Despre dragoste

Capul de măgar

Cu toții am întrebat sau am răspuns cândva la întrebarea, pusă de obicei în împrejurări romantice, ”Ce e dragostea?” Conform dictionarului explicativ al limbii române, dragostea este definită ca sentiment de afecțiune pentru cineva sau ceva; sentiment de afecțiune față de o persoană; iubire, amor. Cu ceva timp în urmă definiția din dicționar spunea că dragostea e un sentiment de afecțiune față de o persoană de sex opus. Însă corectitudinea politică a scos sexul opus din definiție, eliminând discriminarea, rămânând însă în loc o doză de ambiguitate.

Dar lumea medicală nu ne-a lăsat pe mâna lingviștilor pentru a defini această noțiune deosebit de importantă pentru oricare dintre noi și Organizația Mondială a Sănătății a decretat, în urma unor studii făcute de cercetători, probabil de cei britanici (de fapt se pare că cei americani, și ei tot britanici la origine):

”Dragostea este o boală psihică clasificată sub indicatorul F 63.9” (parcă e o cifră în plus pe-aici). Ba chiar o boală psihică gravă. „Love is a grave mental  disease”, spune OMS în limba ei oficială.

Așadar, te-ai îndrăgostit? Ia-ți concediu medical!

Iată cele mai frecvente simptome care dovedesc că ești bolnav de dragoste:

– Gânduri obsesive despre celălalt

– Schimbările bruşte ale dispoziţiei

– Stima de sine atrofiată

– Autocompătimire

– Insomnie, somn intermitent

– Acte negândite, impulsive

– Dureri de cap

– Reacţii alergice

– Sindromul de obsesie.

Acum, ca să fim sinceri, ceva bănuieli aveam și noi, oamenii simpli, care nu ne ocupăm cu cercetarea. Am auzit cu toții expresii precum: ”o dragoste nebună”, sau ”sunt nebun după tine”, sau ”te iubesc la nebunie” și altele asemănătoare. Pentru că, într-adevăr unul dintre principalele simptome este pierderea gândirii raționale.

Și ce vreți exemplu mai minunat decât metafora capului de măgar din ”Visul unei nopți de vară”, de Shakespeare? Fără îndoială, numai nebunia dragostei a făcut-o pe Titania, personajul din piesa susnumită, să se îndrăgostească de un cap de măgar. Și acum, dacă stai să te gândești bine, ție nu ți s-a întâmplat niciodată în viață să te îndrăgostești de vreun cap de măgar? Mă rog, înțelegi ce vreau să spun, de unul care, după ce nebunia a trecut, te face să te întrebi, ca Titania: ”Oare ce-am găsit eu la ăsta?” Poate citatul nu e exact, adică precis nu e exact, dar nu-mi merge internetul ca să-l verific. Dar cam asta-i ideea. Mie, drept să spun, mi s-a întâmplat. Și nu o dată. De fapt, dacă stau să mă gândesc bine… Nu, nu vreau să fiu rea. Peace, man!

Numai dragostea este cea care ne face să vedem calități extraordinare acolo unde ele nu există, să transformăm oameni banali în ființe minunate, să ne facă să dorim să fim pentru totdeauna cu o singură persoană pe care o împodobim de multe ori cu calități imaginare pentru a se potrivi idealului nostru de partener de viață.

Oricum, suferința din dragoste este catalogată printre alte tulburări mintale, la punctul „Tulburarea obiceiurilor şi atracţiilor, după alcoolism, dependenţa de jocuri de noroc, droguri, cleptomanie”. Dragostea provoacă dependență, precum alcoolul, tutunul, drogurile sau jocurile de noroc, dar există o diferență: dacă de alcool și de celelalte prostii te apuci din voință proprie, în cazul dragostei, ea ți se întâmplă fără voia ta. Asta se știe de când lumea, ca dovadă mitologia greacă unde săgețile micului zeu Cupidon (Amor în mitologia romană) hotărau cine pe cine să iubească.

Îmi închipui că Dumnezeu, după ce a făcut lumea și după ce a creat omul, și-a zis: e prea puțin un om pentru pământul ăsta mare. trebuie să fac mai mulți. Apoi și-a dat seama că nu poate să se ocupe numai de asta, să facă alți și alți oameni, că mai are și alte treburi în univers. Așa că s-a gândit să-l pună pe om să se înmulțească. Pentru asta a creat femeia, că doar nu era să-l lase pe bărbat să crească copiii. Cel mai greu a fost însă să o facă pe femeie să-l accepte pe bărbat. Nu, serios, cum să faci o femeie să te lase s-o atingi în cele mai intime locuri și să-I faci diverse chestii din cale afară de ciudate fără să i se pară îngrozitor de scârbos? Ba mai mult, s-o faci chiar să își dorească acest lucru? Să-și dorească să nască și să crească copii, care e lucrul cel mai greu din lume? Mare bătaie de cap i-a dat Domnului această problemă, pentru că femeia era deosebit de mofturoasă și de pretențioasă. Așa că Dumnezeu a creat Dragostea și a dotat oamenii cu hormoni care înving rațiunea și fac omul să-și dorească ceea ce de fapt nu își dorește.

Dragostea este netratabilă. Sigur, trece la un moment dat, dar cu timpul și nu ca urmare a vreunui tratament. Alți cercetători, de data aceasta cei mexicani, susțin că dragostea trece în cel mult 4 ani, existând cauze fiziologice care determină asta. Da, știu, îmi veți spune că există cupluri care se iubesc de zeci de ani. Dar iubirea se transformă în timp, nu rămâne pasiunea nebună de la început pentru totdeauna.

În țările în care sistemul sanitar are o bază solidă, problemele suferinței din dragoste sunt tratate serios, existând clinici specializate unde persoane care suferă din dragoste sunt supravegheate și consiliate de psihoterapeuți, deoarece se știe că suferința din dragoste provoacă cele mai multe acte suicidare, în special în rândul adolescenților. Iar femeile suferă mai mult din dragoste decât bărbații, existând și pentru asta o explicație. Se pare că e legată de relația bebelușilor cu mama: băieții se simt mai iubiți de mame decât fetele. Din acest motiv fetele capătă niște frustrări ce se repercutează asupra vieții amoroase a femeii la maturitate.

Psiholoaga autriacă Gerti Senger care a studiat începând cu anul 1992 suferința din dragoste, a fost uimita sa afle ce potențial creator uriaș produce ca efect secundar, ce forțe sufletești și spirituale pot fi mobilizate prin intermediul durerii. Nebunia dragostei este cea care a inspirat cele mai valoroase opere de artă din toate domeniile. Artiștii au știut întotdeauna să convertească suferința din dragoste în energie creatoare. În mod paradoxal, spune Gerti Senger, scriitorii și creatorii de artă ar trebui să aleagă deliberat suferința din dragoste, ca pe un stimulent exceptional. În cazul lor, calmul sufletesc duce la opere medii, cu emoționalitate redusă.

Unul dintre cele mai frumoase citate despre acest subiect mi se pare a fi cel al lui Alexandru Paleologu, care spune: ”Dragostea este o boală fără de care nu ești sănătos”.

(Marilena Dumitrescu)