"Există multe idei, multe concepții eronate despre creștinul zilelor noastre. Sunt unii oameni care cred că lumea, așa cum este ea azi, cu toate ale ei, este un dușman al creștinului. Cred că “toate-s de la dracu’”, citez, ceea ce consider că este absurd.
Dacă cele ale lumii, ale evoluției, ale tehnologiei “sunt de la dracu’”, mă întreb de ce nu folosim telefonul cu furcă, televizorul cu tub, de ce nu-i spunem medicului sa ne opereze cu cuțitul de silex ci acceptăm intervențiile chirurgicale făcute cu ajutorul roboților?!
Consider că e absurd să credem, noi creștinii, că putem trăi ca în vârful muntelui, ca în Mânăstire, în lume fiind.
V-ar plăcea, de exemplu, să trăim într-un stat în care creștinismul ar fi impus prin lege? V-ar plăcea să trăim într-o țară care să impună oamenilor, prin legi, să nu fie păcătoși? O țară în care, de exemplu, după spovedanie, ai primi câteva amenzi sau poate luni și ani de închisoare? Mie nu! Aș fugi departe de o astfel de țară.
Lupta cu păcatul este una personală, de bunăvoie. Hristos nu a impus nimănui, nimic prin legi și amenzi. El doar a invitat, a chemat oamenii să pașească pe Calea Lui, să-L urmeze.
Credeți că oamenii din Biserică sunt superiori oamenilor care nu aleg să facă parte din Ea? Din punct de vedere social, nicidecum! Avem aceleași păcate, aceleași căderi. Avem însă nădăjdea că, într-o bună zi, Dumnezeu, prin iubirea, bunătatea și blândețea Lui ne va ajuta să scăpăm de patimi, ne va sfinți.
Noi nu mergem la biserică fiind convinși că după câteva veniri, după câteva lumânări aprinse și acatiste date, nu vom mai greși, nu vom mai păcătui, ci pentru că noi credem că aici e locul unde ne reamintim care este direcția, care este ținta noastră, care este calea. De aceea, și preotul, și enoriașul se spovedesc, pentru că în Biserică sunt oameni la fel, sau poate mai păcătoși decât cei din lume.
Aud în ultima vreme oameni (creștini ortodocși, mai ales) speriați, îngroziți de cipuri, de vaccinuri, de tehnologie, de evoluția lumii.
Cunosc o fetiță de șase ani care s-a născut cu o hipoacuzie. Lumea medicală a zilelor noastre i-a putut oferi însă șansa ca ea să audă, prin implantarea...unui cip. Credeți dumeavoastră că acest copil este pecetluit? Credeți că acest cip o va împiedica pe copila aceasta să se roage, să lucreze la mântuirea ei?
Vorbind despre vaccin, cred că atitudinea aceasta: “După ce se vaccinează câteva milioane de oameni, după ce voi vedea reacțiile, mă voi vaccina și eu. Mai aștept.”, este una de plâns.
Am auzit chiar preoți spunând asta. Păi...oare nu te doare sufletul că tu faci vaccinul după câteva milioane de oameni care s-au expus emoțional și fizic ca tu să-l poți face în siguranță? Că vaccinul/vaccinarea ar fi o erezie, o lepădare de Hristos, o pierdere a Duhului Sfânt, mă iertați, dar nu văd aceste teorii stând în picioare. Cine are însă o teologie în privința aceasta, aș vrea să o ascult , temeinic argumentată.
Cred că nici nu ar trebui să facem atâta zarvă pe aceste teme. Preocuparea noastră principală ar trebui să fie lupta cu păcatele noastre, nu cu lumea. Întrebați-vă mereu, atunci când întâmpinați o problemă pe care o vedeți ca fiind o incongruență între Biserică și lume: “Cum aduc eu un prejudiciu credinței mele făcând lucrul acesta?”
“Părintele X a spus...” este unul dintre argumentele fraților ortodocși împotriva vaccinării. Acești Părinți au vorbit atât de metaforic, încât este foarte greu, o îndrăzneală chiar, să descifrezi și să aplici exact, punctual, tot ceea ce au spus.
Ceea ce știm însă că au vrut Sfinții Părinți să transmită prin stilul acesta prorocesc care există de când Biserica este: “Pregătiți-vă sufletul! Privegheați că s-a apropiat!” Nu cred însă că în sensul: “Scoateți topoarele, săbiile, fie ele și verbale , ieșiți în stradă și ucideți-vă între voi!”
Creștinul timpurilor noastre cred că ar trebui să fie un om firesc. Da, să-și dorească pentru familia lui, pentru copiii lui un confort material, să fie cinstit, să se îmbrace frumos (ițarii, fusta până-n pământ și basmaua nu te apropie mai mult de Dumnezeu). Sărăcia creștinilor și ignoranța nu sunt virtuți.
Din veniturile lui să ajute și pe alții aflați în nevoie, să fie implicat în proiecte filantropice, să se adapteze rapid și la viața simplă și la mai mult. Dacă-i lipsește ceva, să nu trăiască o suferință, iar dacă are mai mult, să nu-l doară inima să dea din averea sa.
Să fie un om învățat, educat, să apeleze, de poate, la tehnologie (Tehnologia “nu este de la dracu’”, dacă este folosită spre folos). Să fie om smerit, să răspândească tuturor, indiferent de nație, de credință, mesajul de iubire al lui Hristos. Să se vadă, prin purtarea sa, prin vorbele sale, că el este mesagerul Iubirii Dumnezeiești.
Cred în Creștinul care își asumă viața de parohie, de comunitate, cu toate căderile și ridicările ei.
Cât de ușor și de discret au trecut Iisus și Apostolii prin lume, prin toate ideologiile și nebuniile ei. Nu se împiedicau de nimic, în orice comunitate s-ar fi dus.
Creștinul e un om înțelept: îmbracă hainele vremii, dar niciodată nu va fi copleșit de vremuri, de ideologii. El nu va deveni un liberal convins, un fascist convins, comunist sau mai știu eu ce , ci va ști întodeauna că dincolo de orice opțiune politică ar avea, trebuie să-i iubească pe toți oamenii, să încerce să facă bine tuturor, să prețuiască pe fiecare om, indiferent de nație, de religie, de partidul politic din care face parte, indiferent dacă se vaccinează sau nu.
Creștinul timpurilor noastre nu ar trebui să se lupte cu lumea, să fugă de lume și de provocările ei, pentru că el știe un singur lucru: Dumnezeu e cu el, oricând și oriunde s-ar afla...!"
pr. Alexa Visarion
