Este groaznic ce cald.O zi cu adevarat caniculara.
Ne invartim vreo doua ore, printre curtile si gospodariile taranesti, morile de vant, morile de apa si bisericile de lemn aduse din toata tara aici.
In incinta muzeului au loc niste manifestari legate de India.
Toata lumea din zona aia, este imbracata cu haine traditionale indiene.
Multi sunt indieni de-ai nostri.
Este plin de vizitatori, sunt multe grupuri de copii galagiosi si multe grupuri de turisti straini.
Locatia este superba, pe canicula asta imi vine sa ma intind intr-un pat din ala taranesc.
Din pacate, ne-am propus sa vizitam mai multe obiective, astfel incat trebuie sa plecam, traversam Parcul Herastrau, care arata superb si luam metroul pana la Statia Izvor.
Ne indreptam spre Palatul Parlamentului, prin parcul Izvor, ocolim cladirea si aflam de la un politist comunitar ca Muzeul de Arta Contemporana este inchis,
Este inchis duminica.
Adica fiind Rusaliile, si luni fiind zi libera cineva s-a gandit sa inchida muzeul duminica.
Se deschide miercuri.
Adica am ocolit Cladirea Parlamentului cu soarele in cap, degeaba.
Este simpatic si amabil, destul de inteligent, ii multumesc si plecam inapoi spre intrarea in Palatul Parlamentului.
Zeci de autocare sunt parcate in zona intrarii.
Cateva grupuri de turisti straini, asteapta sa intre inauntru, insotite de ghizi.
Este un vacarm ingrozitor, ca la Turnul Babel, cel putin.
O domnisoara foarte amabila imi spune ca vom intra cu grupul de la ora 15.30, adica peste o ora si jumatate.
O rog frumos sa ne bage mai devreme, ne anunta ca intram peste 5 minute cu ghid de limba engleza, intr-un tur de minim o ora si jumatate.
Este un grup de greci foarte tineri, ne asezam la coada, se intra ca la aeroport, masurile de securitate sunt aproape identice.
Imi scot cureaua, ceasul, borseta le pun pe banda.
Trecem prin poarta cu raze X.
Nu sunt incidente nedorite.
Tot grupul intra destul de repede, ni se retin buletinele.
Ne insoteste un ghid foarte tanar.
Vorbeste bine engleza, il pomeneste permanent pe Ceausescu.
Strainilor le place sa auda legende despre Ceausescu.
Ghidul pare sa fie nascut in perioada, in care niste smecheri l-au asasinat pe Nea Nicu.
Vorbeste despre dictator, din povesti, ca multa lume care isi da cu parerea astazi la tv, despre comunism.
Ghidul este bine pregatit in meseria lui si foarte amabil.
Are pantaloni de stofa cu dunga, camasa bleu si cravata.Pantofi negri lustruiti.
Raspunde la intrebarile grecilor.
Eu nu am ce intrebari pune, aceasta cladire s-a construit in mare parte, sub ochii mei, eram student si treceam aproape zilnic pe langa santier
Cativa ani s-a lucrat in jos, nimeni nu stie ce e acolo exact, circulau tot felul de legende, cica s-ar fi facut inclusiv o statie de metrou acolo....adaposturi antiatomice...un tunel prin care ieseai cu barca in Dambovita....
Ne plimbam prin multe sali mari, cu nume de personalitati, ne copleseste opulenta si marimea holurilor si a salilor.
Peste tot este marmura, cristal, covoare imense sau parchet de calitate.
Ghidul ne spune ca tot ce este acolo este de provenienta romaneasca si este facut de romani cu tehnologie romaneasca.
Un prieten de-al meu, proprietar de magazine, vrea sa faca niste renovari si modificari, nu gaseste meseriasi pentru asemenea lucrare...adica in 26 de ani o bomba a facut sa dispara meseriasii din Romania.
Iesim in balconul de unde a vorbit Michael Jackson, care s-a crezut in Budapesta..
Ne facem selfie.
La final, ghidul ne duce in subsol, aici este amenajat un fel de muzeu al comunismului unde sunt expuse monezi si bancnote de atunci, o uniforma scolara de fete, cateva discuri de pick up, un radio si un tv cu lampi si carnete de membru UTC sau PCR.
Cam saracut si slab dotat, daca s-ar vrea s-ar putea imbogati colectia de exponate.
Sau poate asta vrea sa arate....saracia.
Vizita s-a terminat, ne recuperam buletinele, mergem si mancam ceva pe Bulevardul Elisabeta.
La ora 18.30 in Parcul Izvor, va incepe concertul rock acustic.
Siruri, siruri vin sute de tineri rockeri, cu plete, cozi, lanturi.
Majoritatea fumeaza si au cate o sticla de plastic sau doza de bere in mana.
Unii trag de cate un caine de rasa, altii sunt cu rolele sau skateboard-ul, multi sunt cu bicicleta.
Stau in picioare, pe baloti de paie, pe rogojini sau pe paturi aduse de acasa.
Incepe concertul, canta Pistol cu Capse, suna bine, mai degraba a regae...dupa parerea mea.
M-am asezat langa scena , in primul rand, m-am imprietenit cu doua gagici care fac poze non stop, au niste aparate foto foarte performante si scumpe, aproape profesioniste.
Eu am un Nikon Coolprix pe care am dat 150 de lei, m-am facut de rusine deja...
Gagicile ma pozeaza si pe mine, sunt cel mai batran spectator de acolo...
Mi-au zis ca ma posteaza pe Facebook, pe niste pagini de rock.
Una are o voce mai groasa decat a mea, fumeaza tigara de la tigara, cealalta am crezut prima data ca este baiat, pana am remarcat ca are sani...
Pe vremea lui Ceausescu femeile aratau a femei...si aveau voce de femeie...
Sincer nu pricep de ce unele femei vor sa arate a barbat, se imbraca si tund ca barbatii, injura si trag flegme..isi baga si isi scot...
In dreapta mea este o fata frumoasa, finuta, stie versurile la toate cantecele.
O alta fata frumoasa face poze in fata scenei si pe scena.
Nu beau si nu fumeaza....cred ca au gresit adresa...Ateneul Roman este in alt loc.
Urmeaza Toulouse Lautrec, imi plac, canta frumos si clar.
O sa mai vin pe la voi!Sper din tot sufletul.
Publicul danseaza, canta impreuna cu ei, este o atmosfera placuta, vesela si plina de bere si tutun.
Incheie concertul Omul cu Sobolani, solistului i s-a rupt cureaua de la pantaloni, o inoada si incepe sa cante.
Nu vad niciun sobolan, si nu stiu de ce le zice asa.
Sunt vedetele serii, s-a umplut parcul, toti tinerii danseaza, canta impreuna cu ei.
In dreapta mea sunt doua grupuri de tineri care se chinuie sa isi arunce capetele pe scena, adica numai capetele si corpul sa ramana in parc, au niste miscari violente din gat si cap, isi flutura pletele in ritmul muzicii.
Ii filmez.
Publicul ii aclama: "ocese, ocese, ocese!"
Nu este bis, la niciunii dintre ei, asa probabil este contractul...plecam la metrou... ajungem repede la Daniela , care ne asteapta cu o friptura si un vin bun.
Ares si Coco asculta discutiile noastre.
Ne prinde dimineata.
Se aude un cocos cantand...
Adorm instantaneu, imi urla in urechi: ocese, ocese,ocese...!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu