Da, a existat. În trecut, termenul popular de „căcănar” (cunoscut în limbaj administrativ și ca curățător de latrine/haznale, vidanjor ori sacagiu de hazna) desemna o meserie reală și vitală pentru igiena așezărilor urbane, reprezentând persoanele care se ocupau cu golirea manuală a toaletelor și a foselor septice.
În Craiova a existat?
Absolut. Fiind un centru urban și comercial major al Țării Românești, Craiova a depins de acești lucrători secole la rând. Fiecare curte boierească, han sau gospodărie simplă avea o hazna proprie, care trebuia curățată periodic. Deșeurile erau scoase manual și transportate cu butoaie trase de cai spre gropile de la periferia orașului pentru a preveni epidemiile.
Când anume a existat?
Meseria a funcționat încă de la formarea orașului și a durat până târziu în secolul al XX-lea, având următoarele etape cheie pe plan local:
- Apogeul (secolul al XIX-lea): Pe fondul creșterii accelerate a populației și a densității clădirilor din Craiova, gestionarea deșeurilor a devenit o problemă critică. Acești lucrători acționau exclusiv noaptea, fiind o prezență obișnuită a peisajului urban.
- Începutul declinului (1896 – 1914): Meseria a început să dispară treptat din zona centrală odată cu inițierea primelor mari proiecte de alimentare cu apă și canalizare subterană ale Craiovei. Proiectul modernizării rețelei a fost gândit sub mandatele primarilor vremii și executat de echipa inginerului William Lindley.
- Perioada interbelică (anii '20 – '30): Deoarece rețeaua de canalizare era scumpă și a acoperit inițial doar centrul administrativ și rezidențial bogat, în mahalalele Craiovei meseria a continuat să fie intens practicată.
- Dispariția (după 1950): Odată cu sistematizarea comunistă a orașului, construirea cartierelor de blocuri și extinderea generalizată a rețelei de apă-canal, curățarea manuală a haznalelor urbane a fost eradicată.
Astăzi, echivalentul acestei munci este exclusiv vidanjarea mecanizată cu autospeciale, vechiul termen rămânând în vocabular doar ca un arhaism.
