Dacă l-am citi pe N.S.

„Nicăieri și niciodată nu ne-a cerut Hristos să fim proști. Ne cheamă să fim buni, blânzi, cinstiți, smeriți cu inima, dar nu tâmpiți.”— Nicolae Steinhardt

Dacă armata de colivărese şi enoriaşe fanatice care bântuie oraşele ţării ar fi citit măcar o singură dată vorbele domnului Nicolae Steinhardt, evreu botezat în închisorile comuniste la ortodoxie, în mod sigur toată lumea ar fi avut de câştigat.
Pentru că aceste fiinţe răsar la tot pasul din pământ şi se cred Mesia, când în mod normal locul lor ar fi în altă parte.
Pentru că oamenii care îşi postează icoane non stop pe wall-ul Facebook şi vorbesc de parcă ar ţine prelegeri la Trinitas sunt în mod clar de pe altă planetă.
Credinţa este o problemă intimă a fiecăruia care trebuie să rămână intimă, eu cred că locul icoanelor este în biserică sau în casă şi rugăciunile se spun în gând şi nu pe chat.

De ce spun asta?
În Craiova se întâmplă ceva interesant când organizezi o distracţie sau activitate: dacă nu îl inviţi pe om se supără şi dacă îl inviţi nu vine
Pentru că duminică prietenul meu Clement a vrut să meargă cu mine la distracţie, la pilotaj, la piscină şi la grătar, la invitaţia mea care am vrut să evit parcurile oraşului de frica mireselor care nu mai au unde să îşi facă fotografii.
Însă omul având limbrici a vrut să îşi ia şi o colivăreasa cu el, colivăreasa care a zis că merge dar o ia şi pe prietena ei Maricica care doarme permanent atunci când merge şi atunci când vorbeşte şi pe încă încă nu ştiu câţi prieteni necunoscuţi.
Adică eu l-am invitat pe Clement şi el a vrut să îşi aducă cu el prietena habotnică.
Clement nu a fost de acord evident şi pentru că ştia că pot reacţiona urât, s-au certat şi nu au mai venit, colivareasa şi-a văzut de cele sfinte cu prietenii ei iar John a plecat la Bucureşti să-i asculte live pe cei de la Otro Aires şi să danseze tango argentinian cu o doamnă profesoară de sport care iubeşte genul acesta de dans.
Păi normal că nu a fost de acord, lui Clement i-a fost frică să nu adoarmă Maricica în bazin şi să nu se îmbete prietenii colivăresei şi să îl facă de rahat.

Pe mine mă invitase la rândul meu John care fusese invitat de David care este prieten cu proprietarul  piscinei.
Care de fapt şi-a sărbătorit ziua şi noi am avut o surpriză când ne-a servit cu tort şi şampanie deoarece noi nu am ştiut că îi este ziua de naştere.
Eu i-am zis lui Clement că trebuia să vină şi cu soacra şi cu vecinii din bloc, să ştim o treabă.
Şi ne chemăm toţi soacrele şi ne distrăm aruncându-le în bazin, ţinându-le de mâini şi picioare.
Mai ales pe cele care nu ştiau să înoate să trăiască şi ele senzaţii extreme.
Le puteam lega chiar nişte pietre de gât sau pune nişte pungi în cap.
Pentru că m-aş fi dus şi eu să-i văd pe cei de la Otro Aires, însă nu aveam partenera de dans şi era şi foarte obositor să merg 8 ore pe drum pentru o oră de concert.
Clement este mai tânăr şi dansează şi foarte bine astfel încât sunt convins că nu a făcut drumul degeaba.
Clar s-a distrat mai bine şi el şi noi fără prezenţa colivăresei.
 Şi noi la fel!