Nu-și găsea și el o femeie. Și a căutat, să nu credeți că n-a căutat. La muncă, ori erau măritate, ori erau cu nasul pe sus. El voia una nemăritată și cu nasul pe jos. O femeie la locul ei. De fapt, mai bine la locul lui, că loc avea. Căutase și pe rețelele de socializare. Acolo, toate erau deja într-o relație cu Facebook, n-aveau nevoie de el. A încercat și pe site-uri de matrimoniale. Acolo toate voiau bărbați cu bani. El bani n-avea. Unele voiau bărbați cu simțul umorului. El n-avea nici de-ăsta. Voiau bărbați înalți. Nici cu asta nu stătea prea bine. Toate voiau să aibă păr. De unde păr?! Și-apoi, ce să facă cu părul, zău așa? Lor le trebuia bărbat sau perucă?! A căutat și la biserică. Nu erau decât babe. L-a întrebat și pe popa. Acesta, ca să scape de el, i-a făcut cadou o biblie. O organizație creștină donase bisericii mai multe biblii, ca să le împartă credincioșilor. Vasile – uitasem să vă spun, Vasile îl chema pe personajul despre care vă povesteam – a luat biblia și în tramvai, în drum spre casă, s-a apucat s-o citească. Și atunci s-a luminat. A citit uimit cum Dumnezeu a făcut femeia dintr-o coastă a lui Adam. Evrika, ar fi spus Vasile dacă ar fi cunoscut expresia. Asta e soluția, e clar! N-avea el bani, simțul umorului, înălțimea potrivită sau păr, dar coaste avea. Se pipăi emoționat să vadă care coastă ar fi mai potrivită să-i fie soție. Găsi una care parcă s-a mișcat la atingerea lui. Iată, ea e, apoi zise către coastă: Bună! Coasta nu răspunse. Trebuie s-o scot de-acolo, își zise Vasile, înțelegând că o femeie interioară nu i-ar folosi la nimic. Așa că, după ce coborî din tramvai, se opri drept la măcelărie. Măcelarul îl tranșă cu pricepere, îi scoase coasta și, fără să-l întrebe, o puse la marinat. De ce?! Întrebă Vasile, dar măcelarul îl asigură că în 24 de ore e tocmai bună. Vasile se duse acasă să se odihnească până a doua zi. Simțea un ușor junghi intercostal.
(https://www.facebook.com/marilena.dumitrescu)
