La piscină

Petrecerea unei zile de weekend la piscină este un lucru plăcut uneori şi poate fi de multe ori o amintire de neuitat dacă mergi cu mai multe persoane.
Anul trecut pe timpul ăsta, am fost la piscină cu o gaşcă de cunoscuţi şi mai puţin cunoscuţi, bărbaţi, femei şi copii, familişti şi nefamilişti, nu îmi mai amintesc a cui a fost ideea, cert este că ne-am strâns foarte multe persoane. Părea să fie o adunătură veselă şi pusă pe distracţie de la primele ore ale zilei.
Locuri erau destule la piscină, nu se mai înghesuia lumea pentru că deja venea toamna... apa era cam rece pentru cei pretenţioşi şi nici afară nu mai era atât de cald.

Două doamne singure veniseră îmbrăcate cu nişte geci groase pe ele de parcă urmau să escaladeze munţii Himalaia.
Sau să plece la schi în Austria.
Una din doamne  şi-a dat geaca jos şi a zis că nu se dezbracă mai mult deoarece nu şi-a adus costum de baie la ea pentru că nu îşi găseşte mărimea potrivită având sânii mari, şi dacă o arde soarele tenul ei are de suferit şi nu ştie ce crema ar trebui să folosească şi că de fapt nu a avut nici timp să se epileze.
Şi că are celulită şi burta.
Şi că nu ştie de ce a venit la piscină şi că nu îşi dă seama ce au avut oamenii în cap când au inventat piscinele.
Şi că mai bine stătea acasă că avea o groază de treabă.
Şi că ei nu-i place apa, soarele, natură, înotul, sportul, nisipul, iarbă, pomii şi florile.
Şi că ne urăşte că am scos-o din casă.
Şi se urăşte şi pe ea că s-a luat după noi.

Cealaltă doamnă friguroasă s-a tot plimbat pe malul piscinei, cu o mină de om preocupat de problemele majore ale umanităţii, adusă de spate şi cu mâinile înfipte în buzunarele gecii, mormăind permanent în barbă ceva neinteligibil şi a plecat fără să îşi ia rămas bun de la nimeni, supărată şi neînţeleasă.
Când a ajuns acasă a început să ne scrie întrebări tâmpite pe Facebook, întrebându-ne dacă mai suntem acolo, cine a mai rămas, dacă mai stăm şi ce avem de gând să facem la piscină.
O doamnă dată cu o jumătate de kilogram de fond de ten pe faţa a zis că nu intra în apă pentru se udă.
Eu am crezut că nu vrea să intre în apă deoarece îi cade tencuiala de pe faţă.

Două doamne ai stat nehotărâte cu ochii în gol şi au fumat ţigara de la ţigara până au spus că li s-a făcut foame şi au plecat acasă să mai fumeze încă un pachet de ţigări pe drum.
Una din ele s-a văitat o jumătate de oră pentru că şi-a rupt o unghie atunci când întindea prosopul pe şezlong.
Alte doamne  au intrat în apă după ce au încercat-o să vadă dacă este rece şi udă şi cât de rece este, ţipând la contactul cu apă neîntrerupt de parcă le ardea cineva cu fierul înroşit au ieşit din bazin că din puşcă tremurând ca varga şi înjurând în barbă printre buzele vinete pe cel care a avut ideea să le aducă la piscină.
Câteva puştoaice au sărit în cap şi şi-au văzut de jocul lor până am plecat acasă.

Cei mai fericiţi au fost copiii care s-au bălăcit în piscina mică şi au alergat cu Sară prin gazonul tuns proaspăt.
Eu am jucat volei şi polo cu băieţii care au băut non stop bere şi apoi am înotat până nu mi am mai simţit braţele de oboseală.
După piscina am mers cu puştoaicele la o terasă, unde din întâmplare se dansa salsa de către nişte perechi din Timişoara cu care ne-am împrietenit repede.
Am admirat dansatorii până spre miezul nopţii şi ne-am propus să învăţăm şi noi să dansăm că ei deoarece noi dansăm ca noi, adică prost şi mult sub nivelul lor.
În următorul weekend m-au invitat tipele cu geci groase să merg cu ele la piscină.
Ghiciţi ce le-am răspuns!