MĂRTURISIRE LA RĂSCRUCE
Aș scrie o scrisoare și n-am cui,
Aș scrie o scrisoare către mine tânăr,
Cu timbru poza mea și-a nimănui,
Și-n rânduri doar incertitudini fără număr.
Să nu pășesc în viață aiurit și orb,
Că plec desculț de rele și de fericire,
Când timpu-i scurt, ingrat și se așterne colb,
Pe pleoape, peste suflet și pe nemurire.
Și de s-o rătăci fără adresă-n drum,
Să-nvețe vântul vorbele trimise,
Scrisoarea ultimului gând cât nu e scrum,
Tot zbuciumul să îl preschimbe-n vise.
Când am plecat eu n-am mai luat nimic,
M-am dus desculț pe drumurile mele,
Desculț de suflet, ultim inamic,
Pășeam cu umbre de muțenii grele.
L-am pus cu grijă, la prima răscruce,
Ca pe-o sperietoare pusă-n par,
Să știe călătorul un' s-o duce,
Să nu greșescă drumul în zadar.
Și de-o avea și timp și gândul bun,
Să-ntrebe doar care-i cararea vieții,
Desculțul meu de suflet pe-al lui drum,
Să-i dea numai candoarea tinereții !
JIANU AUGUSTIN
21 februarie 2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu