La nici doi ani după nuntă, nevastă-sa a început să ningă. La început el nu s-a speriat. A crezut că e normal. Nu mai fusese însurat până atunci, aşa că nu ştia mare lucru despre femeile măritate. Ea era frumoasă aşa, ninsă. Dar lui îi era din ce în ce mai frig. Aşa că a început să bea. Seara, după lucru, mergea cu colegii la băut. Beau şi vorbeau despre neveste. Aflase de la ceilalţi că toate femeile măritate ning uneori. Unele chiar viscoleau câteodată. Altele, dimineaţa erau pline de rouă. Unele se înceţoşeau, iar altele se înnorau şi plouau zile în şir. Mai ales englezoaicele. Englezoaicele erau nevestele englezilor. N-ar fi aflat asta dacă n-ar fi lucrat la o multinaţională. Într-o zi, un corporatist din ăsta a dispărut. Au aflat mai târziu că fusese surprins de avalanşa de nevastă-sa în pat cu o colegă nemăritată şi însorită. Au ţinut un minut de reculegere, dar nimeni nu s-a gândit la corporatistul mort sub zăpezile nevestei. Toţi s-au gândit la nevestele lor care, înainte de a se mărita, erau toate numai raze de soare. Apoi s-au îmbătat criţă, pregătindu-se pentru tornada de-acasă. Hei, bărbaţilor! Să ştiţi că femeile răsar şi strălucesc doar pe cer senin.
(https://www.facebook.com/marilena.dumitrescu)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu