Tuturor românilor, inclusiv și mai ales celebrei generații din care fac și eu parte: generația aia de aur, cu cheia la gât, cu copilărie minunată și așa mai departe... Aiureli!
Orice copilărie e minunată, de aceea, de fapt, stârnește nostalgii permanente...
Așa că, eu zic s-o lăsăm mai ușor cu vremurile de altădată: vaaaai, ce minunate zăpezi erau - dar spuneți-le tinerilor și cum înghețam în case, și-n autobuze, și la școală; oh, ce frumos era Moș Gerilă - nu, nu era, pentru că aducea haine, deci nici măcar asta n-aveam; pe vremea noastră se făceau blocuri - da, ce minune, doar că alte țări comuniste nici nu puteau fi diferențiate de cele capitaliste; mâncam sănătos... - de parcă acum ne-mpiedică cineva; a, e mai scump? hai să facem fiecare ceva ca să ne fie mai bine, nu să stăm cu gura căscată sub para mălăiață, minunându-ne că nu se trezesc Ciolacu și Ciucă dimineața cu grija noastră; vă asigur că sunt griji mai mari și toți care s-au perindat la guvernare în peste treizeci de ani au ales calea cea mai bună pentru noi, cea mai sigură, cea care să ne păstreze întregi; să rămânem cu țara pe care am avut-o, în granițele ei, să nu ne tăvălească alții, la propriu, cu tancurile, să avem opțiuni de a evolua, fiecare după cum l-a dus capul, dacă l-a dus; ce să-ți spun, nu se mai face educație: dragi tineri, nu vă temeți, așa era și pe vremea noastră: cine a vrut să învețe, a învățat; cine s-a străduit, a câștigat; cine a muncit, a fost apreciat.
Nu vă luați după noi, pentru că nici noi nu ne-am luat după alții. Faceți exact ce vă spune mintea voastră, cu o singură rugăminte: nu lăsați niciodată comunismul să se întoarcă, indiferent care ar fi prețul. Și știți care e prețul? Viața.
Iar acum să vă spun adevărul: De Ziua Națională eram scoși cu forța pe stadioane și pe străzi, în caniculă (care n-a fost descoperită acum) ca să spunem niște porcării de poezii și, la final, primeam un balon roșu, care se spărgea până acasă; iarna, stăteam în întuneric și frig, iar lumânărelele din pom au fost aceleași pe care le-am prins de când m-am născut, zeci de ani, deci erau aprinse doar câteva minute în fiecare an; părinții noștri se luau de gulere pe la cozi ca să ne aducă acasă banane verzi pe care le mâncam în ianuarie, după ce ne curgeau balele la ele, iar la televizor era Ceaușescu și câte-un sfert de film, uneori.
Acesta e adevărul, orice v-ar spune alții.
Asta regretă generația de aur, generația care a crescut cu cheia la gât, generația noastră, cea atât de mintoasă încât i-a luat cincizeci de ani să se revolte.
La mulți ani, România! La mulți ani, tineri! Voi sunteți România!
(Preluat AM)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu