Acțiunea se petrece în orașul Weert din sudul Olandei în anul 1921.
ACTUL I
Julia o tânără şi drăgălaşă fată, romantică şi puţin exaltată a moştenit de la părinţi o vilă splendidă. Dar tutorele ei, Joseph Kuhbrot, a ştiut să se facă aici stăpân absolut. El îşi satisface toate plăcerile gurmande după pofta inimii, şi o hărţuie pur şi simplu pe Julia cu propunerea de a se căsători cu nepotul său, August Kuhbrot. În acest fel, averea va rămâne în familia tutorelui. Tânăra fată respinge cu hotărâre această propunere. La fel procedează şi cu gogomanul fiu al consilierului Wildenhagen, Egon, care-i face insistente aluzii matrimoniale. Ea se gândeşte tot timpul la prima dragoste la Roderich de Weert căruia i-a jurat credinţă, în urmă cu mulţi ani, când tânărul a plecat în Batavia. La despărţire cei doi îndrăgostiţi şi-au jurat ca în fiecare seară să se uite la lună pentru a-şi aduce aminte unul de altul. De aceea, Josef o ironizează pe Julia, spunându-i că are un „logodnic în lună”. Fata rămâne impasibilă la înţepăturile tutorelui, mai ales acum când tribunalul de tutelă a declarat-o majoră. Împreună cu zglobia Hannchen se amuză când primeşte vizita neaşteptată a unui călător întârziat, un tânăr plăcut, dar cam sărăcăcios îmbrăcat. Ele îi fac chiar o farsă, încercând să-l convingă că se află într-un castel fermecat şi ospătându-l spre surprinderea lui, ca pe un musafir de seamă.
ACTUL II
Străinul înţelege jocul lor şi se lasă antrenat în el. Când Julia îl întreabă cine este, tânărul îşi face un portret la fel de romantic, ca şi visurile ei (aria: „Eu sunt un hoinar un etern călător”). După ce a dormit bine în patul ce-i fusese pregătit sculându-se, Străinul află de la Hannchen despre exaltarea romantică a tinerei Julia pentru Roderich, precum şi de planul lui Kuhbrot. Bineînţeles călătorul se fereşte să spună cine este, şi toţi, în frunte cu Julia îl iau drept Roderich. Julia este fericită de a-şi fi găsit dragostea dintâi în persoana Străinului (Duetul „Ţi-aminteşti când eram copii…”). Unchiul Josef, în schimb, este indispus şi bosumflat de neaşteptata sosire a „logodnicului din lună”. Comedia îşi găseşte brusc sfârşitul prin apariţia lui Egon, care aduce o telegramă anunţând apropiata sosire a adevăratului Roderich. Dat în vileag şi luat acum drept şarlatan, Străinul pleacă.
ACTUL III
Interesându-se la şeful gării, Josef află că nepotul său a sosit cu o zi înainte şi a fost îndrumat către hanul satului. Bătrânul gurmand este înclinat să creadă că August ar fi fost asasinat, şi criminalul n-ar putea fi altul decât Străinul, care acum a dispărut în toiul acestor nedumeriri, care dezlănţuie o agitaţie generală, îşi face apariţia un alt Străin, ce o surprinde pe Hannchen tocmai când se ruga fierbinte la zâna mireselor să capete şi ea un iubit. Din prima clipă cei doi s-au plăcut, iar fata rămâne consternată aflând că acest bărbat nu este altul decât Roderich de Weert şi că el nici nu-şi mai aminteşte de jurământul făcut Juliei, socotindu-l o joacă de adolescent. Oare cum va reacţiona Julia? Printr-un şiretlic pus la cale de Hannchen, totul se aranjează cum nu se poate mai bine. Roderich se prezintă drept August Kuhbrot, atrăgând asupra lui chiar de la început aversiunea Juliei. Apoi, dând cărţile pe faţă, îi mărturiseşte acesteia că nu şi-a respectat jurământul. Abia acum se trezeşte Julia din visul ei şi îi acordă mâna lui August, Străinul dintâi, care a revenit între timp şi pe care-l îndrăgise din prima clipă.
*Titus Moisescu și Miltiade Păun, Ghid de operetă, Editura Muzicală a Uniunii Compozitorilor, București, 1969
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu