anterioară făcută la Craiova.

    Primul cuvânt care îmi vine în minte când discut despre Domeniul Aristiţei este profesionalism.




Gazdele au fost extraordinar de primitoare, pregătite cu o gustare astfel încât să meargă vinurile prezentate de către aceştia iar cel puţin 4 oameni în frunte cu oenlogul  Cristian Tudor si somelierul  Bogdan Dumitrescu au stat printre noi şi ne-au furnizat permanent informaţii despre vinuri, drojdii, preparare, îmbuteliere, marketing viticol, cultura viţei de vie şi multe alte nelămuriri avute privind acest interesant domeniu de activitate.

    



A urmat Crama Dagon unde am descoperit un alt mod original de a vinde vinul celor veniţi în vizită la ei să se distreze eventual să facă un grătar şi să îşi petreacă întreaga noapte în zonă la un pahar de vin bun.


                                        

    Demnă de remarcat aici este pivniţa aflată în via din apropiere a cărei parte de la intrare a fost construită în perioada domniei lui Constantin Brâncoveanu fiind continuată cu o prelungire construită în perioada comunistă.





    La întoarcerea din excursia facută în vie şi pivniţă gazdele ne-au omenit cu o cafea care a mers la fix.



    Pentru că un ghinion nu vine niciodată singur şi aici mă refer la întârzierea autocarului a trebuit ca seara să se încheie trist pentru tot  grupul cu vizita la Crama Davino. Luaţi pe nepregătite deşi în incinta se afla un grup mai mic de vizitatori aceştia au improvizat repede afară un loc adhoc pentru degustare aducând câteva sticle de vin pe care le-au turnat în pahare celor doritori. Cum vinul nu se poate bea ci mai mult plimba prin gura fără o gustare luată inainte şi fiind şi ora 19.00 m-am mulţumit să admir peisajul superb care se vede din terasă. Cum fetele cam îngheţaseră de frig ne-am retras mai repede decât am sperat plecând spre Ploieşti.


    Cineva a încercat după vreo 2 zile să îşi ceară scuze şi să ne promită că va veni la Craiova şi îşi va lua revanşa aşa încât aşteptam cu deosebit interes această revanşă (minim 6 sticle cu Flamboayant amendă).

    La  Ploieşti ne-am cazat la un hotel modest la intrarea dinspre crame la care se aplică foarte bine zicala:" de cât plăteşti de atât primeşti", hotelul Plaisir...

    Curat, decent, funcţiona căldură, curgea apă caldă şi în preţ a fost inclus şi un mic dejun sărac şi comunist care îmi aminteşte de concediile făcute cu părinţii la Slănic Moldova când mâncam la cantină Nemira.

    De remarcat piscina cu apă încălzită la care am înotat duminică dimineaţa la care intrarea se plăteşte separat însă face toţi banii.


    Şi pentru că nu mai fusesem în Ploieşti în plimbare niciodată, duminică după baia în piscină şi predatul camerei am făcut o mică excursie prin oraş unde am vizitat Casa Memorială Nichita Stănescu şi Muzeul Târgoveţilor Hagi Prodan aflate în apropiere una de cealaltă în zona centrală a oraşului.


    Nu vreau să vă dau prea multe amănunte însă ambele muzee merită vizitate, doamnele de acolo au fost foarte drăguţe şi primitoare şi dacă doriţi să vedeţi obiecte personale care au aparţinut poetului Nichita Stănescu sau o casă cu o arhitectură originală şi câteva icoane ( una dintre acestea poate  fi comparată cu o precursoare a actualelor benzi desenate pe teme religioase ), precum şi alte obiecte vechi cele două muzee nu trebuie ocolite.

    Una peste alta nu lăsând la o parte neplăcerile primei zile  cauzate de lipsa de organizare a celor de la ultima cramă pe care am vizitat-o,ieşirea în zona Ploieşti-Dealu Mare a fost benefică fiind un câştig pentru toţi colegii.

Cu această ocazie mi-am amintit şi un banc vechi :

Un tată scoţian le spune copiilor săi:
- Copii, dacă sunteţi cuminţi săptămana asta, duminică vă duc la cofetărie să vedeţi cum mănancă lumea prăjituri!









marți, 25 octombrie 2022

În tăcere


Mă gândesc uneori la tatăl meu. Îmi vin în minte tot felul de amintiri. Mă gândesc uneori la o vizită la bunica. Nu era bunica aceea la care abia aştepţi să te duci. Ne vedeam rar. Ea locuia acum în acelaşi oraş, la fiica ei, adică sora tatei. Se mutaseră din nou în Călăraşi, după ce locuiseră mulţi ani în diverse localităţi pe malul Dunării şi chiar pe Dunăre, pe o barjă, după cum auzisem întâmplător. Ani de zile nu comunicaseră deloc, cred că nici nu se ştia pe unde e bunica şi dacă mai trăieşte. La un moment dat, am primit totuşi o telegramă din Cernavodă cum că a murit bunicul. Mama şi tata au fost la înmormântare. Apoi, după ce sora tatei s-a căsătorit – s-a recăsătorit după ce a divorţat de turcul acela care o bătea – s-a mutat în Călăraşi şi a luat-o şi pe bunica. S-a căsătorit e un pic exagerat, trăia în concubinaj cu un bărbat căsătorit din Medgidia care avea doi copii. A durat ani de zile până când el a divorţat şi s-a căsătorit cu mătuşa. Aveau o situaţie materială bună. De fapt oscilantă. Era mandatar, dacă mai ştiţi ce însemna. Era un fel de liberă iniţiativă pentru şefii de restaurante. Uneori se îmbogăţea, alteori dădea faliment. Cum s-a întâmplat cu restaurantul din Brăila, după inundaţiile din 1970. S-au mutat la Călăraşi pentru că au luat în locaţie restaurantul din Chiciu, la traversarea cu bacul spre Dobrogea şi Bulgaria. Tot pe malul Dunării. Am cam deviat de la subiect, dar am vrut să vă introduc în context. Eu eram în ultimii ani de liceu. Într-o zi, tata a vrut să o viziteze pe bunica şi m-a luat şi pe mine. Nu ştiu ce îl apucase. M-am dus. Bunica ne-a invitat să luăm loc. S-a aşezat şi ea şi am început să ne uităm unul la altul. Eu nu ştiam ce să zic. Tata la fel. Nici bunica. Aşa că stăteam şi ne uitam unul la altul într.o tensiune de nedescris. Pentru că, acolo unde nu sunt vorbe, sunt gânduri. Şi acestea plutesc prin aer. Devin cumva materiale, Te strâng, te sufocă. Ca să spargă cumva această tăcere sufocantă, bunica îl întreabă pe tata: Vrei un rom? Tata vroia. Vrei şi tu? Mă întreabă bunica. Şi eu vroiam, dar mi-a fost ruşine să-i spun. Un pahar cu apă, îi spun eu bunicii. Mi se cam uscase gâtul de la aceste tăceri. Apă?! se niră bunica.N-am mai băut apă din 1927. Totuşi, mi-a adus un pahar cu apă. Ei s-au apucat să-şi bea romul. Eu beam apă şi mă uitam în jur la casa de o curăţenie şi o ordine enervante. De ce o fi aşa de curat? Mă întrebam în gând. Probabil pentru că nu sunt copii. Poate de aia mă feream să vin. Îmi era groază că aş putea deranja, că aş putea murdări ceva. Noroc că apa nu pătează. Şi ne-am pus din nou pe tăcut. Încă mai tăcem.
(Marilena Dumitrescu) 

Un loc cool unde se mănâncă un mic dejun bun.

Micul dejun este cea mai importantă masă a zilei. Așa ne-au spus și părinții noștri, așa ne spun și medicii. Când știm că avem în față o zi plină cu întâlniri importante, cu multă muncă și, implicit, mult stres, e bine să ne rezervăm minim 30 minute pentru un start plin de energie.

Pentru că este vorba de hrană pentru organismul nostru, atat de necesară pentru creșterea nivelului de energie. Astfel, ne putem asigura că vom face față mult mai ușor provocărilor care ne așteaptă. Cu puțină disciplină și ceva organizare, vom învăța să ne respectăm rutina de dimineață, adăugând în fiecare zi idei de mic dejun ușor de preparat.

Pentru a vă ajuta să aveți în fiecare zi o dimineață liniștită, am ales pentru voi cele mai interesante idei de mic dejun. Tot ce mai trebuie să faceți este să vizitați Restaurantul Olive, iar diminețile voastre vor fi pline de savoare.

Sandwich cu avocado si seminte de pin, croissant cu mozzarela, ouă poșate cu sparanghel sau ouă benedict sunt cateva din bunatatile din meniul de mic dejun Olive. Sunt câteva obiceiuri pe care cu toții le avem: unul dintre ele îl reprezintă un mic dejun foarte bun alături de o cafea bună.
Inovația și Calitatea definesc echipa Olive, selectând cele mai bune ingrediente, cu accent puternic pe produsele de sezon din România, dar și aprovizionarea cu produse de calitate de la producători străini, utilizându-le împreună pentru a crea preparate memorabile.

Un loc cool unde se mănâncă mic dejun bun.

Micul dejun se servește în fiecare dimineață de luni până vineri între orele 08.00-11.00 și în weekend între orele 10.00-12.00.

Olive este un loc făcut și ținut cu dragoste, pricepere și grijă, în fiecare zi, pentru că proprietarii își doresc să vrei să revii din nou și din nou.

Vă recomandam cu drag!

luni, 24 octombrie 2022

Degustare Prince Matei la C House Milano

Iată că a venit timpul să vă povestesc despre o nouă degustare de vinuri cea de joia trecută despre care scriu abia acum deoarece în ultimele zile am avut un program foarte aglomerat despre care evident voi scrie zilele următoare.

Spre deosebire de degustările anterioare la aceasta au lipsit brânzeturile fapt care nu ne-a împiedicat să ne simţim foarte bine.

Deschiderea evenimentului a făcut-o Costel Cainamisir o mai veche cunoştinţă de-a noastră acesta fiind prezent la prima degustare organizată de Asociaţia Bloggerilor Olteni.

A urmat somelierul Vasile Ghimpu care ne-a povestit multe lucruri interesante despre evoluţia cramei de la Zoreşti renumită în special pentru soiul Merlot, despre perspectivele de dezvoltare ale firmei în sensul că urmează fi construit un restaurant şi un hotel şi de asemenea despre fiecare vin în parte şi asocierile culinare pe care le propune.


În zona Dealu Mare sunt 62 de crame, crama Zoreşti fiind ultima mergând de la Ploieşti spre Buzău.

Din cele 80 de hectare de vită de vie 20 sunt cultivate cu Merlot iar celelalte cu Feteasca Neagră, Feteasca Alba, Feteasca Regală şi Cabernet Sauvignon.

La degustare ne-au fost prezentate următoarele vinuri:

1.Domeniile Prince Matei Bistrot Alb (Feteasca Regală + Feteasca Alba),

2.Domeniile Prince Matei Bistrot Roşe (Feteasca Neagră, Cabernet Sauvignon, Merlot, Pinot Noir),

3.Domeniile Prince Matei Bistrot Roşu (Feteasca Neagră, Merlot şi Cabernet Sauvignon),

4.Domeniile Prince Matei Petit Matei (Merlot),

5.Domeniile Prince Matei Prince Matei (Merlot Rezervă).


Ultimul vin prezentat servit din decantor a fost un vin din recolta anului 2013 măturat în baric şi învechit în sticlă având arome de vişine, ciocolată neagră şi condimente.

Strugurii de Merlot isi au originea in Bordeaux, Franta, insa sunt cultivati in toata lumea, alaturi de Cabernet Sauvignon fiind cele mai plantate soiuri de struguri rosii. Se pot vinifica in nenumarate moduri, iar rezultatul final este influentat de tehnicile folosite. Cei mai multi oenologi tind sa se bazeze pe maturarea la baricul cu stejar. De asemenea, la fel ca majoritatea strugurilor, si cei de Merlot are caracteristici diferite, in functie de locul in care este vinificat. De exemplu, in America de Nord si de Sud, Australia sau Africa intalnim vinuri corpolente, cu arome de gem, compot de fructe de padure si condimente dulci, cu un nivel mai ridicat de alcool si o concentratie moderata de taninuri.

In schimb, in Europa, in special in Franta, vinurile Merlot au note mai vegetale, strugurii, de regula, fiind culesi mai devreme. Aromele sunt dominate de fructe rosii precum capsuni si zmeura, iar aciditatea, nivelul taninurilor si concentratia alcoolica se pastreaza la valori medii. Cu vinurile Merlot rareori dai gres pentru ca in majoritatea cazurilor acestea sunt foarte bine echilibrate. In plus, reprezinta poate unele dintre cele mai versatile vinuri, astfel ca pot fi servite alaturi de o multime de preparate, de la steak-uri pana la hamburgeri, pizza, paste, coaste, branzeturi si nu numai.

Merlotul este un vin care de asemenea poate fi asociat foarte bine cu o friptură de vită, porc, miel, oaie sau vânat în compania unei persoane dragi fiind unul dintre cele mai populare vinuri din lume.


Restaurantul C House este un restaurant cu specific italian unde chiar dacă preţurile sunt un pic cam piperate se mănâncă excelent iar porţiile sunt generoase.


Evident că am votat acest vin la final şi chiar dacă am fost ghinionist am avut privilegiul de a gusta un vin deosebit.


duminică, 23 octombrie 2022

Despre dragoste

Capul de măgar
Cu toții am întrebat sau am răspuns cândva la întrebarea, pusă de obicei în împrejurări romantice, ”Ce e dragostea?” Conform dictionarului explicativ al limbii române, dragostea este definită ca sentiment de afecțiune pentru cineva sau ceva; sentiment de afecțiune față de o persoană; iubire, amor. Cu ceva timp în urmă definiția din dicționar spunea că dragostea e un sentiment de afecțiune față de o persoană de sex opus. Însă corectitudinea politică a scos sexul opus din definiție, eliminând discriminarea, rămânând însă în loc o doză de ambiguitate.
Dar lumea medicală nu ne-a lăsat pe mâna lingviștilor pentru a defini această noțiune deosebit de importantă pentru oricare dintre noi și Organizația Mondială a Sănătății a decretat, în urma unor studii făcute de cercetători, probabil de cei britanici (de fapt se pare că cei americani, și ei tot britanici la origine):
”Dragostea este o boală psihică clasificată sub indicatorul F 63.9” (parcă e o cifră în plus pe-aici). Ba chiar o boală psihică gravă. „Love is a grave mental  disease”, spune OMS în limba ei oficială.
Așadar, te-ai îndrăgostit? Ia-ți concediu medical!
Iată cele mai frecvente simptome care dovedesc că ești bolnav de dragoste:
– Gânduri obsesive despre celălalt
– Schimbările bruşte ale dispoziţiei
– Stima de sine atrofiată
– Autocompătimire
– Insomnie, somn intermitent
– Acte negândite, impulsive
– Dureri de cap
– Reacţii alergice
– Sindromul de obsesie.
Acum, ca să fim sinceri, ceva bănuieli aveam și noi, oamenii simpli, care nu ne ocupăm cu cercetarea. Am auzit cu toții expresii precum: ”o dragoste nebună”, sau ”sunt nebun după tine”, sau ”te iubesc la nebunie” și altele asemănătoare. Pentru că, într-adevăr unul dintre principalele simptome este pierderea gândirii raționale.
Și ce vreți exemplu mai minunat decât metafora capului de măgar din ”Visul unei nopți de vară”, de Shakespeare? Fără îndoială, numai nebunia dragostei a făcut-o pe Titania, personajul din piesa susnumită, să se îndrăgostească de un cap de măgar. Și acum, dacă stai să te gândești bine, ție nu ți s-a întâmplat niciodată în viață să te îndrăgostești de vreun cap de măgar? Mă rog, înțelegi ce vreau să spun, de unul care, după ce nebunia a trecut, te face să te întrebi, ca Titania: ”Oare ce-am găsit eu la ăsta?” Poate citatul nu e exact, adică precis nu e exact, dar nu-mi merge internetul ca să-l verific. Dar cam asta-i ideea. Mie, drept să spun, mi s-a întâmplat. Și nu o dată. De fapt, dacă stau să mă gândesc bine… Nu, nu vreau să fiu rea. Peace, man!
Numai dragostea este cea care ne face să vedem calități extraordinare acolo unde ele nu există, să transformăm oameni banali în ființe minunate, să ne facă să dorim să fim pentru totdeauna cu o singură persoană pe care o împodobim de multe ori cu calități imaginare pentru a se potrivi idealului nostru de partener de viață.
Oricum, suferința din dragoste este catalogată printre alte tulburări mintale, la punctul „Tulburarea obiceiurilor şi atracţiilor, după alcoolism, dependenţa de jocuri de noroc, droguri, cleptomanie”. Dragostea provoacă dependență, precum alcoolul, tutunul, drogurile sau jocurile de noroc, dar există o diferență: dacă de alcool și de celelalte prostii te apuci din voință proprie, în cazul dragostei, ea ți se întâmplă fără voia ta. Asta se știe de când lumea, ca dovadă mitologia greacă unde săgețile micului zeu Cupidon (Amor în mitologia romană) hotărau cine pe cine să iubească.
Îmi închipui că Dumnezeu, după ce a făcut lumea și după ce a creat omul, și-a zis: e prea puțin un om pentru pământul ăsta mare. trebuie să fac mai mulți. Apoi și-a dat seama că nu poate să se ocupe numai de asta, să facă alți și alți oameni, că mai are și alte treburi în univers. Așa că s-a gândit să-l pună pe om să se înmulțească. Pentru asta a creat femeia, că doar nu era să-l lase pe bărbat să crească copiii. Cel mai greu a fost însă să o facă pe femeie să-l accepte pe bărbat. Nu, serios, cum să faci o femeie să te lase s-o atingi în cele mai intime locuri și să-I faci diverse chestii din cale afară de ciudate fără să i se pară îngrozitor de scârbos? Ba mai mult, s-o faci chiar să își dorească acest lucru? Să-și dorească să nască și să crească copii, care e lucrul cel mai greu din lume? Mare bătaie de cap i-a dat Domnului această problemă, pentru că femeia era deosebit de mofturoasă și de pretențioasă. Așa că Dumnezeu a creat Dragostea și a dotat oamenii cu hormoni care înving rațiunea și fac omul să-și dorească ceea ce de fapt nu își dorește.
Dragostea este netratabilă. Sigur, trece la un moment dat, dar cu timpul și nu ca urmare a vreunui tratament. Alți cercetători, de data aceasta cei mexicani, susțin că dragostea trece în cel mult 4 ani, existând cauze fiziologice care determină asta. Da, știu, îmi veți spune că există cupluri care se iubesc de zeci de ani. Dar iubirea se transformă în timp, nu rămâne pasiunea nebună de la început pentru totdeauna.
În țările în care sistemul sanitar are o bază solidă, problemele suferinței din dragoste sunt tratate serios, existând clinici specializate unde persoane care suferă din dragoste sunt supravegheate și consiliate de psihoterapeuți, deoarece se știe că suferința din dragoste provoacă cele mai multe acte suicidare, în special în rândul adolescenților. Iar femeile suferă mai mult din dragoste decât bărbații, existând și pentru asta o explicație. Se pare că e legată de relația bebelușilor cu mama: băieții se simt mai iubiți de mame decât fetele. Din acest motiv fetele capătă niște frustrări ce se repercutează asupra vieții amoroase a femeii la maturitate.
Psiholoaga autriacă Gerti Senger care a studiat începând cu anul 1992 suferința din dragoste, a fost uimita sa afle ce potențial creator uriaș produce ca efect secundar, ce forțe sufletești și spirituale pot fi mobilizate prin intermediul durerii. Nebunia dragostei este cea care a inspirat cele mai valoroase opere de artă din toate domeniile. Artiștii au știut întotdeauna să convertească suferința din dragoste în energie creatoare. În mod paradoxal, spune Gerti Senger, scriitorii și creatorii de artă ar trebui să aleagă deliberat suferința din dragoste, ca pe un stimulent exceptional. În cazul lor, calmul sufletesc duce la opere medii, cu emoționalitate redusă.
Unul dintre cele mai frumoase citate despre acest subiect mi se pare a fi cel al lui Alexandru Paleologu, care spune: ”Dragostea este o boală fără de care nu ești sănătos”.

(Marilena Dumitrescu)

sâmbătă, 22 octombrie 2022

La psiholog

Soțul și soția merg la un psiholog, deoarece după 20 de ani de căsătorie, bărbatul este foarte deprimat. Când este întrebat care este problema, bărbatul scoate o listă lungă și detaliată cu tot ce a avut de îndurat în acei 20 de ani: zero atenţie, lipssă de comunicare, lipsă de confidenţialitate, singurătate, nu se simte apreciat, nu se simte iubit, nu se simte dorit etc. 
În cele din urmă, terapeuta, foarte drăguță, se ridică, se apropie de barbat şi sărutându-l cu  foc îl aşază pe canapea, își scoate hainele și fac dragoste cu pasiune in timp ce soția îi privea şocată.
Când terapeuta termină, se îmbracă, își aranjeaza părul și ii spune doamnei:
-De asta are nevoie soțul tău, de cel puțin 3 ori pe săptămână. Crezi că se poate?
Femeia meditează un moment și răspunde:
- Îl pot aduce luni. 
Dar miercuri și vineri nu pot că fac zacuscă.

duminică, 16 octombrie 2022

Toamnă de Mitif




De-ar cădea, ca frunza-n vânt, Partidul,
Și l-am mătura de pe alee,
Am scăpa de-un lider – insipidul,
Ca de-o simplă onomatopee...

De s-ar scutura, la vârf, Partidul,
Cum se scutură o orhidee,
I-ar pieri și spermatozoidul
Și l-am mătura de pe alee...

Am scăpa de-un lider – insipidul,
L-am trimite în Noua Guinee
Și i-am pune-n brațe și Covidul,
Ca pe-o simplă onomatopee...

De-ar cădea, ca frunza-n vânt, Partidul...

SEDUCĂTORII PE FACEBOOK :



1.ANALFABETUL: "Tiam vazut pozele pe fb esti foarte frumuoasa".
2.TIMIDUL: "Scuză-mă că te deranjez. Te urmăresc de mult timp, dar nu am avut curajul să-ți scriu până acum".
3.GRĂBITUL: "Dă-mi numărul de telefon să te sun!"
4.PSIHOLOGUL: "De ce nu vrei să ne întâlnim? În refuzul tău citesc o oarecare inhibiţie secsuală. Probabil din cauza educației severe pe care ai primit-o, care te condiționează şi acum".
5.FILOZOFUL: "Viaţa e scurtă, trebuie trăită. Ai auzit de Orazio, ştii ce înseamnă CARPE DIEM?"
6.POETUL: "Aseară am scris câteva rânduri, gândindu-mă la tine... vrei să le citeşti?
Eşti o floare, eşti un crin..."
7.GHINIONISTUL: "Am 45 de ani şi nu mi-am găsit încă jumătatea. Locuiesc cu părinții, dar mi-aş dori să locuiesc cu tine".
8.IRASCIBILUL: "Cine te crezi, fă, să-mi spui mie că nu vrei să ne-ntâlnim? Cine eşti, fă? Lady Diana?"
9.TEHNOLOGICUL: "Ai uaţap? Ai skaip? Ai vebcam?"
10.LINGUŞITORUL: "Tu eşti radiera, eu sunt creionul. Te rog nu mă şterge din viaţa ta!❤"
11.CRIPTICUL: "Cf? Vrei să vb? Nb."
12.OPTIMISTUL: "Sunt văduv de ani de zile, am 65 de ani, dar din punct de vedere secsual sunt foarte activ. În pat sunt un vulcan. Dacă nu crezi, te invit să probezi".
13.LĂUDĂROSUL: "Toate femeile sunt moarte după mine, ar trebui să te consideri norocoasă că te bag în seamă. Mooamă, ce-ți fac când ne întâlnim".
Viața bate filmul. ........



Preluată de la Diana Iuliana !😘

luni, 3 octombrie 2022

Degustare Sâmbureşti la Ribs House

    Despre degustările de vinuri, evenimente organizate de către Asociaţia Bloggerilor Olteni şi DictionarCulinar.ro sper că se va mai scrie mult timp de acum înainte fiind evenimente educative la care invitaţii pot afla lucruri interesante despre vinuri, brânzeturi, asocierile culinare şi nu în ultimul rând au ocazia de a socializa, de a se simţi bine sau de a-şi face noi prieteni.

    Joi 29 septembrie în Craiova la primitorul restaurant Ribs House ne-am reunit pentru a-45-a oară pentru a degusta şi testa următoarele asocieri culinare:

Domeniile Sâmbureşti Sauvignon Blanc + Camembert Ile de France,

Domeniile Sâmbureşti Chardonnay + Havarti,

Domeniile Sâmbureşti Roşe + Caşcaval Sofia,

Domeniile Sâmbureşti Feteasca Neagră + Emmentaler Delaco, 5.

Domeniile Sâmbureşti Merlot + Grana Padano Delaco D'Exceptie

    Despre vinuri ne-au povestit Lenus împreună cu Narcis doi pasionaţi producători de vin iar despre brânzeturi Daniel Botea.




    Nu vreau să povestesc prea mult despre fiecare combinaţie în parte deoarece vă las să le testaţi singuri şi să trageţi concluziile proprii fără a vă influenţa alegerea însă vrea să spun de la început că dacă discutăm despre vinurile celor de la Sâmbureşti acestea sunt vinuri bine făcute la un preţ decent pentru fiecare om care îşi permite să cumpere o sticlă de vin din supermarket.

    Numele Sâmbureşti este fără îndoială legat de numele dealului Sâmburul, şi astăzi, ca şi acum patru sute de ani, cultivat cu sâmburoase: pruni.

    Satul Sâmbureşti există la începuturile secolului al XVI-lea, când se afla în stăpânirea familiei Rudeanu, familie ce a dat Ţării Româneşti numeroşi dregători printre care şi Theodosie Rudeanu, marele logofăt şi cronicar a lui Mihai Viteazul, considerat de Bogdan Petriceicu-Hasdeu drept “cel mai profund om de stat dintre boierii romani de atunci.” În 1521 familia Rudeanu avea sub stăpânire 36 de sate, printre care şi Samburestiul.

    Brânzeturile nu au nevoie de foarte multă prezentare fiind cunoscute tuturor de la degustările anterioare.

    Pentru mine preferata asocierilor prezentate a fost ultima din cauză că sunt un iubitor al merlotului şi al brânzei cu care a fost asociat acesta.

    Vinul Merlot are un gust neted cu aciditate scăzută și arome fructate de smochine, cireșe, fructe de pădure, mure și uneori un indiciu de cacao.

    Este un vin care poate fi asociat foarte bine cu o friptură de vită, porc, miel, oaie sau vânat în compania unei persoane dragi.



    Grana Padano este o brânză italiană, făcută din lapte de vacă (parțial smântânit). A obținut Denumirea de Origine Controlată în 1996. Conținutul de grăsimi este de aproximativ 32%, iar pasta are o consistență foarte dură.

    Cum se fabrică Grana Padano:

    Cașul (obținut, cum spuneam, din lapte de vacă parțial degresat) este fărâmițat (până la dimensiunea unui bob de orez) și încălzit la o temperatură de 54ºC. După o oră se învelește în pânză de în și se pune în forme. După 48-72 de ore se sărează (în saramură), se scurg și se pun la măturat, pentru o perioadă ce poate varia de la 8-12 luni (grana giovane), la 2 ani și chiar mai mult (Grana Riserva).

    Condițiile de producție sunt verificate de Consorzio Tutela Grana Padano, un consorțiu înființat în 1954, ce reunește atât producătorii, cât și distribuitorii de Grana.

    Și, tot la capitolul fabricație, mai trebuie precizat un lucru: Grana Padano este brânza DOC cu cel mai mare volum de producție din lume.


    Iar dacă vreţi să îmi povestiţi şi voi despre experienţa trăită gustând aceasta combinaţie aştept postările voastre la comentarii.





Spor la degustat!