duminică, 31 decembrie 2023

La mulți ani!


UN AN NOU cu pace și armonie vă doresc, cu iubire și gânduri bune, cu sănătate și abundență! La mulți ani!!!🤗🤗❤️😘

„Poți fi defect, anxios și uneori iritat, dar amintește-ți că viața ta este cea mai mare afacere din lume.
Doar tu îl poți opri să refuze.
Sunt mulți care te apreciază, admiră și te iubesc. Și tu nu știi, dar există oameni pentru care ești special.
Aș vrea să vă amintiți că a fi fericit nu înseamnă să ai un cer fără furtuni, să mergi fără accidente, să lucrezi fără oboseală, relații personale fără dezamăgiri.
Să fii fericit înseamnă să găsești putere în iertare, speranță în bătălii, siguranță în frică, iubire în dezacorduri.
A fi fericit nu înseamnă doar să prețuiești zâmbetul, ci și să reflectezi asupra tristeții.
Nu este vorba doar despre celebrarea succesului, ci despre a învăța din eșec.
Nu este doar bucurie în aplauze, este bucurie în anonim.
A fi fericit înseamnă a recunoaște că viața merită trăită în ciuda tuturor provocărilor, tristeții, neînțelegerilor și perioadelor de criză emoțională și economică.
Sa fii fericit nu este un destin, ci o cucerire pentru cei care stiu sa calatoreasca in propria fiinta.
Să fii fericit înseamnă să încetezi să mai fii victima problemelor tale și să devii actorul propriei tale povești.
Este vorba despre traversarea deșerturilor în afara propriei persoane, dar a putea găsi o oază în adâncul sufletului nostru.
Este mulțumind lui Dumnezeu în fiecare dimineață pentru miracolul vieții.
Să fii fericit înseamnă să nu-ți fie frică de propriile sentimente.
Este vorba despre a ști cum să vorbești despre tine.
Este să ai curajul să auzi un "nu" chiar și de la cei pe care îi iubești.
Este vorba despre a avea securitatea de a primi critici, chiar dacă este nedrept.
Este despre îmbrățișarea copiilor, răsfățarea părinților, a avea momente poetice cu prietenii, chiar dacă ne rănesc.
A fi fericit înseamnă a lăsa să trăiască creatura liberă, fericită și simplă care trăiește în fiecare dintre noi.
Este să ai maturitatea de a spune "am greșit".
Este să ai îndrăzneala să spui "iartă-mă".
Este sensibilitatea de a spune "Am nevoie de tine. "
Este abilitatea de a spune "te iubesc".
Fie ca viața ta să devină o grădină de oportunități de fericire..
Sa fii un iubitor de bucurie in sursele tale.
Să fii un prieten al înțelepciunii și al păcii în iernile tale.
Și când greșești pe drum, începi din nou.
Ei bine, voi veți fi mai pasionați de viață.
Și vei afla că a fi fericit, nu înseamnă a avea o viață perfectă.
Dar folosește lacrimi pentru a tolera apa.
Folosește pierderile pentru a-ți perfecționa răbdarea.
Folosește toamna pentru a sculpta seninătatea.
Folosește plăcerea pentru a elibera durerea.
Folosește obstacole pentru a deschide ferestrele inteligentei.
Nu renunța niciodată...
Nu renunța niciodată la oamenii pe care îi iubești.
Nu renunța niciodată la fericire, pentru că viața este un spectacol de neratat! "

Papa Francisc

luni, 25 decembrie 2023

De ce nu cred în Crăciunul - 25 Decembrie

De ce nu cred în Crăciunul - 25 Decembrie 

Cred cu tărie în existența Dumnezeului-om și în mesajul lui. Atunci însă când politrucii religioși ce conduceau Biserica Creștină au decis în secolul al IV -lea ca în mod convențional, adică arbitrar, data oficială a Nașterii Domnului să fie 25 decembrie, au comis în opinia mea niște erori profunde (care tot erori rămân, chiar dacă n-au fost cu rea-credință): nu s-au gândit că la un moment dat al istoriei populația își va pune întrebări și va afla - parțial măcar - și răspunsuri, de la alți oameni pasionați de cunoaștere și căutarea adevărului, iar sărbătorirea Nașterii iarna va deveni cvasiridicolă, prin imposibilitatea ei. Biserica ar fi trebuit să cerceteze și să afle o dată mai realistă, cu care să înlocuiască acest neinspirat 25 decembrie, tot convențional, cum e și acum, chiar dacă există posibilitatea ca data cea mai probabilă a Nașterii să fie apropiată de cea a Paștelui... De asemenea, ar fi utilă și o precizare asumată oficial de Biserici referitor la anul Nașterii Domnului, care nu s-a putut întâmpla decât intre anii 6 și 4 Înainte (!) de Cristos! (Pe scurt, pt că Irod a murit în anul 4 BC, în mod sigur...). 
Dar nu acesta e păcatul major al Bisericii, ci acordarea în mod inconștient unei importanțe canonice prevalente Nașterii în defavoarea Concepției, adevăratul Miracol al creștinătății, imediat după Înviere! Deloc întâmplator, doar în două din cele patru Evanghelii canonice (Luca și Matei) e menționat evenimentul Nașterii Domnului. 
Miracolul fundamental descris de Buna Vestire este sărbătorit doar din sec. VII-VIII. (Dacă mă înșel, rog să fiu adus pe calea adevărului🙏). Foarte probabil, în primele secole ale creștinismului nimeni nu-și imagina că specia umană va ajunge atât de căzută încât să-și ucidă în mod voluntar și legal pruncii nenăscuți sau că vor exista dezbateri interminabile (păcate în sine) despre momentul apariției Vieții, care în opinia oricărui creștin ar trebui să fie indiscutabil cel al Concepției, și nu aiureli de genul prima bătaie a inimii sau alte ticăloșii care fac crima cumplită a avortului doar mai mică, exprimat în grame de carne și mililitri de sânge. Nașterea e o dată pur statistică, nu atunci apare viața și nici măcar pruncul pe Pământ, toate acestea sunt îndeplinite în clipa dumnezeiască a insuflețirii embrionului! 
Dacă Biserica ar înțelege cu adevărat miza teribilă a îndreptării păcatului capital comis, mutând semnificația Crăciunului către Buna Vestire, ar face un neprețuit serviciu Vieții și Credinței!  
Aspectul cel mai criticat în zilele noastre, cel al mercantilizării Crăciunului, este unul secundar și superficial, într-o societate capitalistă de consum o asemenea tendință este implacabilă și firească, la limită. 

