de DS MITIF
De ce resimt un gol imens?
De ce din mine vreau să plec?
De ce, când unii se petrec,
Cu eul mi-s pe contrasens?
De ce lăuntru-mi e pustiu,
Când sângele din trup tresaltă?
De ce privirea mi-e înaltă
Şi cugetul mi-e pirpiriu?
De ce mi-i pasul tot mai lent
Şi zborul, Doamne, tot mai sus?
De ce-s prezent şi, apoi, nu-s?
De ce-s confuz şi bivalent?
De ce-s pe deal, când sunt pe vale?
De ce mă cert cu mine însumi?
De ce şi râsu-mi, dar şi plânsu-mi,
Merg simultan pe-aceeaşi cale?
De ce mă placi, când mă urăşti,
Iubita mea cu multe feţe –
Când taciturne, când glumeţe,
Cu două sau mai multe măşti?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu