Mulţi dintre noi chiar dacă s-au născut şi au crescut la oraş au avut sau încă mai au bunici la ţară sau altfel de rude apropiate pe care le mai vizitează uneori.
Eu personal am foarte multe amintiri frumoase din copilărie când îmi petreceam vacanţele la bunici şi asistam şi ajutam la muncile din gospodărie legate de udatul grădinii, legatul, săpatul, stropitul sau culesul viei, pregătirea hranei pentru păsări sau animale, culesul şi înşiratul tutunului la uscat, zdrobirea strugurilor, tăiatul porcului şi multe alte activităţi specifice vieţii la ţară.
Lucrurile s-au schimbat mult în bine în satele romaneşti care în vremea copilăriei mele erau neelectrificate cu drumuri neasfaltate pline de colb, fără apă curentă, telefon, televizor cu wc-ul în fundul grădinii.
În ziua de azi cel puţin prin satele din jurul Craiovei în multe localităţi sunt condiţii de confort identice celor de la oraş îndeplinindu-se dacă înţelegeţi gluma: unul dintre dezideratele P.C.R., respectiv eliminarea diferenţelor dintre sat şi oraş.
Am identificat recent un loc minunat în apropierea Lacului Fântânele, o panoramă minunată: în satul Ciutura, comună Vârvoru de Jos, județul Dolj la numai 22 de km de Staţia CFR Craiova veţi găsi Conacul Ciutura construit în anul 1937 care a aparținut familiei Iordache, o familie de dascăli locali.
Conacul a fost restaurat de familia Rusu pentru pune în valoare clădirea, a amenaja spațiul exterior și de a construi, pas cu pas, o destinație turistică rurală bazată pe gastronomia tradițională oltenească.
La Conacul Ciutura, oaspeții pot descoperi ciorbe tradiționale, inclusiv ciorbă de bureți, ciorbă de raci oltenești – preparată cu ardei uscați și umpluți –, ciorbe de cocoș sau de perișoare, saramură de pui sau peste, preparate la tuci, pomana porcului, carne de ied și de capră, sarmale, tocături și alte mâncăruri specifice zonei sau plăcinte şi prăjituri.
Destinaţia se adresează familiilor cu copii, grupurilor de prieteni, turiștilor, școlilor, grădinițelor, diferitelor organizații sau companii.
Exista o piscină, un loc de joacă pentru copii, o microfermă cu păsări și animale domestice – găini, rațe, gâște, bibilici, oi, miei, capre, iezi, ponei –, foișor, spații verzi, zonă pentru foc de tabără, va fi montată o tiroliană și va fi amenajat un teren pentru activități sportive.
Musafirii se pot plimba cu căruța, sta seara în jurul focului de tânăr, interacționa cu animalele șau plimba prin natură.
Fiind un mare iubitor de animale eu însumi am avut câini şi pisici de-a lungul timpului; m-am bucurat foarte mult identificând 2 câini cu priviri şi atitudini extraordinar de inteligente şi nu greşesc dacă afirm de în marea majoritate a situaţiilor câinele este superior omului.
.jpeg)
Pentru cei care nu cred aş exemplifica cu un film vizionat recent: Heart of the Beast sau altul mai vechi: Hachiko: Povestea unui câine.
Să revin la povestea de la conac: eu am fost împreună cu un grup de bloggeri sâmbătă în jurul prânzului cu un microbuz drumul durând în jur de 45 de minute şi am stat acolo până în jurul orei 19.00 dat fiind faptul că ziua s-a scurtat şi s-a mai schimbat şi ora şi nu am avut nici o vreme minunată pentru a sta afară.
Gazdele ne-au omenit cu o saramură de peşte cu mămăliga şi o tochitură cu mămăliga iar la final o plăcintă cu brânză.
.jpeg)
.jpeg)
Pentru cei care nu au dorit mămăliga a fost pe masa pâine pregătită la ţest.
Ne-am potolit setea cu un vin roze de la BANUL CRAIOVEI foarte bun (nu m-a durut capul a doua zi), apa minerală, suc de mere sau ţuică de casă.
S-a servit cafea la discreţie cu lapte sau fără şi s-au depanat povesti la focul de la grătar.
Ar fi multe de spus dar voi reveni cu alte informaţii preţioase după următoarea vizită în zonă.
