Pentru tinerii bătrâni

 Psihologul Hideki Wada a publicat o carte intitulată „Zidul celor 80”. Imediat după lansare, cartea s-a vândut în peste 500.000 de exemplare, devenind instantaneu un bestseller. Dacă tendința continuă, se așteaptă ca vânzările să depășească un milion de exemplare, devenind cartea anului în Japonia.

Dr. Wada, în vârstă de 61 de ani, este psihiatru specializat în boli mintale la vârstnici. El a rezumat secretele unei vieți „binecuvântate” pentru persoanele de 80 de ani în 44 de propoziții, care sunt enumerate mai jos:

1. Continuă să mergi.

2. Când ești furios – respiră adânc.

3. Fă suficientă mișcare pentru ca corpul să nu se înțepenească.

4. Vara, cu aer condiționat, bea mai multă apă.

5. Scutecele sunt utile pentru creșterea mobilității.

6. Cu cât mesteci mai mult – cu atât creierul și corpul rămân mai active.

7. Pierderea memoriei nu se datorează vârstei, ci lipsei de utilizare a creierului.

8. Nu este nevoie să iei prea multe medicamente.

9. Nu este nevoie să scazi excesiv tensiunea arterială sau glicemia.

10. A fi singur nu este singurătate; este pace.

11. Lenea nu este rușinoasă.

12. Nu este nevoie să cheltuiești bani pe permisul de conducere (în Japonia există o Inițiativă pentru returnarea permiselor de către vârstnici).

13. Fă ce vrei; nu face ce nu-ți place.

14. Dorințele naturale rămân chiar și la bătrânețe.

15. Nu sta acasă tot timpul.

16. Mănâncă ce-ți place; un mic exces de greutate este mai bun.

17. Fă totul cu atenție.

18. Nu te pune cu oamenii care nu-ți plac.

19. Nu te uita la televizor tot timpul.

20. În loc să lupți cu boala – învață să trăiești cu ea.

21. „Când mașina ajunge la munte – drumul va apărea”: aceasta este expresia magică a fericirii pentru vârstnici.

22. Consumați fructe proaspete și salate.

23. Timpul de duș nu trebuie să depășească 10 minute.

24. Dacă nu puteți dormi – nu vă forțați.

25. Activitățile care aduc bucurie cresc activitatea creierului.

26. Spuneți ce simțiți; nu gândiți prea mult.

27. Găsiți un „medic de familie” cât mai curând posibil.

28. Nu fiți prea răbdători sau prea duri; a fi un „bătrân curajos” este, de asemenea, în regulă.

29. Uneori este în regulă să vă răzgândiți.

30. În ultima etapă a vieții – demența este un dar de la Dumnezeu.

31. Dacă încetați să învățați – veți îmbătrâni.

32. Nu căutați faima; ceea ce aveți este suficient.

33. Inocența aparține vârstnicilor.

34. Cu cât ceva este mai greu, cu atât este mai interesant.

35. Soarele aduce fericire.

36. Fă lucruri care îi beneficiază pe ceilalți.

37. Petrece ziua în pace.

38. Voința este cheia longevității.

39. Trăiește fericit.

40. Respiră ușor.

41. Principiile vieții sunt în mâinile tale.

42. Acceptă totul în pace.

43. Oamenii fericiți sunt iubiți de toată lumea.

44. Un zâmbet aduce noroc.

Îmbătrânirea nu este o limitare - este un dar. Cu perspectiva corectă și obiceiuri zilnice sănătoase, anii de după 60 de ani pot fi cei mai satisfăcători ai vieții. Să îmbrățișăm îmbătrânirea nu cu frică, ci cu harul, recunoștința și înțelepciunea pe care Dr. Wada le împărtășește cu atâta generozitate.

Împărtășește asta cu toți „tinerii bătrâni” pe care îi cunoști.

Legi amuzante

De la Anatol Basarab, citire:

 "Uită de Newton și Galileo. Iată ADEVĂRATELE legi.

 Legea reparației mecanice. După ce ți se ung mâinile cu vaselină, începe să te mănânce nasul și te apucă nevoia la toaletă.

 Legea gravitației. Orice unealtă, piuliță, șurub sau piesă mică, când cade, se rostogolește exact în cel mai inaccesibil colț.

 Legea probabilității. Probabilitatea să fii observat crește direct proporțional cu prostia gestului pe care îl faci.

 Legea numerelor aleatorii. Dacă formezi un număr greșit, nu este niciodată ocupat și cineva răspunde mereu.

 Legea supermarketului. De îndată ce alegi cea mai scurtă coadă, casierul va chema ajutor.

 Legea variației. Dacă schimbi coada sau banda de circulație, cea în care erai înainte se va mișca întotdeauna mai repede decât cea în care ai intrat.

 Legea băii. Când corpul este complet scufundat în apă, sună telefonul.

 Legea întâlnirilor apropiate. Probabilitatea să întâlnești pe cineva cunoscut crește dramatic atunci când ești cu cineva cu care nu vrei să fii văzut.

 Legea rezultatului. Când încerci să demonstrezi cuiva că o mașină nu va funcționa, ea va funcționa.

 Legea biomecanicii. Intensitatea mâncărimii este invers proporțională cu posibilitatea de a ajunge la ea.

 Legea teatrului și a arenei de hochei. La orice eveniment, oamenii cu locurile cele mai îndepărtate de culoar ajung ultimii. Ei sunt cei care se ridică de mai multe ori pentru mâncare, bere sau toaletă și pleacă mai devreme înainte de final. Cei de pe culoar vin devreme, nu se mai mișcă deloc, au picioare lungi sau burți mari și rămân până la finalul amar al spectacolului sau meciului. Oamenii de pe culoar sunt și foarte morocănoși.

 Legea cafelei. De îndată ce te așezi cu o cafea fierbinte, șeful îți cere să faci ceva care durează până când cafeaua se răcește.

 Legea vestiarelor, a lui Murphy. Dacă sunt doar două persoane într-un vestiar, dulapurile lor vor fi alăturate.

 Legea suprafețelor fizice. Șansele ca un sandwich cu gem să cadă cu fața în jos pe podea sunt direct legate de cât de nou și scump este covorul.

 Legea argumentului logic. Orice este posibil atunci când nu știi despre ce vorbești.

 Legea lui Brown despre aspectul fizic. Dacă hainele îți vin bine, sunt urâte.

 Legea lui Oliver despre vorbitul în public. O gură închisă nu adună picioare.

 Legea lui Wilson despre strategia de marketing. De îndată ce găsești un produs care îți place cu adevărat, nu se mai fabrică.

 Legea doctorilor. Dacă nu te simți bine și faci programare la medic, până ajungi acolo îți trece. Dacă nu faci programare, rămâi bolnav. S-a dovedit de nenumărate ori, mai ales la copiii duși la pediatru."

Liniștea pe holurile școlii

Vă mai amintiți cum era liniștea pe holurile școlii când se suna de intare la clasa?  Nu liniștea pustie de astăzi, ci acea liniște plină de respect care se așternea brusc, ca la un semn nevăzut.

Pe holul ce ducea la clasa mea,  acest semn era apariția Domnului Profesor de limba romana . Când silueta lui dreaptă, mereu la costum sau la cămașă, impecabil călcat, cand apărea în dreptul ușii de la clasa, timpul părea să se oprească în loc.

Ne ridicam toți în picioare și salutam din tot sufletul.

Nu era frică. Nu. Era un respect cum nu cred că mai există astăzi. Un respect câștigat nu prin funcție, ci prin ținută, prin știință de carte și prin felul în care ne privea în ochi.

Domnul Profesor nu avea nevoie de circulare de la minister, de legi școlare stufoase sau de psihologi ca să țină clasa în frâu.

Când intra în clasă, mirosul de cretă udă și podele date cu motorină părea să încremenească. O singură privire, lansată pe deasupra ochelarilor săi cu ramă groasă, era de ajuns. În acea secundă, 27 de copii, unul și unul, încremeneau în bănci, cu mâinile la spate, așteptând să li se dea permisiunea să respire.

Îmi amintesc o zi din toamna anului 1990.

Aveam un coleg, Nicu, mai năzdrăvan din fire, copil de oameni gospodari, dar cu gura mare. Nu știu ce duh rău l-a împins în ziua aceea, dar la o observație a Domnului Profesor, Nicu a îndrăznit să răspundă obraznic. A mormăit ceva printre dinți, sfidător.

S-a făcut o liniște mormântală în clasă. Ne așteptam la tunete și fulgere. Ne așteptam la o palmă peste ceafă sau la o liniară peste palmă, cum se mai practica, uneori.

Dar Domnul Profesor nu a ridicat tonul. Nici măcar nu s-a încruntat.

S-a ridicat încet de la catedră, și-a scos ochelarii și i-a așezat cu grijă pe catalog. A venit încet printre bănci și s-a așezat pe marginea băncii lui Nicu. L-a privit lung, până când băiatul a lăsat ochii în pământ:

— Niculae, a început el cu o voce gravă, joasă, care răsuna mai tare decât orice țipăt în liniștea clasei. Tatăl tău, nea Stefan s-a trezit azi la 4 dimineața să meargă la muncă. Mama ta are mâinile crăpate de muncă ca să te trimită pe tine curat la școală, cu pachetul în ghiozdan.

Nicu începuse să tremure ușor.

— Ei muncesc din greu, Niculae, nu ca să aduni averi, ci ca să aduni cinste. Ca numele lor să fie respectat în oras. Și tu ce faci? Vrei să arunci cu noroi pe munca lor? Asta vrei să se audă  despre tine? Că ești un necioplit care nu știe să respecte un om mai în vârstă?

Domnul Profesor a făcut o pauză lungă.

— Nu pe mine m-ai jignit, băiete. Ți-ai jignit părinții. Rușinea nu e a mea, e a ta și a casei tale.

Nicu a izbucnit în plâns. Nu un plâns de durere fizică, ci un plâns amar, zguduitor, de rușine. A plâns pentru că a simțit povara onoarei familiei lui pe umerii săi mici. Domnul profesor nu l-a pedepsit; l-a făcut să înțeleagă. Asta era lecția supremă.

Povestea nu s-a terminat acolo. Seara, după ce s-au întors oamenii de la muncă, ușa școlii, unde Domnul profesor încă mai corecta caiete s-a deschis încet.

In prag stătea nea Ștefan, tatăl lui Nicu. Un om simplu și onest, cu mâinile bătătorite de munca, stătea cu căciula frământată în mâini, smerit în fața dascălului.

— Bună seara, Domnule profesor, a spus omul cu voce răgușită. Am auzit ce-a făcut al meu azi. Îmi crapă obrazul de rușine.

Domnul profesor s-a ridicat și i-a întins mâna.

— Bună seara, nea Stefane. Stai jos.

— Nu stau, Domnule profesor. Am venit doar să vă spun atât. V-am adus un copil la școală. V-am dat om, Domnule profesor, vă rog să mi-l faceți Om!

Așa se clădeau caracterele atunci. Așa se cimenta legătura sfântă dintre Școală și Familie. Trăgeau amândouă la aceeași căruță, în aceeași direcție, fără orgolii inutile.

Astăzi... privesc în jur și mă doare sufletul. Azi, profesorii se tem să ia măsuri in privința  elevilor de teama reclamațiilor făcute de părinți . 

Azi, părinții vin la școală nu cu căciula în mână, ci cu avocatul, căutând scuze copiilor înainte ca aceștia să fi învățat ce e responsabilitatea.

Am pierdut măsura respectului. Și mă tem că, odată cu ea, am pierdut ceva esențial din esența noastră ca neam.

Mă bucur,  dacă ați citit până la final! 

Nu e niciodată târziu să îndreptam ce considerăm că ar trebui îndreptat.De noi depinde totul.Noi putem lua decizii, care să schimbe situația creată în școli! 

Seară frumoasă, tuturor!