Dumitru Furdui (Tică Furdui) (n. 27 octombrie 1936, Băilești, Dolj, România – d. 13 aprilie 1998, Paris, Franța) a fost un actor român. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” în 1957, nu fără peripeții (este eliminat temporar în 1953), devenind ulterior interpret de comedie în teatru și televiziune.
S-a născut la într-o familie de basarabeni (zona Soroca) care s-au refugiat în Oltenia la începutul celui de-al doilea Război Mondial. Se crede că de fapt actorul a fost născut în Basarabia, dar actele de identitate i-au fost întocmite în România.
În 1982 sau 1983 s-a refugiat politic în Franța, unde a lucrat sporadic în cinematografie, până la moartea survenită în circumstanțe neclare (căzut de la etajul opt al imobilului în care locuia, posibil ca urmare a unui suicid și/sau datorită consumului de alcool). Actorul ducea o viață retrasă, exilul nedovedindu-se soluția visată; în momentul decesului, fiul său, Tudor Furdui, se afla în România.
Fiul său este din 1999 crainic sportiv la TVR1.
Actorul a scris și memorialistică: 2 volume apărute postum în 1999 la Editura Fronde sub titlul „Teatrul în comunism”.
A fost distins cu Ordinul Meritul Cultural clasa a V-a (1967) „pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice”
A devenit cunoscut şi iubit de public pentru rolurile sale de comedie în teatru şi film. A debutat în 1958 în pelicula „Doi vecini“, regizată de Geo Saizescu, avându-i colegi de platou pe Grigore Vasiliu-Birlic, Nineta Gusti, Ion Lucian, Carmen Stănescu. Au urmat „Setea“, „Soldaţi fără uniformă“, „Un surâs în plină vară“ sau „Împuşcături pe portativ“.
L-a jucat pe Cristoloveanu în „Brigada Diverse intră în acţiune“ (1970), alături de Toma Caragiu, Sebastian Papaiani, Puiu Călinescu, sau Dem Rădulescu. N-a lipsit din comediile de neuitat „B.D. în alertă“ sau „B.D. la munte şi la mare“.
A fost remarcabil în rolul inginerului agronom Geo în filmul „Toamna bobocilor“, regizat de Mircea Moldovan.
În teatru a făcut roluri memorabile în „Balerina portocalie“, în „Câinele grădinarului“, în „Sânziana şi Pepelea“ sau în „Triumful talentului“, difuzate la Teatrul Naţional Radiofonic.
Cartea lui „Teatrul în comunism“se citeşte cu plăcere, având o triplă calitate: informează, reaminteşte, meditează“, a scris Bogdan Ulmu în „File dintr-un jurnal teatral“.
Dumitru Furdui s-a confesat într-unul dintre volumele sale de memorialistică:
„Orice ocazie ţi se iveşte să o studiezi cu atenţie şi dacă e-n măsură să îţi schimbe viaţa, cât de cât în bine, să o urmezi. Nimic mai regretabil decât să te gândeşti pe urmă că ai avut o oportunitate şi n-ai folosit-o!“