Pt mine însă semnificația profundă a acestei zile, cu certitudine calendaristică, de această dată, este uciderea ritualică a diavolilor-șefi care au posedat și siluit acestă țară timp de aproape un sfert de veac!

duminică, 24 decembrie 2023

Cu plecăciune!

<<Timpul este etern ca însemnătate, însemnătatea Nașterii Domnului acum douămii și mai bine de ani este un prezent continuu. 
          Totuși se pare că timpul nu există câtă vreme nu putem umbla asupra trecutului, numai asupra viitorului, dar dacă acțiunile noastre sunt înainte în gând, gândul există? L-a văzut cineva? Numai sufletul l-a simțit. 
       Muzica este un gând pentru noi artiștii și toate acțiunile noastre sunt pentru și prin muzică, de aceea Corala Academică a Filarmonicii "Oltenia"  se apleacă cu respect în fața publicului său de aici, din sală și de oriunde pentru timpul pe care ni l-ați acordat și pentru timpul în care ne-ați susținut, pentru trecutul, prezentul și viitorul în care ați fost și veti fi impreună cu noi.
     Nu o există timpul, cui îi pasă! Domnia voastră, publicul, existați! Prin si pentru domniile voastre existăm si noi, dacă suntem în inimile dumneavoastră, scopul zilelor noastre ca artiști a fost atins, pentru aceasta Corala Academică a Filarmoncii "Oltenia" vă multumește așa cum știe cel mai bine…. cântând. 
            Să vă dea Dumnezeu tot binele, să vă înmulțească clipele vesele, să scurteze clipele cele rele și asupra domniilor voastre să fie sănătate în anul ce va veni și în anii care fi-vor!
           Pentru tot și pentru toate, Corala Academică a Filarmonicii "Oltenia" vă spune: „-Cu plecăciune!”>>

Mulțumim, Mihaela Dumitru, pentru această emoționantă prezentare!




miercuri, 20 decembrie 2023

Gândul de la miezul nopții

Gândul de la miezul nopții :
După o zi incredibil de grea încerci să te liniștești și să tragi concluzii, cu un ochi râzi și cu altul plângi ....
Mă bucur din suflet pentru Filarmonica Oltenia Craiova , a doua mea casă , pentru faptul că a reușit să își păstreze integralitatea ei ca instituție , după  un val de DEMONSTRAȚIE DE IUBIRE fără precedent din partea publicului nostru ABSOLUT SENZAȚIONAL și prietenilor de pe tot cuprinsul țării și  din toate colturile lumii, iubire și apreciere de care suntem extrem de onorați și care ne responsabilizează și mai mult față de CEL MAI SENSIBIL și INTELIGENT public , iar concertul de vineri a fost cea mai elocventă dovada a acestei realități, nu știu să fi cântat în întreaga mea cariera de Filarmonica de 30 de ani un concert mai emoționat și mai greu ca cel de vineri seară, cine a avut șansa să fie în sală înțelege perfect despre ce vorbesc , altfel , in cuvinte este imposibil de descris . Astăzi am aflat că se retrage organigrama de pe ordinea de zi , un fapt FOARTE Important pentru care le mulțumim decidenților politici, dar care , nu știu de ce , nu ne dă o stare de liniște, pentru că dacă măcar o dată au putut să se gândească la o astfel de enormitate, oricând o vor face fără nicio remușcare pentru că ...." Nu au mamă, nu au tată.... doar " Sfântul ban " dictează . Să speram că mă înșel, vom vedea în februarie .
Cu celălalt ochi plâng , gandindu-ma la ce s-a ales de colegii mei de la celelalte instituții: Ansamblul Maria Tănase, Casa de Cultura Traian Demetrescu (Tradem) și chiar Teatrul Colibri, înghesuite toate într-o struțo-camilă fără noimă , pur și simplu "de-a valma" , pentru că nu poți amesteca folclorul cu spectacolul de păpuși nici ca mesaj , nici ca public țintă .... nici ca nimic, ca să nu mai vorbim de sintagma absolut fără noimă " teatru și cultură" atribuită secție ce preia Tradem care este tâmpă de-a dreptul .Cum adică teatrul... nu face parte din cultura , este ceva abstract și separat de cultură  și în sfârșit cineva s-a gândit să le alăture? 
Ochiul care plânge este pentru colegii  care au aflat  în pragul Sfintelor Sărbători  că vor rămâne fără loc de muncă, foarte cinic și nepotrivit moment , ca să nu mai vorbim de legalitatea sau moralitatea lui .
In imagine sunt colegii mei din Filarmonica , trăgând un semnal de alarmă și aparadu-si drepturile și instituția mamă.Din păcate ..... doar ei și patru colegi de la Tradem.... este și frica un sentiment, dar artiștii adevărați au avut întotdeauna demnitate, cu orice risc, altfel artistul se transforma in "meșter"( popular sau nu).
Când ai artiști adevărați in jurul tău , îl ai pe Dumnezeu alături, un public  senzațional, societate civilă ce reacționează, galeriile de fotbal , Ministerul Culturii , te poți considera norocos, mulți , foarte mulți nu au norocul ăsta Intr-o viață întreagă . Slavă Domnului pentru tot , vă mulțumim tuturor pentru susținere și Dumnezeu să vă întoarcă înzecit tot ce ați dăruit din inima voastră pentru cultură în aceste 3 zile !
Chapeau! 
🙏🙏🙏

De Dorin Măciuca 

joi, 14 decembrie 2023

Românii e deştepţi

O POEZIE GENIALĂ pentru recitit
găsită prin arhivele statului (degeaba) scrisă de Camil Petrescu ȋn care găsim „PORTRETUL“ naţiei noastre !!!
Scrisă, probabil prin anii ’50, ne face să ȋnţelegem că românii, de atunci și pâna astăzi, nu s-au schimbat prea mult! 

Camil Petrescu (n. 22 aprilie 1894 — d. 14 mai 1957) a fost un romancier, dramaturg, doctor în filozofie, nuvelist și poet.

ZEFLEMEAUA,  de CAMIL PETRESCU 
{ Motto: „Românii e deştepţi!“}

Cînd va veni sfîrşitul lumii
Românii nu vor fi atenţi
Isus a spus: „Talita kumi“
Dar nu pentru inconştienţi.

Iar Ziua Domnului, ca hoţul
În miez de noapte va sosi
Femeia va dormi, iar soţul
Reviste porno va citi.

N-avem conştiinţa tragediei
Şi totul luăm „à la légere“
Noi, campionii băşcăliei
Am compromis orice mister.

Avem o scuză de faţadă:
„Lasă, că merge şi aşa!“
Trădăm la primul colţ de stradă
Şi-apoi încălecăm pe-o şa.

Senzaţia e de plutire
De infinit paraşutism
Noi am făcut mişto subţire
Şi de marxism, şi de fascism.

Ce Decebal şi Burebista?
Ce patriotul cărturar?
Trăiască Miţa Biciclista
Şi berea rece la pahar!

Mitică veşnic să trăiască
Şi noi pe lîngă el, noroc!
Filozofia chelnărească
E tot pe loc, pe loc, pe loc!

Întreaga drojdie se scurse
Din mahalale de Fanar
Şi-n loc să fim un roib de curse
Noi am ajuns din cal – măgar.

Pe primul loc e-njurătura
Ea pentru toate e un leac
Simţi cum îţi umple toată gura
O moştenim din veac în veac.

Noi „facem“ şi „băgăm“ de-a valma
Noi suduim neîncetat
Iar la acest popor, sudalma
E o religie de stat.

La treburile serioase
Noi nu ne concentrăm destul
Avem o somnolenţă-n oase
Şi-o zeflemea de prost fudul.

Si doar la reluări de faze
Parcă ne mai trezim puţin
N-avem profil de kamikaze
Tiparul nostru-i byzantin.

Apocalipsa furtunoasă
Îi sperie pe pămînteni…
Pe noi nu ne-o găsi acasă –
Vom fi la meci, sau la pomeni.

Aceasta, poate, ne e soarta
S-o tragem şi pe asta-n piepţi
N-aveţi decît să-nchideţi poarta
Dacă tot face ea pe moarta…
Hai, că românii e deştepţi!

Camil Petrescu

luni, 11 decembrie 2023

Sarmalele Reci în anul al 30-lea de existenţa au efectuat un turneu aniversar

Inițiată ca o trupă de protest social, Sarmalele Reci și-au dovedit în timp viziunea profetică. Amestec original de rock’n’roll, funk, jazz şi folclor, cu versuri scrise cu artă şi forţă în limba română, cântecele Sarmalelor Reci au mesaje emblematice și actuale.



Sarmalele Reci au în componenta lor pe Zoltán András, Emil Viciu, Mircea Laszlo Horváth, Ciprian Almășan şi Bogdan Valentin Bereucă.

De-a lungul timpului au fost Aurolac, Violeta, Gașca de la bloc, Țara te vrea prost, Ana are mere, Domnuʼ Popă, Blonda din blocul meu, Rigid Aurel, Dragă Carmen șamd.

Textierul Florin Dumitrescu le-a dat viață în versuri memorabile, iar Zoltán András, Emil Viciu și colegii lor le-au cântat pe opt albume și în câteva mii de concerte.

Vineri seară am fost martor la concertul lor din Craiova care a avut loc la clubul CULT.



Atmosfera a fost ca de obicei foarte caldă la mese fiind prezenţi admiratori de-ai trupei care au fredonat melodiile acestora şi au dansat pe rimul acestora.

Turneul trupei a mai cuprins si va cuprinde si următoarele orașe:

Deaneʼs Irish Pub, Brașov, Club Touché, Băicoi, Legend, Iași, No Limit, Buzău, Club Phoenix, Constanța, Soho Music Hall, Bistrița, Office Clubul Presei, Târgu Mureș, Quantic, București, Hambar, Vama Veche, La Liman, Tulcea, Versus Pub, Galați, Bacău, Rockfest Transalpina, Porto Franco Fest, Sulina, Electric Castle, Iași, Vama Veche şi ARENELE ROMANE.




Neam trezit !!!

Într-o vreme femeile roșeau la cea mai vagă aluzie cu iz sexual pe care-o dezavuau sincer. 

Asta pentru că sexul era o chestiune exclusiv intimă, având nu doar dimensiunea animalică pe care-o are în lumea de azi.

Într-o vreme bărbații erau eleganți, își cântăreau vorbele, iar când se aflau în tovărășia unei femei știau să vorbească, nu se blocau precum prostovanii de azi. 

Atunci femeile nu erau egale bărbaților pentru că nici bărbații nu erau egali femeilor. 

Pur și simplu erau două jumătăți care se completau reciproc.

Faceți un exercițiu simplu gândindu-vă ce s-a câștigat de când ideologia falsă căreia-i suntem obligați să ne închinăm azi se află la putere. 

Ce-ați câștigat de când femeile au fost trecute la egalitate cu bărbații? 

Dar ele, ce-au câștigat?

Înainte pe străzi vedeai femei elegante, o plăcere vizuală profundă. 

Acum vezi femei lălâi, îmbrăcate doar pentru a nu ieși dezbrăcate din casă. 

Femeile delicate sunt o amintire a trecutului. 

Acum muierea bea cot la cot cu bărbatul, vorbește porcos, râgâie și înjură mai abitir decât un birjar. 

Imaginea femeilor cu tricouri pe care scrie „MUIE PSD” e mai mult decât relevantă.

Pe partea cealaltă, bărbatul a suferit o mutație în sens contrar. 

Se-mbracă aberant, cu lucruri mulate. 

Doar când vezi pantalonii mulați peste picioarele strâmbe și/sau crăcănate ale masculilor din ziua de azi te-apucă voma. 

Oameni care-ar trebui să fie la vârsta la care ar trebui să aibă o imagine de ansamblu asupra vieții se îmbracă precum circarii, cu teniși multicolori, tricouri mulate și blugi rupți. 

Se inversează trendurile modei: bărbații se epilează în timp ce femeile experimentează „plăcerea pilozității”. 

Au apărut saloane cosmetice masculine unde muieraticii de sex masculin se pensează, își fac manichiura și pedichiura. 

De „hairsyleiști” nici nu mai vorbesc întrucât e de porc să nu ai unul.

Minunata lume nouă lovește crâncen: 

femeile devin bărbați, iar bărbații femei. 

Culmea e că, în loc să se tăvălească pe jos de râs la vederea macabrului spectacol, oamenii chiar iau în serios această glumă. 

E un semn al timpurilor, o dovadă a degenerării noastre. 

O degenerare programată pentru a-i transforma pe cei mai mulți în sclavi.

Rețineți ce vă spun: 

a accepta ca normal ceea ce nu-i normal e calea cea mai scurtă către sclavie. 

Cei care acceptă argumentând întru ușurarea conștiinței cu „ce să-i faci, așa face toată lumea!”, toți aceștia vor îngroșa marea masă a sclavilor. 

Celorlalți nu le va fi ușor întrucât interesul momentului este ca masa sclavilor să fie imensă. 

Însă, după ce toată nebunia se va fi terminat, cei care rezistă vor fi singurii care vor avea libertatea de a decide conform propriei conștiințe. 

Iar acesta este poate cel mai important lucru de pe pământ, întrucât de la libertatea deciziilor începe statutul de om.

Neam trezit !!!!

(Dogaru Adi)

sâmbătă, 9 decembrie 2023

De actualitate de la Günther Anders incoace

Iată ce spunea în 1956(!) Günther Anders, unul dintre filosofii a cărei operă i-a inspirat pe cei care azi conduc lumea:
"Vom reduce de manieră drastică educația, pentru că un individ incult are  un orizont de gândire limitat, cantonat în preocupări mediocre. Trebuie să facem în așa fel încât accesul la știință să devină din ce în ce mai dificil și elitist, între popor și știință să existe o prăpastie, iar informația destinată publicului larg să fie lipsită de orice conținut cu caracter subversiv.
Mai ales fără filozofie. Și aici, trebuie să folosim puterea de convingere și nu violența directă: vom difuza masiv, prin intermediul televiziunii, emisiuni de divertisment care să se adreseze doar laturii emoționale sau instinctive. Mințile vor fi ocupate cu ceea ce este inutil și ludic.
Este bine, printr-o vorbărie și muzică neîncetate, să împiedicăm mintea să gândească. 
Vom pune sexualitatea pe primul loc al intereselor umane. 
Nu există un tranchilizant social mai bun.
În general, vom face în așa fel încât să eliminăm partea serioasă a existenței, să luăm în derizoriu tot ceea ce este valoros, să întreținem o apologie constantă a lejerității, astfel încât euforia publicității să devină standardul fericirii umane și modelul libertății. Condiționarea va produce astfel ea singură o asemenea integrare, încât unica  frică – pe care va trebui să o întreținem - va fi cea de a fi exclus din sistem și deci de a nu mai putea accede la condițiile necesare fericirii.
Omul de masă, astfel produs, trebuie să fie tratat precum ceea ce este: o vită, și trebuie să fie supravegheat cum trebuie să fie păzită o turmă. 
Tot ceea ce conduce la adormirea lucidității sale este bun din punct de vedere social, iar ceea ce ar amenința să îl trezească trebuie să fie ridiculizat, înăbușit, combătut. Orice doctrină care ar pune sub semnul întrebării sistemul trebuie să fie desemnată drept subversivă și teroristă, iar cei care o susțin vor fi apoi tratați ca atare".
Günther Anders - ,,L'obsolescence de l'homme: sur l'âme à l'époque de la deuxième révolution industrielle" (1956)"

vineri, 8 decembrie 2023

Magia Crăciunului la Operă - sold out



Tradiționalul spectacol de Crăciun al Operei Române Craiova se bucură de fiecare dată de succes, iar evenimentul din acest an a stârnit un interes special în rândul craiovenilor, biletele epuizându-se la scurt timp de la punerea în vânzare.



Opera Română Craiova încheie anul 2023 cu spectacolul-eveniment „Magia Crăciunului la Operă”, care se desfășoară cu casa închisă, luni, 18 decembrie 2023, de la ora 19.00, pe scena Teatrului Național Marin Sorescu.

Programul festiv al evenimentului va fi susținut de soliștii, actorii, Corul,Baletul, Orchestra și invitații Operei Române Craiova și va include arii și duete celebre, fermecătoare fragmente de balet și ansambluri corale, mult-așteptatele colinde și momente artistice surpriză.

„Magia Crăciunului la Operă” este un eveniment organizat de OperaRomână Craiova cu sprijinul Primăriei Municipiului Craiova și al Consiliului Local Municipal.

joi, 7 decembrie 2023

Vă invit la VISUL, un film românesc cu proiecție în prezenţa echipei la cinematograful VIP Electroputere Mall - Craiova, pe 12 decembrie 2023, la ora 18:30

Vă plac comediile romaneşti?

Filmul " VISUL" urmărește încercarea lui Alex (Vlad Logigan), un actor de provincie, de a pune în scenă piesa meșterilor din „Visul unei nopți de vară” de William Shakespeare cu un grup de deținuți dintr-un penitenciar, în timp ce muncă la teatrul la care lucrează e umbrită de pretențiile unui regizor absurd (George Ivașcu), iar relația cu iubita lui Carmen (Georgiana Saizescu) e în declin.


Pesonajelele principale ale filmului sunt:

- „Fane Măreț”, personajul lui Serghei Mizil, este chiar „șeful deținuților” dintr-un penitenciar din provincie, un tip dur, analfabet, care dorește să evadeze și speră ca prin participarea sa la un spectacol de teatru, la un festival din București, să-și împlinească visul. 

- „Flaut”, un deținut care rupe sala de forță în două, homofob și violent, pe care dorul de fiul său îl motivează să învețe rolul din spectacol este interpretat de Silviu Mircescu („Clanul”, „Băieți deștepți”, „Vlad”).

- „Fundulea” este un tip sensibil și delicat, ostracizat de ceilalți deținuți pentru orientarea sexuală, care acceptă să-l joace pe Eroul îndrăgostit de Fane Măreț jucat de către Ștefan Lupu („De ce eu?”, „Hackerville”).

Din grupul deținuților mai fac parte „Botișor” (Vlad Darius Crețan - NOSFE +), un tip cu înclinații muzicale care speră că bunica lui îl va vedea pe scenă și va fi mândră de el, „Blându” (Mircea Drîmbăreanu), un fost asistent universitar cu care se comunică greu, dar care e mereu prezent „la datorie”, gata să se sacrifice pentru grup, și „Gutuie” (Nicodim Ungureanu), „Colonelul” lui Fane Măreț, eminența cenușie a grupului, care pune la cale evadarea.

Din distribuția filmului mai fac parte: Gloria Găitan, Magda Catone, Adrian Nartea, Florin Piersic Jr., Valentin Teodosiu, Gabriel Spahiu, Cosmin Natanticu, Irina-Margareta Nistor și mulți alții.

Imaginea este semnată de Tudor Mircea RSC, montajul a fost realizat de Tudor Chivulescu, muzica originală este compusă de Alexei Țurcan, iar scenografia îi aparține Corinei Grămoșteanu.

FIlmul este produs de: Nerv Film. 

