S-au topit, plângând, versuri pe hârtie,
La fel și ninsoarea care n-a căzut
Noaptea cere vise, ziua - poezie,
Zâmbetele stinse plâng după-un sărut.
Toată lumea vrea, toată lumea cere,
Am rămas toți goi, fără vreo putere.
Mulți în întuneric, mai ales al minții,
Trăind împreună, diavolii și sfinții.
La final de lume, la final de viață
Unde vom ajunge, fără îndoială,
N-o s-avem nimic, nici un fir de ață,
Dar vom da, se pare, dreapta socoteală.
Ma gândesc, mereu, cât mai este timp,
Să dăm doar iubire, chiar de-ar fi un pic.
03 februarie 2020
Ana Flavia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu