vineri, 5 iunie 2026

AM AFLAT TOTUL DESPRE FEMEI DE LA UN PUSTI DE CLASA a IIl a !!!Compunere liberă despre FEMEIE a elevului Gigel din clasa a IIl-a


  
Femeia este o fiinţă, pe care Dumnezeu a  lăsat-o pe pământ după chipul şi asemănarea lui,  deşi toţi o preferă după chipul şi asemănarea  lui Pamela Anderson.

De fapt şi femeia este tot un  fel de Dumnezeu, căci pe pământ e atotputernică. Nimic nu se face  fără ea ...nici politică (vezi madam Thatcher),  nici vâlvă (vezi Mrs Hillary Clinton), nici miliarde (vezi madam  Rotschild), 
nici copii (vezi mama).

  Femeile sunt de două feluri: tinere şi foarte  tinere. Cele mai în vârstă intră în categoria "femei  bine".
  "Femeile bine" sunt acelea care au  împlinit 50 ani şi de fapt merg pe 39. Oricum, la femei  nu are importanţă vârsta, ci
  cosmeticele, fiindcă fiecare produs cosmetic acoperă 2-5 ani. Aşa că dacă o femeie foloseşte 20 de cosmetice poţi      să  spui despre ea că nici nu s-a născut încă, deşi  primeşte deja pensie. 

   Femeia este subiectul celor mai multe cântece de dragoste, de  aceea dragostea este întotdeauna cu cântec. Tata      spunea că  fără femei nu se poate trăi, iar cu femei este imposibil  de trăit.  

 Cea mai mare calitate  a femeii este zestrea. Cel mai mare defect al femeii  este maică-sa. Dar aşa cum inventatorii au    inventat  avionul fără pilot, revolverul fără zgomot, tot aşa se încearcă o altă invenţie:  zestrea fără nevastă şi soţ fără
  soacră. Cred că cel care va pune la punct aceste două  mari invenţii va primi Premiul Nobel  pentru Pace.  

  Femeile se pot împărţi,  după cum spune unchiul Costel, în alte trei categorii: femeile care au suflet şi sunt  stimate, cele   care au caracter şi sunt admirate şi cele care au "nu-ştiu-ce" şi sunt căutate. Eu  nu ştiu de  ce sunt căutate, că doar nimeni nu se joacă cu ele de-a v-aţi ascunselea, ci  de-a v-aţi găsite-lea. Unchiul Costel îi şoptea  lui tata   despre una: "Ce mi-am căutat mi-am  găsit, iar acum mi-e frică să nu-mi găsească  ceva şi medical".

 Femeia este de genul feminin,  deşi unele poartă pantaloni, după cum unii bărbaţi sunt  de genul masculin şi poartă şorţ de bucătărie.

 Femeia, spune legenda, s-a născut dintr-o  coastă. De aceea se pricepe atît de bine să  mişte şoldurile. Prima femeie care a păcătuit a fost Eva. A  doua femeie au fost toate celelalte.  Cică Eva a păcătuit cînd a muşcat din măr.
 E posibil să fie adevărat, fiindcă într-o seară, când mama era  plecată de acasă, l-am auzit pe tata,  care era cu o vecină în salon, strigându-i: "Ho, nebuno, nu muşca!". Probabil că  pe întuneric l-a confundat pe tata cu un măr. Într-adevăr,când  
 a ieşit el din cameră, avea urme de  muşcătură pe gât, exact acolo unde este mărul lui  Adam. Pe urmă, ca în Biblie, tata i-a şoptit vecinei:  "Acum pleacă repede, că dacă vine acasă şarpele, s-a zis cu noi!". Eu l-am întrebat: "Despre ce sarpe vorbeşti, că acasă nu  trebuie să vină decât mama!".  Enervat, tata mi-a plesnit două palme, de m-am văzut cu  toţi
sfinţii, aşa cum scrie în Biblie.

  Atât ştiu despre femei.

         Gigel 🤣🤣🤣🤣

marți, 2 iunie 2026

Câteva impresii despre primul spectacol din cadrul Festivalului Shakespeare-Titus Andronicus: Renăscut

    Chiar dacă sunt multe piese din cadrul acestui festival pe care le-am văzut şi la alte ediţii ale celui mai mare festival de teatru din lume dedicat marelui Will şi nu sunt un fan al producţiilor bazate pe violenta, crime, violuri sau mutilări am dorit să văd acest spectacol jucat de către japonezi şi viziunea regizorului Ryunosuke Kimura.

"Compania de Teatru KAKUSHINHAN este o companie japoneză de artele spectacolului, fondată de regizorul Ryunosuke Kimura. Pornind de filosofia de a „crea cuvinte și forme de expresie care vor continua să trăiască peste 400 de ani”, compania valorifică operele lui William Shakespeare pentru a crea un teatru care intră în rezonanță cu societatea contemporană. În loc să trateze opera lui Shakespeare ca pe o moștenire a trecutului, KAKUSHINHAN o privește ca pe un text viu, care reflectă emoțiile și experiențele prezentului. Printr-o interpretare atentă a textului, compania aduce împreună forme diverse - de la teatrul Nō la operă, dans, artă contemporană și expresii generate cu ajutorul inteligenței artificiale. Demersul pornește de la o întrebare centrală: dacă Shakespeare ar trăi astăzi, ce ar spune lumii? Ancorată în cultura japoneză, dar animată de o perspectivă internațională, KAKUSHINHAN creează punți între clasic și contemporan, între Est și Vest, între corp și limbaj, între tehnologie și teatralitate. Prin aceaste practici transdisciplinare, creează spectacole care depășesc granițele și vorbesc unui prezent global împărtășit."

Distribuție & Echipă artistică:

Titus Andronicus – Tsunao Yamai (artist de teatru Noh) | Lavinia – Fūka Haruna | Tamora – Miki Takii | Saturninus – Go Kijima | Bassianus – Mark Yudai Iwasaki | Lucius – Rion Yanagimoto | Martius – Ryo Morimoto | Quintus – Kazan Tachimoto | Mutius – Shin Hikage | Marcus – Seiji Miyagawa | Aaron / Zeul Răzbunării – Hirokazu Tategata | Muzică live – Takashi Yoshida


Echipa artistică:

Autorul piesei: William Shakespeare | Traducere: Kazuko Matsuoka | Adaptare: Ryunosuke Kimura | Regia: Ryunosuke Kimura | Scenografie: Izumi Matsuoka | Costume: Maya | Iluminat: Naoyoshi Negoro | Design măști Noh: Hisato Iwasaki | Muzică și sunet: Koji Ozono | Muzică / Compoziție: Takashi Yoshida | Coregrafie: Ami Rokuhara | Regizor tehnic: Koki Ura | Asistent regie: Kosuke Hioki

Noh (sau Nō) este cea mai veche formă de dramă muzicală din Japonia, cu o tradiție de peste 650 de ani. Combină dansul, poezia, muzica și teatrul pentru a spune povești bazate pe literatura clasică și mitologie, aceasta arta tradiționala fiind inclusă în patrimoniul UNESCO.




Titus Andronicus este una dintre primele piese ale acestuia excesiv de violentă şi sângeroasă fapt care o face să fie mai puţin jucată.




Caracteristic acestui spectacol este faptul că regizorul a introdus în producţie două personaje: un băiat care este martor la lumea lui Titus Andronicus şi Corbul o figură care îl întruchipează pe Shakespeare.




Spectacolul este însoţit de muzică live şi multe scene de dans care pe de o parte accentuează dramatismul scenelor de violenţă şi pe de altă parte aduc acţiunea piesei în zilele noastre.



Amuzant a fost faptul că o actriţă a învăţat câteva replici în limba româna spre încântarea spectatorilor.



Chiar dacă în centrul acestei tragedii exista sângele ne putem imagina dacă oare exista un viitor fără sânge?

 Câteva foto din spectacol am postat aici iar mai jos finalul şi aplauzele publicului.



duminică, 31 mai 2026

Dacă mi-aș putea trăi din nou viața

,, Dacă mi-aș putea trăi din nou viața, m-aș fi culcat să mă odihnesc atunci când mă simțeam rău, în loc să pretind că pământul se va opri dacă eu nu voi fi la serviciu pentru o zi.
Aș fi ars lumânarea roz sculptată ca un trandafir, în loc să o las să se topească în cămară.
Aș fi vorbit mai puțin și aș fi ascultat mai mult...
Aș fi invitat prieteni la masă chiar dacă e o pată pe covor și canapeaua trebuie curățată.
Aș fi mâncat pop-corn în camera "bună" și nu mi-aș mai fi făcut atâtea griji din cauza prafului când cineva vroia să aprindă focul în șemineu.
Mi-aș fi făcut timp să-l ascult pe bunicul povestind din tinerețile lui.
N-aș fi insistat niciodată să mergem cu geamurile mașinii închise într-o zi frumoasă de vară, doar pentru ca părul meu a fost proaspăt coafat și fixat.
Aș fi stat întinsă pe pajiște cu capul pe iarbă.
Aș fi plâns și râs mai puțin privind televizorul și mai mult privind viața.
Dar, cel mai mult, să am o a doua șansă la viață, aș prețui fiecare moment, l-aș privi cu adevarat...
 l-aș trăi...
Nu m-aș mai agita atât de mult pentru lucruri meschine și mărunte.
Nu vă faceți griji din cauza celor care nu vă simpatizează sau, mai mult, n-ar trebui să vă intereseze cine ce face.
În schimb, să prețuim prietenii pe care îi avem și oamenii care ne iubesc.
Să ne gândim la lucrurile cu care Dumnezeu ne-a binecuvântat...
Și la ceea ce facem în fiecare zi să ne îmbunătățim mintea, trupul, sufletul, emoțiile.

Erma Bombeck