Producător: Cătălin Saizescu; 

Producător Executiv: Ruxandra Flonta; 

Director de producție: Bogdan Luca.


Puteti gasi informatii despre film pe canalele de Instagram (@visul_film) -  Tik Tok (visul.filmul) - YouTube - Facebook Bold Film Studio - Facebook Nerv Film.

Publicul din Craiova este invitat la cinematograful VIP Electroputere Mall - Craiova, pe 12 decembrie 2023, la ora 18:30.

Proiecția va începe la ora 19:00 și va fi urmată de o sesiune de întrebări și răspunsuri cu o parte din echipa filmului: regizorul Cătălin Saizescu, actorii Georgiana Saizescu, Serghei Mizil, Irina Margareta Nistor și producătoarea Ruxandra Flonta.



duminică, 3 decembrie 2023

Impresiile de călătorie în Craiova

După mai bine de 10 ani, iată-mă, recent, la Craiova. Atras mai mult de faima Târgului de Crăciun organizat aici, și mai puțin de obiectivele turistice din zonă. Dar cum eu mă proțăpisem în fața gării din Bănie încă de dimineață, iar magia târgului începea, logic, odată cu venirea nopții, mi-am setat rapid busola, mai întâi, spre principala atracție a orașului: Parcul Romanescu. Care, anul acesta, a împlinit 120 de ani de când a fost inaugurat. Așa că, 3 lei biletul, hopa sus în autobuzul nr. 1, electric, silențios, vreo 20 de minute de călătorie, printr-un trafic lejer, și iată-mă în cel de-al doilea cel mai mare parc din România, ca întindere, după Parcul ,,Regele Mihai I“ al României (fost Herăstrău), din București. Însă, în opinia mea, mult mai frumos decât acesta. Dacă doriți să vedeți și voi cum arată Parcul Romanescu, dar și celelalte obiective cărora le-am trecut pragul, trebuie doar să intrați pe canalul de YouTube HaiLaDrum, acolo unde am postat recent un vlog despre Craiova. 
     Din parc, am fost să admir stadionul ,,Ion Oblemenco“ și Sala Polivalentă, apoi m-am oprit la cea mai veche construcție civilă din oraș, Casa Băniei, reconstruită de Constantin Brâncoveanu în 1699, pe locul fostelor case ale boierilor Craiovești din secolul al XV-lea. Am fost plăcut surprins să constat că acolo funcționează, astăzi, Secția de Etnografie a Muzeului Olteniei. Desigur, n-am ratat ocazia s-o vizitez, iar ceea ce am văzut acolo m-a încântat peste măsură. Următoarea oprirea a fost în casa celui mai bogat român din perioada interbelică, Jean (Ioan) Mihail, a căruia avere se ridica, în 1920, la echivalentul a 9 tone de aur. Astăzi, acest monument istoric fermecător, o capodoperă de arhitectură, găzduiește Muzeul de Artă, unde pot fi admirate, printre altele, lucrări ale lui Constantin Brâncuși și ale celor mai renumiți pictori români. În incinta palatului de aici se află și Centrul ,,Constantin Brâncuși“, unde am avut posibilitatea să urc cu un lift (de o persoană) într-o prismă. Ea conține o interpretare la scară mare a două dintre operele lui Brâncuși, ,,Ovoidul“ și ,,Pasărea Măiastră“. Ultima oprire importantă pe care am făcut-o a fost la Grădina Botanică, un loc minunat chiar și în anotimpul rece. 
   Cât despre târg, ce-aș putea să vă spun? Este, într-adevăr, minunat, cel mai frumos din țară și, probabil, unul dintre cele mai apreciate din Europa. Așa că, dacă aveți timp și ceva bani (fiindcă prețurile din târg sunt destul de mari!), merită să veniți la Craiova! Dincolo de târg, puteți să vă convingeți cât de frumoasă e Cetatea Băniei. Da, da, acuma, iarna! 
(Facebook)

Poveste despre Timișoara


Timișoara e tare ofertantă când e vorba de mituri dar și de istorii superbe. Dar să o luam pe ocolite.

În vara lui 1990 știu că m-a frapat la tinerii pe care i-am cunoscut felul în care treceau de la o limbă la alta. Pentru mine nu era clar ce sunt - vorbeau foarte bine două limbi native mulți. Cum era prietenul meu Roni - el vorbea nativ trei: germana, maghiara și română.  El era din Lugoj dar erau aceleași realități în orașele din Banat - despre acel oraș am scris, istoria e identică.

Acum acest lucru a dispărut total din Timișoara. Se  aud tot mai rar  alte limbi decât româna. Nu mă refer la cârdurile de turiști ci la populația locală. 

În fața liceului german Nikolaus Lenau, la doi pași de unde stăteam, toți cei care așteptau copiii vorbeau doar română - vagă impresie că nu știau o boabă germană. Am verificat. Românii își dau copiii la școala germană - am mulți prieteni care nu știu germană dar au copiii aici. E foarte bine: doar că germani nu mai sunt.

Rar auzi maghiară - care e totuși a doua comunitate acum: dar total retrasă din peisaj. Sârbii și mai retrași.  Ele aproape că au dispărut va forță comunitară  - dar dacă le cauți le găsești.

Dacă vrei să auzi o altă limbă decât româna, mergi pe la Piețele de vechituri Ocsko - Mehala unde am lucrat puțin:  aici auzi romani pentru că romii nu prea au voie în centru iar cei cu Palatele sunt plecați afară - toate palatele sunt goale. Romii sunt aici o comunitate foarte importantă.

Statistica ne arată așa: 

Recensământul maghiar din 1900 arată o că Timișoara avea 60.551 de locuitori, din care 30.892 germani, 19.162 maghiari, 6.312 români, 2.730 sârbi, restul fiind de alte etnii. 
 
Aflu: datele recensământului românesc îi includ pe evrei ca o naționalitate, în timp ce ungurii îi considerau numai ca o religie. Atenție: aici evreii sunt vorbitori de germană clasică nu de idiș - la vorbă nu-i deosebeai.

În 1920, s-a făcut primul recensământ românesc, însă neoficial, care arată că populația a crescut la 86.850 (32.097 -germani, 27.189 –maghiari, 16.047 – români şi 8.307 evrei).

la recensământul din 1930, Timişoara avea deja 102.390 de locuitori. Germani: 33.162, unguri: 31 773, români: 25.207, evrei: 7.264, sârbi: 2.237.

Încă e un echilibru: după care trendul de românizare și cucerire a orașului de către români crește. 

„Aproape o treime din locuitorii oraşului Timişoara  sunt români”, este titlul unui articol de primă pagină, apărut în ziarul „Fruncea”, din 28 februarie 1937.

În 1941, populaţia oraşului a crescut la 125.052, românii ajungând la un număr de 46.466. Germanii au rămas pe locul doi, cu 37.611, iar numărul maghiarilor a scăzut la 24.891. 

Vine regimul comunist și industrializarea accelerată și rezolvă totul de o manieră radicală:

Iată şi evoluţia pentru următoartele decenii:

-1956: 142.257 (75.855 români, 29.968 maghiari, 24.326 germani, 6.700 evrei, 3.065 sârbi.
 
-1966: 174.243 (109.100 români, 31.016 maghiari, 25.058 germani, 4.188 sârbi, 2.590 evrei)
 
-1977: 269.353 (191.742 români, 36.724 maghiari, 28.429 germani, 6.776 sârbi, 1.629 evrei)
 
-1992: 334.115 (274.511 români, 31.785 maghiari, 13.206 germani, 7.748 sârbi, 2.668 romi, 549 evrei)
 
- 2002: 317.660 (271.677 români, 26.287 maghiari, 7.157 germani, 6.311 sârbi, 3.062 romi, 1.218 bulgari, 762 ucraineni, 570 slovaci, 367 evrei.

La ultimul recensământ aflăm că situația aproape ”s-a rezolvat”:

În Județul Timiș s-au declarat români 484.243 persoane (89,7%).

Alături de români, în județul nostru și-au declarat etnia 21.285 maghiari, 12.438 romi, 6.447 sârbi, 4.684 germani, 4.131 ucraineni, 3.244 bulgari dar și slovaci (939), italieni (358), croați, evrei, cehi, turci, greci, ruși- lipoveni, albanezi și tătari. 

Potrivit liberei declarații a celor 538.748 persoane care au declarat limba maternă, structura populației din județul Timiș după limba maternă se prezintă astfel: pentru 91,8 % limba română reprezintă prima limbă vorbită în mod obișnuit în familie în perioada copilăriei.

Ca să luam ca exemplu un oraș care irită Timișoara, Craiova - acolo avem doar 81 % care se declară români. Adică Timișoara este mai monoetnic decât Craiova. Ups. Știu că doare dar asta e realitatea din teren.

Statul național dar mai ales regimul comunist-național: a transformat România într-un stat monolingv și monoetnic total. Asta e o realitate statistică.

După calculele mele care se bazează și pe ceva studii - timișoreni cu rădăcini aici, adică a treia generație, care să aibă bunici născuți în Timișoara sunt maxim 4 hai 5 % cu toate că aș miza pe 4%.

Asta ne arată de fapt imensele transformări sociale, politice, economice, culturale care au avut loc aici. Timișoara s-a schimbat fundamental față de cea acum 100,  50 de ani și chiar 30 de ani.  

În ultimii 50 de ani Timișoara s-a transformat în oraș monoetnic și mono lingvistic. E matematică nu vorbe.

La acest capitol cam toate orașele din Transilvania, Basarabia  dar și Dobrogea au această istorie a ”românilor care ajung târziu la oraș”: orașele noastre devin aici românești în epoca comunistă, adică recent. De aceea Clujul are o aură mult mai rurală decât Iași, ca să dau un exemplu când vorbim de localnicii ei. Dar asta ține de cauze istorice concrete nu din vina oamenilor. 

Mai șoptesc ceva care doare: populația etnic românească cu tradiție urbană ceva mai mare e în Moldova și Muntenia - dar asta din anumite cauze istorice și administrativ imperiale. Așa că nu mă înjurați pe mine.

Da, mai toți prietenii mei timișoreni au bunici în satele din Banat dar și în satele din Oltenia și Moldova - și sunt printre cei mai autentici timișoreni, credeți-mă. 

Așa că ideea de multiculturalism, multietnicism, multilingvism de stil vechi e un nonsens: nemții, evreii nu mai sunt iar maghiarii și sârbii sunt aproape total retrași și foarte puțini. 

la fel - încărcătura negativă de ”venetic” (folosită în Timișoara dar și Cluj) e ridicolă: pentru că ”veneticii” dețin orașul: ei sunt țesătura de bază a orașului. Iar minoritățile vii, reale sun cele precum romii - cu ele trebuie să împărțim locul, orașul, spațiile, viața, resursele și drepturile. 

De asta spun că e bine să ne construim o imagine de sine cât mai reală - ca la medic care îți face diagnosticul și spune starea corpului. Trebuie să știm și noi cum e cu starea corpului social al orașului.

Timișoara este orașul care are cinci mituri moderne din care patru sunt sigur false: adică trăiește într-o imagine total falsă față de sine. Ea e multiculturală în poveste nu în realitate de unde și foarte multă toleranță față de etniile dispărut și o intoleranță față de ”venetici” și mai ales față de romi. 

Dar asta va fi o altă temă: tradiția nouă multietnică se împacă bine cu cei morți nu cu cei vii.

Apar altele noi? Sunt șanse dar vedem cu timpul.

Repet: comunitatea germană şi evreiască nu mai există, mai există doar cea sârbă şi maghiară dar care nu mai îndeplinesc o funcție socială urbană semnificativă, sunt retrase şi folosite pe post de simbol multietnic de muzeu. Din păcate.

E adevăra că Timișoara are o moștenire foarte bogată la acest capitol  - cea mai bogată din țară, care produce un anumit tip de comportament: dar asta nu poate înlocui realitatea. Nu te poți da ceea ce nu ești - iți faci prea multe probleme inutile: o stare de fake.

De asta eu ași reface acest mit al Timișoare - nu aș renunța la el dar l-aș reface din temelii. Cum? Pentru asta e nevoie de încă câtva burse de cercetare ;) 

Mi-a plăcut la Timișoara, ce mai. Dar e de datoria mea să spun ce gândesc chiar dacă uneori nu e convenabil.
(text preluat de la Vasile Ernu)

vineri, 1 decembrie 2023

La mulți ani, România! La mulți ani, tineri! Voi sunteți România!


Tuturor românilor, inclusiv și mai ales celebrei generații din care fac și eu parte: generația aia de aur, cu cheia la gât, cu copilărie minunată și așa mai departe... Aiureli!
Orice copilărie e minunată, de aceea, de fapt, stârnește nostalgii permanente...
Așa că, eu zic s-o lăsăm mai ușor cu vremurile de altădată: vaaaai, ce minunate zăpezi erau - dar spuneți-le tinerilor și cum înghețam în case, și-n autobuze, și la școală; oh, ce frumos era Moș Gerilă - nu, nu era, pentru că aducea haine, deci nici măcar asta n-aveam; pe vremea noastră se făceau blocuri - da, ce minune, doar că alte țări comuniste nici nu puteau fi diferențiate de cele capitaliste; mâncam sănătos... - de parcă acum ne-mpiedică cineva; a, e mai scump? hai să facem fiecare ceva ca să ne fie mai bine, nu să stăm cu gura căscată sub para mălăiață, minunându-ne că nu se trezesc Ciolacu și Ciucă dimineața cu grija noastră; vă asigur că sunt griji mai mari și toți care s-au perindat la guvernare în peste treizeci de ani au ales calea cea mai bună pentru noi, cea mai sigură, cea care să ne păstreze întregi; să rămânem cu țara pe care am avut-o, în granițele ei, să nu ne tăvălească alții, la propriu, cu tancurile, să avem opțiuni de a evolua, fiecare după cum l-a dus capul, dacă l-a dus; ce să-ți spun, nu se mai face educație: dragi tineri, nu vă temeți, așa era și pe vremea noastră: cine a vrut să învețe, a învățat; cine s-a străduit, a câștigat; cine a muncit, a fost apreciat.
Nu vă luați după noi, pentru că nici noi nu ne-am luat după alții. Faceți exact ce vă spune mintea voastră, cu o singură rugăminte: nu lăsați niciodată comunismul să se întoarcă, indiferent care ar fi prețul. Și știți care e prețul? Viața.

Iar acum să vă spun adevărul: De Ziua Națională eram scoși cu forța pe stadioane și pe străzi, în caniculă (care n-a fost descoperită acum) ca să spunem niște porcării de poezii și, la final, primeam un balon roșu, care se spărgea până acasă; iarna, stăteam în întuneric și frig, iar lumânărelele din pom au fost aceleași pe care le-am prins de când m-am născut, zeci de ani, deci erau aprinse doar câteva minute în fiecare an; părinții noștri se luau de gulere pe la cozi ca să ne aducă acasă banane verzi pe care le mâncam în ianuarie, după ce ne curgeau balele la ele, iar la televizor era Ceaușescu și câte-un sfert de film, uneori.
Acesta e adevărul, orice v-ar spune alții.
Asta regretă generația de aur, generația care a crescut cu cheia la gât, generația noastră, cea atât de mintoasă încât i-a luat cincizeci de ani să se revolte.

La mulți ani, România! La mulți ani, tineri! Voi sunteți România!
(Preluat AM)