Manual comic pentru cei care au supraviețuit muncii, familiei, statului, vecinilor și propriilor gânduri
Capitolul 1. Omul, această invenție neterminată
Omul este o ființă complexă. Uneori prea complexă pentru câtă minte are în dotare.
Se naște plângând, trăiește explicând și moare convins că ceilalți n-au înțeles nimic.
Când e mic, vrea să crească. Când crește, vrea să doarmă. Când îmbătrânește, vrea să fie lăsat în pace. Viața are logică. Doar că o descoperi când genunchii nu mai colaborează.
Omul modern are telefon inteligent, ceas inteligent, televizor inteligent, frigider inteligent. Numai el a rămas pe modul manual.
Înainte omul mergea la bătrâni să ceară sfat. Acum intră pe internet și primește păreri de la oameni care n-ar trebui lăsați singuri nici lângă o priză.
Fiecare om are dreptul la opinie. Problema este că unii au transformat acest drept în armă de distrugere a liniștii publice.
Unii oameni nu discută. Ei descarcă prostie în format audio.
Alții nu gândesc. Doar reacționează. Ca ușa de la supermarket. Te apropii și se deschid automat.
Dacă vrei să cunoști un om, nu-l întreba ce principii are. Pune-l să stea la coadă. Acolo cade masca, cade educația, cade creștinismul și rămâne omul în forma lui de fabrică.
Omul calm la coadă este fie sfânt, fie pensionar cu timp, fie n-a înțeles încă unde stă.
Când omul spune „eu sunt foarte sincer”, pregătește-te. De obicei urmează o mitocănie ambalată ca virtute.
Când spune „eu spun lucrurilor pe nume”, înseamnă că numele lucrurilor va fi dat cu toporul.
Când spune „nu vreau să jignesc”, deja și-a pus bocancii.
Când spune „cu tot respectul”, respectul tocmai a fost evacuat din propoziție.
Omul prost nu este periculos pentru că nu știe. Este periculos pentru că nu știe, dar explică.
Prostul adevărat nu are îndoieli. Îndoiala cere un minim de mobilă în cap.
Un om deștept spune: „Nu știu.”
Un prost spune: „Îți explic eu imediat.”
Și explică.
Cu foc.
Cu încredere.
Cu greșeli.
Cu o siguranță care ar speria și știința.
Să nu te cerți cu omul prost. El joacă pe teren propriu. Tu intri în deplasare, fără arbitru și fără șanse reale.
Omul prost nu pierde o discuție. El doar obosește adversarul până când acesta preferă pacea mondială.
Sunt oameni care intră într-o încăpere și aduc lumină. Sunt alții care pleacă și abia atunci se luminează.
Sunt oameni cu energie bună. Și sunt oameni cu energie. Atât. Multă. Prost direcționată.
Unii oameni nu trebuie evitați. Trebuie ocoliți cu respect, cum ocolești o groapă veche pe care primăria a numit-o „lucrări în desfășurare”.
Omul este făcut din trup, suflet și scuze.
Are scuze pentru tot. De ce întârzie. De ce nu sună. De ce nu face. De ce n-a înțeles. De ce a înțeles, dar n-a aplicat. De ce a aplicat, dar prost.
Dacă omul ar consuma tot atâta energie pentru fapte cât consumă pentru justificări, am fi avut colonii pe Marte și vecini liniștiți la bloc.
Dar nu.
Noi avem grupuri de WhatsApp, ședințe de scară și oameni care trimit „bună dimineața” cu flori animate.
Asta este civilizația.
Nu cum o visau grecii, dar merge.
Anatol Basarab
