Treasures of the East din nou la Craiova

„We Are România. You Are Welcome” este o platformă de gândire și acțiune pentru promovarea României care a fost fondată în 2024, printr-un proiect al Asociației „Curaj Înainte”, cu scopul de a contribui la dezvoltarea imaginii și ofertei turistice a României, pornind de la specificul culinar influențat istoric de intersecția a trei mari imperii și de numeroase grupuri etnice și culturale.

Platforma „We Are România. You Are Welcome” împreună cu Craiova, Capitală Gastronomică Est-Europeană și Ramada Plaza Craiova, în parteneriat cu Corteva Agriscience și cu sprijinul IPPU – Prime Label va organiza în perioada 2-4 octombrie 2026 Festivalul „Treasures of the East”.

Sâmbătă, 3 octombrie, între orele 11:00 și 17:00, publicul are acces gratuit la expoziția de la parterul hotelului, iar duminică, 4 octombrie, festivalul se încheie cu o întâlnire în jurul gastronomiei și vinului românesc.

„Treasures of the East” este o întâlnire a profesioniștilor din domeniul vinului, gastronomiei, ospitalității și turismului cu publicul interesat să descopere vinuri, gusturi și oportunități de turism în regiunea Dunării de Jos.

Evenimentul urmărește să pună bazele unui festival regional de vinuri și să dezvolte colaborarea cu profesioniști din Ungaria, Serbia, Macedonia de Nord, Georgia, Bulgaria și Republica Moldova. Prin această inițiativă, organizatorii își propun să construiască o voce comună pentru promovarea vinurilor și produselor Europei de Est.

Programul evenimentului va fi următorul:

Concursul Wines of the East

Prima zi a festivalului este dedicată concursului de vinuri „Wines of the East”, la care pot fi înscrise vinuri din România și din alte țări ale Europei de Est. Vinurile sunt evaluate de un juriu de specialitate, iar rezultatele vor fi anunțate după încheierea festivalului. Concursul nu este deschis publicului larg.

Georgian Night by Brot & Wein la Enoteca Social

Programul din Craiova include și o seară la Enoteca Social: vineri, 2 octombrie 2026, începând cu ora 18:30, este programat evenimentul „Georgian Night by Brot & Wein”.Locurile la acest eveniment sunt limitate, iar participarea presupune achiziționarea biletelor în avans.

Sâmbătă este ziua principală a festivalului dedicată publicului. Iubitorii de vin și gastronomie sunt invitați să descopere expoziția de la parterul Ramada Plaza Craiova, unde pot degusta vinuri și produse disponibile la mesele expozanților. De la standurile cu vânzare, vizitatorii pot cumpăra produse locale, vinuri și alte produse pe care să le ia acasă. Produsele cumpărate se achită separat.

În cadrul expoziției va fi prezent Standul Olteniei, cu produse realizate de producători locali din regiune. Alături de acesta, Standul Economie Rurală va reuni produse de la producători din întreaga țară, oferind vizitatorilor ocazia să descopere diversitatea produselor locale românești.

Pe lângă expoziție, programul zilei include deschiderea oficială, întâlniri cu specialiști și trei workshopuri dedicate vinului, berii și brânzeturilor:

● 11:00 — deschiderea oficială, conferința de presă și conferința dedicată publicului;

● 10:30–12:00 — workshopul „Rasova Wine Experience”, cu Valentin Ceafalău. 

● 12:30–14:30 — workshopul „Introducere în lumea berii”, cu Liviu Gheorghe. 

● 15:00–17:00 — workshopul „Into Cheese”, cu Gina Crăciun. 

Locurile la workshopuri sunt limitate, iar participarea presupune achiziționarea biletelor în avans, prin linkurile fiecărui eveniment.

Duminică 4 octombrie 2026

Brunch de Ziua Națională a Gastronomiei și Vinului din România

Ultima zi a festivalului coincide cu Ziua Națională a Gastronomiei și Vinului din România. Între orele 13:00 și 16:00, la Restaurantul Ellipse – Ramada Plaza Craiova, sărbătoarea aduce la aceeași masă publicul și oaspeții din străinătate prezenți la festival, în cadrul unui brunch dedicat gusturilor românești.

Preparatele sunt realizate de echipa de bucătari a Ramada Plaza Craiova și asociate cu vinuri din podgoria de pe malul stâng al Oltului. Brunchul este asigurat de Domeniile Sâmburești și AQUA Carpatica.

Pentru cei care vor să marcheze Ziua Gastronomiei la brunchul de închidere a festivalului, participarea se face în limita locurilor disponibile, pe baza biletelor achiziționate în avans.

Începând din 2019, Ziua Națională a Gastronomiei și Vinului din România este sărbătorită în prima duminică a lunii octombrie. Instituirea acestei zile prin lege a avut la bază inițiativa lui Cezar Ioan – Vinul.ro, Cosmin Dragomir – Gastroart și chef Nico Lontras.

Partener de hidratare va fi :AQUA Carpatica. Sponsor:TM Inox. 

Parteneri media vor fi : Vinul.ro, Cosmin Dragomir, Gastroart, Winesday.ro, Winesday App, Economie Rurală, G4Food, Horeca.ro, Trends by HRB, Horeca Insight, Asociația Bloggerilor Olteni – ASBO și Winelover România

Vă așteptăm la eveniment!

NU NE-AM CERTAT, NU NE-AM TRĂDAT, NU NE-AM SCRIS NIMIC ÎNGROZITOR

 Pur și simplu, într-o zi, unul dintre noi a zis: “Hai să ne vedem săptămâna asta!”Celălalt a răspuns: “Neapărat! Te sun eu.” Și… au trecut șase luni. Uneori, șase ani.

În anii ’90, ca să știi ce mai face un prieten, trebuia să-l cauți. Să-i telefonezi. Să mergi la el. Uneori apăreai direct la ușă. Sunai la interfon și spuneai: “Cobori?” Și cobora.

Astăzi știm permanent ce fac prietenii noștri, fără să mai fim alături de ei. Știm unde și-au petrecut vacanța, ce au mâncat, ce mașină și-au cumpărat. Ştim cum  le-au crescut copiii, cine a divorțat, cine s-a recăsătorit, cine a slăbit sau cine și-a pus dinți noi. Le dăm câte un like și avem impresia că am rămas în viețile lor.

N-am rămas. Doar stăm pe rețele și ne uităm unii la alții cum îmbătrânim. Am colegi din facultate și din televiziune pe care i-am plăcut  enorm. Oameni alături de care am petrecut nopți, am râs până ne-a durut burta, am făcut excese, am trecut prin succese, eșecuri și momente care ne-au legat pentru totdeauna sau  așa credeam.

Astăzi le văd fotografiile. Ei le văd pe ale mele. Uneori ne scriem: “Trebuie neapărat să ne vedem!” “Neapărat” a devenit cel mai mincinos cuvânt din limba română. Pentru că nu ne vedem.

Suntem foarte ocupați. Avem proiecte, termene, rate, copii, probleme, drumuri, telefoane și o listă nesfârșită de lucruri „urgente”. Numai oamenii nu mai sunt urgenți. Îi amânăm, convinși că vor rămâne acolo. “Îl sun mâine.” “Trec pe la el săptămâna viitoare, după ce termin perioada asta nebună.” Numai că perioada asta nebună nu se mai termină, dar oamenii … da. 

Într-o zi afli că prietenul acela a trecut printr-un divorț cumplit sau că a fost bolnav. Că și-a pierdut părinții, că a rămas fără serviciu ori că a avut nevoie de cineva. În schimb tu i-ai dat like la o fotografie banală. Aceasta este marea păcăleală a rețelelor sociale: ne-au făcut să credem că dacă ne “vedem” pe net înseamnă că mai suntem împreună. Nu suntem. O fotografie nu este o îmbrățișare. Un emoticon nu este o conversație. Un „La mulți ani!” scris automat de Facebook nu înseamnă că ai rămas în viața omului.

Avem tot mai puțini oameni pe care îi putem suna la trei dimineața. Iar într-o zi, când în sfârșit ne eliberăm programul, s-ar putea să fie prea târziu. Unul dintre noi nu mai răspunde şi atunci ne amintim toate întâlnirile amânate, toate telefoanele pe care n-am mai apucat să le dăm, toate “şprițurile” care au rămas suspendate într-un imaginar „săptămâna viitoare”.

Prieteniile nu mor întotdeauna din cauza unei trădări. Uneori mor liniștit  și fără scandal. Trebuie să scăpăm de mizeria asta cu “Trebuie să ne vedem.” Hai să le spunem ziua și ora, pentru că nu ne-am despărțit în fapt de prietenii noștri. Pur şi simplu ne-am urmărit de la distanță până am devenit străini.

Mădălin Augustin  🙏

Cel mai greu mi-a fost să învăț să las omul în plata lui

Cel mai greu mi-a fost să învăț să las omul în plata lui. Să nu mai încerc să corectez, să explic, să conving, să trag după mine oameni care nu vor să schimbe nimic la ei, deși unii dintre ei se plâng mereu de viața pe care o trăiesc. Oameni care nu vor să vorbească mai îngrijit, să se poarte civilizat în societate, să învețe cum se stă la o masă, cum se intră într-un restaurant, cum se respectă un loc și oamenii din jur, cum să aibă mai multă grijă de ei, de casa lor, de felul în care se prezintă în lume și, până la urmă, de felul în care își trăiesc anii.

Mult timp am crezut că, dacă îi arăți unui om că există mai bine, mai frumos și mai ușor, va dori și el să ajungă acolo. Că, dacă îi explici cu răbdare, dacă îl ajuți și îi oferi soluții, va înțelege că nu îl critici și nu îl umilești, ci încerci să-i deschizi o posibilitate pe care poate nu a văzut-o singur. Mi se părea firesc ca omul să vrea să evolueze, să-și îndrepte greșelile, să învețe ceea ce nu știe, să renunțe la obiceiurile care îl țin pe loc și să-și facă viața mai plăcută.

Numai că nu toți oamenii își doresc acest lucru.

Unii se simt atât de confortabil în propriile rutine, încât orice sugestie li se pare un atac. Nu contează cât de frumos le vorbești, cât de bine le explici sau cât de evident este că sfatul le-ar fi de folos. Vor auzi doar că le-ai spus că ceva la ei ar putea fi îmbunătățit, iar orgoliul lor va respinge ideea înainte ca mintea să apuce să o cerceteze. Preferă să apere cu înverșunare un obicei prost decât să admită că ar mai avea ceva de învățat.

Și nu este vorba despre a transforma oamenii în copiile noastre, despre a le impune gusturile noastre sau despre a pretinde că există un singur fel corect de a trăi. Nici despre lux nu este vorba. Poți avea bani și să fii lipsit de educație, după cum poți avea foarte puțin și să așezi pe masă o farfurie curată, un șervet și o floare culeasă din curte. Poți mânca frumos și slănină cu ceapă, poți fi îngrijit și îmbrăcat demn în mijlocul pădurii, poți dormi într-un pat simplu, dar curat și plăcut, și poți purta haine ieftine care să-ți vină bine și să arate grija pe care o ai față de tine. Frumusețea nu începe odată cu bogăția, ci cu atenția.

Există însă oameni care renunță la toate acestea nu fiindcă nu și le-ar permite, ci fiindcă s-au obișnuit să spună că este bine și așa. Amână să repare, să învețe, să îngrijească, să aleagă mai bine, să-și ofere o bucurie sau să plece într-un loc frumos, iar apoi își transformă comoditatea într-o convingere și lipsa de curiozitate într-un principiu de viață. Nu mai caută nimic, fiindcă orice noutate i-ar obliga să recunoască faptul că lumea este mai mare decât felul în care au decis ei să o trăiască.

Mai obositor este că, de multe ori, aceiași oameni se plâng. Se plâng că viața lor este grea, că nimic nu le aduce bucurie, că locuința lor nu este primitoare, că nu se simt bine în hainele lor, că nu au văzut nimic, că nu au trăit nimic, că alții au avut mai mult noroc. Le arăți ce ar putea schimba, uneori fără bani sau cu foarte puțini, le propui soluții, îi ajuți concret, iar ei găsesc pentru fiecare posibilitate un motiv de refuz. Nu vor neapărat o viață mai bună; vor să rămână în aceeași viață, dar să se simtă mai bine în ea fără să schimbe nimic.

Aici am greșit eu ani la rând: am crezut că argumentele potrivite pot trezi în oricine dorința de a evolua. Am investit timp, energie și răbdare, am repetat lucruri pe care un om dispus să învețe le-ar fi înțeles de la prima explicație și m-am mirat că, în loc de recunoștință, întâlneam iritare. Nu înțelegeam că nu lipsa explicațiilor era problema. Omul înțelesese foarte bine; pur și simplu nu voia. Iar un refuz trebuie, la un moment dat, crezut.

Să lași un om în plata lui nu înseamnă să fii lipsit de bunătate și nici să te crezi mai bun decât el. Înseamnă să accepți că nu poți face în locul nimănui efortul de a se educa, de a-și lărgi mintea, de a-și șlefui comportamentul și de a-și ridica nivelul vieții. Poți oferi un sfat, o idee, un exemplu, poate chiar ajutorul tău, dar nu poți dori pentru un om mai mult decât dorește el pentru sine fără ca, în cele din urmă, să te epuizezi.

Da, mi-a fost greu să mă resemnez cu gândul că pe unii oameni trebuie să-i lași să trăiască exact așa cum aleg, chiar dacă îi vezi repetând aceleași greșeli și refuzând lucruri care le-ar face bine. Astăzi nu mai trag de ei, nu mai insist și nu mai încerc să-i conving după ce mi-au arătat limpede că nu vor. Îmi păstrez energia pentru oamenii care întreabă, ascultă, încearcă, se bucură când descoperă ceva nou și nu consideră că a învăța de la altcineva este o umilință.

Fiindcă sfatul poate arăta o direcție, dar nu poate pune în mișcare un om hotărât să rămână pe loc. Iar viața lui, oricât de mult ai vedea că ar putea fi mai frumoasă, rămâne alegerea lui. După ce i-ai arătat o dată că se poate și altfel, nu mai este datoria ta să-l iei de mână și să-l târăști spre un „mai bine” pe care el îl refuză. Este datoria ta să-i dai drumul.

De Irina Binder