Aseara am avut chef de munca.
Am gasit o postare pe un blog, despre cum se face meniul pe blog.
Postat de o tipa, explica foarte clar cum se face acest lucru, asa incat am purces la treaba.
A durat putin cam mult, pana m-am familiarizat cu ceea ce era de facut, cred ca in mare parte am reusit sa ordonez postarile pe categorii...
Nu de alta, dar am intrebat o multime de bloggeri cum se face si nimeni nu stia...
Azi asteptand liftul, o doamna simpatica si prezentabila m-a invitat sa ma deplasesc pe scari...doamna promoveaza miscarea, si eu iubesc miscarea insa la alte ore, echipat in acel scop.
Diferenta intre mine si doamna in cauza, este ca eu fac miscare, la orele la care dumneaei doarme somnul de frumusete.
M-am intalnit cu Olteanu, radea cu gura pana la urechi.
"Sa scrii si despre Gica si despre Grecu, despre Metre si Pepe!Stii tu fazele alea cu....si cu..."
"Desigur, daca imi aduc aminte de ele. voi scrie..."
Cronologic , multe din intamplarile prezentate nu s-au petrecut intocmai, insa nu este atat de important momentul exact, deoarece eu doresc sa descriu oamenii, locurile, intamplarile, dialogurile, sentimentele, senzatiile, umorul si mai ales atmosfera acelor ani frumosi, in masura in care imi mai amintesc de ele..
Povestea lui Liviu , nu trebuie tratata ca un jurnal, sunt doar episoade haioase, din viata lui si a unor studenti in varsta de 20 de ani, care locuiesc la camin, in Regie, in timpul regimului comunist.
Fiecare poveste este incarcata de nostalgie, are momente vesele sau triste.
"De ce nu scrii despre alegerile locale?"
"Viata politica din Romania nu ma inspira, nu are sare si piper.
Orice postare despre acest subiect ar fi o postare trista.
De cate ori apare un politician la tv, se anunta vesti proaste.
Oamenii asimileaza clasa politica cu puscaria si faptele penale.
Plus ca este un subiect, despre care scrie si vorbeste toata lumea.
In Romania, toata lumea se pricepe la politica."
"Pai la ce ti-ai facut blog?"
"Pentru ca am rugat niste amici, jurnalisti sa scrie cate ceva, despre anumite evenimente culturale,. toti mi-au motivat ca sunt foarte ocupati cu Campania Electorala, si nu au timp , sa nu ma supar, poate alta data, foaie verde talpa gastii!
Pentru ca presa scrisa de exemplu, da comunicate despre evenimente care se vor desfasura, dar nimeni nu comenteaza in general, dupa ce e avut evenimentul loc, despre ceea ce s-a intamplat la acel eveniment.
In alta ordine de idei, dintodeauna mi-a placut sa observ oamenii, animalele, natura, frumosul.
Mi-au placut dintodeauna copiii.
In ziua de azi, oamenii sunt stresati, preocupati de grija zilei de maine, multi nu ridica ochii din tableta, calculator sau telefonul mobil.
Copiii nu mai au copilaria aia frumoasa pe care am avut-o noi, cu sotron, baba oarba, de-a v-ati ascunselea, lapte gros, nu mai socializeaza prea mult in viata reala.
Multe lucruri care pe vremuri se intamplau intre oameni pe viu, fata in fata, s-au mutat in virtual.
Multi oameni nu stiu, sau au uitat senzatia si placerea unei plimbari in natura, a unei auditii live sau a vizionarii unul film la cinematograf .
Dependenta de internet a fost declarata boala psihica.
Am un amic care a stat internat luni de zile la un sanatoriu in zona Buzaului, datorta depresiei create de Facebook.
Trebuie sa ne invatam copiii sa iasa din casa, sa faca sport, sa faca miscare, sa iasa cu prietenii sau colegii, in parc sau pe un teren de sport, la un spectacol de calitate, un film, o piesa de teatru sau un concert.
Noi trebuie in primul rand sa le dam acest exemplu.
Sa-i invatam sa umble cu oameni frumosi care le fac cinste, sa vizioneze lucruri frumoase si sa faca la randul lor lucruri frumoase.
Nu putem progresa facand lucuri urate, trebuie promovati oamenii de valoare, care au ceva de spus si de facut in orice domeniu, oameni pe care in acest moment, in foarte mica masura ii mediatizeaza presa scrisa sau televiziunea.
Ieri am vazut un trandafir inflorit.
As putea sa scriu cel putin o pagina de text despre ceea ce am simtit.
Daca avem puterea de a ridica ochii din monitorul calculatorului, din ecranul televizorului, vom constata ceea ce stiam dintodeauna dar am uitat, in jurul nostru lumea este minunata, nicidecum asa cum incearca sa ne convinga unii sau altii, ca este altfel decat o stim noi.
Trebuie doar sa avem ochi si putere, sa vedem acest lucru.
Nu sunt jurnalist, nu scriu si nu vorbesc incifrat-sofisticat, am studiat Limba romana scum 30 de ani, sper ca acei care pierd cateva minute pretioase din viata lor ca sa citeasca postarile mele, sa inteleaga bunele mele intentii si mesajul meu de a promova umorul, arta, frumosul, veselia, iubirea si prietenia.
Daca conving pe cineva ca se merita ,sa iasa la o plimbare in oras sau in natura alaturi de cei dragi, sa insoteasca niste prieteni undeva, sa asculte muzica buna, sa danseze cu un om drag, sa vizioneze un spectacol de calitate sau sa citeasca o carte buna, fiecare dintre noi a castigat o batalie, acea batalie in care binele trebuie sa triumfe la final."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu