O comunitate a inventat sute de cuvinte noi tocmai ca să nu spună niciodată ce simte

Dacă un lingvist ar studia lumea corporate așa cum se studiază triburile izolate, ar descoperi ceva fascinant: o comunitate care a inventat sute de cuvinte noi tocmai ca să nu spună niciodată ce simte. Avem termen pentru frica de a rata un eveniment, dar nu avem curajul să spunem "nu mai pot".

Am tradus câțiva termeni în stilul meu, pentru știință și pentru sănătatea noastră mintală. 😊

♦️FOMO (Fear Of Missing Out) - teama că, dacă ratezi al patrulea webinar din săptămână despre "AI și viitorul muncii", viitorul muncii te va găsi nepregătit. Spoiler: viitorul vine oricum, iar webinarul era un pitch de vânzare cu slide-uri.

♦️JOMO (Joy Of Missing Out) - FOMO după doi ani de terapie. Bucuria de a rata cu bună știință un networking event și de a găti o supă în liniște. Cea mai subversivă formă de dezvoltare personală: să nu te dezvolți nicăieri, o seară întreagă.

♦️Ghosting - practica prin care companiile care cer candidaților "excelente abilități de comunicare" dispar după trei interviuri, un test de personalitate și o temă de opt ore. Candidatul rămâne cu tema. Compania, cu "cultura bazată pe respect".

♦️Quiet quitting - fenomenul revoluționar prin care oamenii muncesc... exact cât scrie în contract. Panică. Articole. Studii. Nimeni nu l-a numit pe numele lui adevărat: fișa postului.

♦️Quiet firing - răspunsul organizațiilor: nu te concediem, doar îți luăm proiectele și te lăsăm să înțelegi singur. Ghosting cu badge de acces încă funcțional. Deocamdată.

♦️Sinergie - cuvânt care înseamnă orice și nimic, folosit când două departamente care nu se suportă sunt obligate să colaboreze. "Să creăm sinergii" = "Să vedem cine cedează primul."

♦️Agile - cândva, o metodologie. Azi, un adjectiv pentru orice haos organizat: prioritățile se schimbă marțea, planurile miercurea, vinovații se stabilesc vinerea. În retro.

♦️Alignment - starea mistică pe care nimeni n-a atins-o, dar în numele căreia se organizează încă un meeting. Care necesită un follow-up. Care necesită un alignment.

♦️Work-life balance - prezent în toate anunțurile de recrutare, absent din toate calendarele. Apare pe slide imediat după poza cu masa de ping-pong.

♦️Reziliență - a suporta condiții proaste fără să te plângi, rebranduit ca virtute. Când ți se cere reziliență, întreabă politicos la ce ar trebui să reziști. Răspunsul e, de obicei, chiar organizația.

♦️Employer branding - arta de a fotografia biroul în singura zi în care a fost fericit.

♦️Upskilling - să înveți lucruri noi ca să faci treaba a doi colegi plecați și neînlocuiți. Alias "oportunitate de creștere".

♦️Circle back - "revenim la asta" = "nu mai revenim niciodată, dar elegant."

Nu e nimic în neregulă cu cuvintele. E în neregulă cu ce ascundem în spatele lor. Pentru că, la finalul zilei, pardon, "at the end of the day", oamenii nu pleacă din lipsă de sinergie. Pleacă pentru că nimeni nu i-a întrebat, sincer, ce mai fac.

Iar la întrebarea asta nu există buzzword. Există doar curajul de a asculta răspunsul.

Corina Neagu 

Ce vrem de la viitorul nostru?

Ma uit la norvegieni. O super națiune. Educați, bogați, cu mentalitate. Asigurați financiar pe viață ca popor. Ma uit la israelieni cum controlează finanțele lumii cum își apără interesele ca niște lei și sunt o mana de oameni. Mă uit la japonezi, un popor atât de fain și educat. Mă uit la spanioli, cumva au chestia asta a lor faina ca popor cu stilul de viață pe care reușesc să îl îmbine totuși cu munca serioasă, la italieni cu nebunia lor creativa. Olandezi, danezi, finlandezi. Polonezi. Popoare nu populații. 

Si după mă uit la poporul asta al nostru român. Și mă gândesc ce naiba ne mai leagă azi. Cine suntem noi de fapt? Ce vrem de la viitorul nostru? Nu avem nici un ideal, nu avem nici un obiectiv. O adunatura de oameni foarte diferiți de fapt. 

Va spun sincer, azi, acum nu am nici un motiv să fiu mândru că sunt român. Personal am atât de puțin în comun cu majoritatea poporului român încât mă simt foarte, foarte străin aici. Poporul asta îi urăște pe cei că mine. I-a urat istoric. Dar nu este despre mine și sentimentele mele subiective. 

Trăim o disolutie a statului care a început de câțiva ani și începem să o simțim în toate aspectele. România e in disolutie. Cred că încrederea românilor în statul român și instituțiile sale este la cel mai jos nivel posibil. Și fiecare zi ne mai arată mai clar la, mai evident că nu mai avem în ce să mai avem încredere. Justiție coruptă total, politicieni, instituții ale statului folosite că măciuci in războaiele între diferitele găști, societatea tot mai inertă și sparta pe non teme. Un stat rapace care cocoșează cu taxe și impozite populația și firmele pentru că banii sa ajungabjn mâinile unor corupți și castelor de privilegiați. 

Pare că Romania este incapabilă să își revină din acest coșmar. Fiecare dintre noi s-a retras în colțișorul lui încercând salvarea individuala în timp ce nimic nu ne mai unește și nu mai avem nimic în comun. 

România este o țară in derivă. Asta este absolut evident. Încrederea este la cote minime. Un stat muribund. 

Nu am mai scris. Mi se pare inutil. Despre ce sa scriu? Despre justiție? Pai zilnic sunt lucruri super scandaloase. Am tot scris. Se schimba ceva? Despre politicieni? Degeaba. Scriu și la alegeri tot ei ies. Ati văzut că sunt în stare de orice de la anulat alegeri la anulat decizii interne de partid. Orice. Se simte duhoarea mafiei deja. 

Și peste toate astea mă întreb zilnic daca mai merita sa stau aici sau să plecam. Australia e o țară de vis, Elveția, Danemarca sunt exact pe gustul meu. Și Olanda și Cipru și Spania și Costa Rica. 

Daca nu am fi atât de prosti am putea avea și noi o super țară și nu ar mai trebui sa plecăm nicăieri. Dar e prea mare prostia și ticăloșia la nivel de masa. Și ce trăim acum e rezultatul, emanația, spuma unei societăți fara valori și total inertă. 

Urmează furia populara. Suntem în punctul în care toată lumea este nemulțumită profund. Suntem în punctul în care societatea va regla dezechilibrele prin altele și mai mari. Acum apare adevăratul extremism și nebunia. In câțiva ani. Suveranistii actuali sunt niste pisicuțe pe lângă ce vine. Veți vedea din păcate.

Reportaje is Back

Preluat de pe fb

Viața

Un mesaj profund, lăsat de Bert Hellinger, pentru cine nu știe, a decedat pe data de 19/9/19.

Psihoterapeutul și scriitorul german avea 93 de ani, este cunoscut în întreaga lume pentru crearea metodei terapeutice "Constelația familială".

A lăsat acest text minunat:

" Viața te dezamăgește să nu mai trăiești cu iluzii și să vezi realitatea.

Viața distruge tot ce este de prisos până când rămâne doar ce este important.

Viața nu-ți dă pace, să încetezi să te învinovățești pe tine însuți și să accepți tot ce nu poti schimba.

Viața îți va retrage ceea ce ai, până când nu te vei mai plânge și vei începe să mulțumești.

Viața trimite oameni contradictorii să te vindece, așa că nu te mai uiți afară și începi să reflectezi cine ești în interior.

Viața îți permite să cazi iar și iar, până când decizi să înveți lecția.

Viața te ia din drum și îți prezintă răscrucea, până când încetezi să vrei să controlezi totul și să curgi ca un râu.

Viața îți pune dușmanii in cale, până nu mai "reacționezi".

Viața te sperie și te va speria de câte ori este nevoie, până îți vei pierde frica și îți vei recăpăta credința.

Viața te distanțează de oamenii pe care îi iubești, până când înțelegi că nu suntem acel trup, ci sufletul pe care îl conține.

Viața râde de tine de multe și multe ori, până când nu mai iei totul atât de în serios și poți râde de tine.

Viața te rupe în câte părți sunt necesare, pentru ca lumina să te pătrundă.

Viața se confruntă cu voi rebelii, până când încetați să încercați să o controlați.

Viața repetă același mesaj, dacă este cazul cu țipete și lacrimi, până când în sfârșit îl auzi.

Viața trimite fulgere și furtuni, ca să te trezească.

Viața te umilește și uneori te învinge iar și iar până când decizi să-ți lași ego-ul să moară.

Viaţa îţi neagă bunurile şi măreţia până când nu mai vrei bunuri şi măreţie şi începi să serveşti.

Viața îți taie aripile și îți taie rădăcinile, până când nu ai nevoie de aripi sau rădăcini, doar dispari în forme și ființa ta zboară.

Viața îți neagă miracole, până când înțelegi că totul este un miracol.

Viața îți scurtează timpul, ca să te grăbești să înveți să trăiești.

Viața te ridiculizează până când devii nimic, nimeni, pentru ca atunci devii totul.

Viața nu îți oferă ceea ce îți dorești, ci ceea ce ai nevoie pentru a evolua.

Viața te doare și te chinuie până când renunți la capricii și istericale și îți apreciezi respirația.

Viața îți ascunde comori până când înveți să ieși la suprafață și să le cauți.

Viața ti-l neagă pe Dumnezeu, până când îl vezi în toți și în toate.

Viața te trezește, te taie, te rupe, te dezamăgește... dar crede-mă, asta e ca Sinele tău cel mai bun să se manifeste... până când doar iubirea rămâne în tine ". 🤍 

Bert Hellinger