Dacă ai peste 65 de ani, fii fericit și recunoscător. Bucură-te de viață, bucură-te de moment.

 Populația actuală a Pământului este de aproximativ 7,8 miliard (decembrie / 2020)

- 11% sunt în Europa

 - 5% sunt în America de Nord

 - 9% sunt în America de Sud

- 15% sunt in Africa

 - 60% trăiesc în Asia

 - 49% locuiesc în mediul rural

 - 51% locuiesc în oraș

 - 12% vorbesc chineza

 - 5% vorbesc spaniola

 - 5% vorbesc engleza

 - 3% vorbesc arabă

 - 3% vorbesc hindi

 - 3% vorbesc bengaleză

 - 3% vorbesc portugheza

 - 2% vorbesc rusă

 - 2% vorbesc japoneză

 - 62% vorbesc propria limbă maternă.

 - 77% au casa proprie sau inchiriata.

 - 23% nu au cazare.

 - 21% consumă mai multe calorii decât este necesar

 - 63% pot mânca trei mese complete

 - 15% sunt subnutriți, au mâncat ultima masă, dar nu au trecut la următoarea.

 - 48% costul zilnic al vieții este mai mic de 2,00 USD

 - 87% au apă potabilă

 - 13% nu au apă potabilă și/sau au acces doar la o sursă de apă contaminată.

 - 75% au telefoane mobile

 - 25% nu au 

 - 30% au acces la internet.

 - 70% nu au

 - 7% au studii universitare.

 - 93% nu au urmat facultatea

 - 83% pot citi.

 - 17% sunt analfabeti.

 - 33% sunt crestini

 - 22% sunt musulmani

 - 14% sunt hinduși

 - 7% sunt budiști

 - 12% sunt de alte religii

 - 12% sunt atei, fara convingeri religioase

 - 26% au sub 14 ani

 - 66% au între 15 și 64 de ani

 - 8% au peste 65 de ani

 Dacă ai casa ta (sau închiriată), mănânci 3-6 mese complete pe zi și bei apă curată, ai un telefon mobil, poti naviga pe internet și mergi la facultate, faci parte din micul *Grup Privilegiat* (tu esti în categoria *Global Elite* de *mai puțin de 7%* din populația lumii).

 În condițiile actuale, *din 100 de locuitori ai planetei, doar 8 pot trăi sau depăși 65 de ani.*

  Dacă ai peste 65 de ani, fii fericit și recunoscător.  Bucură-te de viață, bucură-te de moment.

 

Trei lucruri pe care trebuie să încercăm să le uităm :

 👆🏿 *1* .  Vârsta noastră . 

 👆🏿 *2* .  Trecutul nostru

 👆🏿 *3* .  Plângerile noastre

( Via Rodica Frank )

O comunitate a inventat sute de cuvinte noi tocmai ca să nu spună niciodată ce simte

Dacă un lingvist ar studia lumea corporate așa cum se studiază triburile izolate, ar descoperi ceva fascinant: o comunitate care a inventat sute de cuvinte noi tocmai ca să nu spună niciodată ce simte. Avem termen pentru frica de a rata un eveniment, dar nu avem curajul să spunem "nu mai pot".

Am tradus câțiva termeni în stilul meu, pentru știință și pentru sănătatea noastră mintală. 😊

♦️FOMO (Fear Of Missing Out) - teama că, dacă ratezi al patrulea webinar din săptămână despre "AI și viitorul muncii", viitorul muncii te va găsi nepregătit. Spoiler: viitorul vine oricum, iar webinarul era un pitch de vânzare cu slide-uri.

♦️JOMO (Joy Of Missing Out) - FOMO după doi ani de terapie. Bucuria de a rata cu bună știință un networking event și de a găti o supă în liniște. Cea mai subversivă formă de dezvoltare personală: să nu te dezvolți nicăieri, o seară întreagă.

♦️Ghosting - practica prin care companiile care cer candidaților "excelente abilități de comunicare" dispar după trei interviuri, un test de personalitate și o temă de opt ore. Candidatul rămâne cu tema. Compania, cu "cultura bazată pe respect".

♦️Quiet quitting - fenomenul revoluționar prin care oamenii muncesc... exact cât scrie în contract. Panică. Articole. Studii. Nimeni nu l-a numit pe numele lui adevărat: fișa postului.

♦️Quiet firing - răspunsul organizațiilor: nu te concediem, doar îți luăm proiectele și te lăsăm să înțelegi singur. Ghosting cu badge de acces încă funcțional. Deocamdată.

♦️Sinergie - cuvânt care înseamnă orice și nimic, folosit când două departamente care nu se suportă sunt obligate să colaboreze. "Să creăm sinergii" = "Să vedem cine cedează primul."

♦️Agile - cândva, o metodologie. Azi, un adjectiv pentru orice haos organizat: prioritățile se schimbă marțea, planurile miercurea, vinovații se stabilesc vinerea. În retro.

♦️Alignment - starea mistică pe care nimeni n-a atins-o, dar în numele căreia se organizează încă un meeting. Care necesită un follow-up. Care necesită un alignment.

♦️Work-life balance - prezent în toate anunțurile de recrutare, absent din toate calendarele. Apare pe slide imediat după poza cu masa de ping-pong.

♦️Reziliență - a suporta condiții proaste fără să te plângi, rebranduit ca virtute. Când ți se cere reziliență, întreabă politicos la ce ar trebui să reziști. Răspunsul e, de obicei, chiar organizația.

♦️Employer branding - arta de a fotografia biroul în singura zi în care a fost fericit.

♦️Upskilling - să înveți lucruri noi ca să faci treaba a doi colegi plecați și neînlocuiți. Alias "oportunitate de creștere".

♦️Circle back - "revenim la asta" = "nu mai revenim niciodată, dar elegant."

Nu e nimic în neregulă cu cuvintele. E în neregulă cu ce ascundem în spatele lor. Pentru că, la finalul zilei, pardon, "at the end of the day", oamenii nu pleacă din lipsă de sinergie. Pleacă pentru că nimeni nu i-a întrebat, sincer, ce mai fac.

Iar la întrebarea asta nu există buzzword. Există doar curajul de a asculta răspunsul.

Corina Neagu 

Ce vrem de la viitorul nostru?

Ma uit la norvegieni. O super națiune. Educați, bogați, cu mentalitate. Asigurați financiar pe viață ca popor. Ma uit la israelieni cum controlează finanțele lumii cum își apără interesele ca niște lei și sunt o mana de oameni. Mă uit la japonezi, un popor atât de fain și educat. Mă uit la spanioli, cumva au chestia asta a lor faina ca popor cu stilul de viață pe care reușesc să îl îmbine totuși cu munca serioasă, la italieni cu nebunia lor creativa. Olandezi, danezi, finlandezi. Polonezi. Popoare nu populații. 

Si după mă uit la poporul asta al nostru român. Și mă gândesc ce naiba ne mai leagă azi. Cine suntem noi de fapt? Ce vrem de la viitorul nostru? Nu avem nici un ideal, nu avem nici un obiectiv. O adunatura de oameni foarte diferiți de fapt. 

Va spun sincer, azi, acum nu am nici un motiv să fiu mândru că sunt român. Personal am atât de puțin în comun cu majoritatea poporului român încât mă simt foarte, foarte străin aici. Poporul asta îi urăște pe cei că mine. I-a urat istoric. Dar nu este despre mine și sentimentele mele subiective. 

Trăim o disolutie a statului care a început de câțiva ani și începem să o simțim în toate aspectele. România e in disolutie. Cred că încrederea românilor în statul român și instituțiile sale este la cel mai jos nivel posibil. Și fiecare zi ne mai arată mai clar la, mai evident că nu mai avem în ce să mai avem încredere. Justiție coruptă total, politicieni, instituții ale statului folosite că măciuci in războaiele între diferitele găști, societatea tot mai inertă și sparta pe non teme. Un stat rapace care cocoșează cu taxe și impozite populația și firmele pentru că banii sa ajungabjn mâinile unor corupți și castelor de privilegiați. 

Pare că Romania este incapabilă să își revină din acest coșmar. Fiecare dintre noi s-a retras în colțișorul lui încercând salvarea individuala în timp ce nimic nu ne mai unește și nu mai avem nimic în comun. 

România este o țară in derivă. Asta este absolut evident. Încrederea este la cote minime. Un stat muribund. 

Nu am mai scris. Mi se pare inutil. Despre ce sa scriu? Despre justiție? Pai zilnic sunt lucruri super scandaloase. Am tot scris. Se schimba ceva? Despre politicieni? Degeaba. Scriu și la alegeri tot ei ies. Ati văzut că sunt în stare de orice de la anulat alegeri la anulat decizii interne de partid. Orice. Se simte duhoarea mafiei deja. 

Și peste toate astea mă întreb zilnic daca mai merita sa stau aici sau să plecam. Australia e o țară de vis, Elveția, Danemarca sunt exact pe gustul meu. Și Olanda și Cipru și Spania și Costa Rica. 

Daca nu am fi atât de prosti am putea avea și noi o super țară și nu ar mai trebui sa plecăm nicăieri. Dar e prea mare prostia și ticăloșia la nivel de masa. Și ce trăim acum e rezultatul, emanația, spuma unei societăți fara valori și total inertă. 

Urmează furia populara. Suntem în punctul în care toată lumea este nemulțumită profund. Suntem în punctul în care societatea va regla dezechilibrele prin altele și mai mari. Acum apare adevăratul extremism și nebunia. In câțiva ani. Suveranistii actuali sunt niste pisicuțe pe lângă ce vine. Veți vedea din păcate.

Reportaje is Back

Preluat de pe fb