Marcel Guguianu, s-a nascut la Barlad pe data de 28 iunie 1992.
Astazi la ora 11,30 a fost pomenit, in cadru oficial, la statuia din parcul central al municipiului,iar la ora 12.00 a fost programat un recital cameral-instrumental sustinut de pianista Liliana Iacobescu si violonistul Radu Ropotan, in pavilionul Marcel Guguianu.
Despre renumita pianista gasiti un articol interesant aici.
Am aflat despre aceasta manifestare discutand cu responsabila Centrului Mihai Eminescu Barlad, pe care l-am vizitat azi intamplator.
Il vizitasem acum cativa ani, impreuna cu un coleg de liceu, acest centru functioneaza intr-o cladire in care, pe vremea copilariei mele era gradinita I.R.B.
Dupa 1990, aceasta cladire a fost lasata in paragina din pacate, ca multe cladiri frumoase din Romania, fiind salvata prin initiativa doctorului Constantin Teodorescu.
In prezent aceasta cladire, adaposteste colectia acestui medic, disparut dintre noi, formata din lucrari plastice, carti, reviste, discuri, casete, medalii si insigne, toate legate de activitatea marelui poet, Mihai Eminescu.
Nu cred ca gresesc daca afirm ca, este cea mai bogata colectie particulara din Romania, de acest gen.
Daca aveti drum prin Barlad, merita vazuta aceasta colectie, intrarea este libera.
La pavilionul Marcel Guguianu, am avut privilegiul sa ascult doi mari solisti, in premiera...acestia au interpretat Debussy, Beethoven, Elgar, Enescu si Saint-Saens.
De Radu Ropotan sigur vom mai auzi, este un violonist foarte tanar si talentat.
Intamplator, dupa concert am avut placerea sa revad doi din profesorii mei din liceu, profesorul de fizica Ciurea Dinu si profesorul de desen Clapon Didu, doua cadre didactice competente, exemple de profesionalism pentru orice promotie de elevi ai Colegiului Gheorghe Rosca Codreanu din Barlad.
Nu putea lipsi de la aceasta manifestare, o cunostinta a marelui sculptor, doamna Ana Nicola, sotia marelui profesor si om de cultura, chimist, autor de carti si monografii, Traian Nicola, plecat dintre noi pe 1 mai 2010.
Doamna Nicola, are 82 de ani, exceptand faptul ca sta intr-un carut cu rotile, din cauza unei fracturi tratate prost in spitalele romanesti, are o minte si o memorie de invidiat.
Am insotit-o pe jos, mergand pe langa dumneaei, de la locul evenimentului pana la moara de pe strada Vasile Parvan, zona in care locuieste acum.
Mi-a povestit despre copilaria ei si despre Marcel Guguianu copil, despre Ion Iliescu student, despre omul Traian Nicola, despre Barladul de odinioara.
M-a impresionat faptul, ca sculptorul era un bun dansator, ca si Traian Nicola de altfel.
In timpul liceului, nu aveam voie indirect sa mergem la slujba de Inviere.Conducerea liceului organiza reuniuni, un fel de seri dansante, cu scopul de a sta in liceu si a nu merge la biserica.Profesorul Nicola ne-a invatat sa dansam cha-cha, vals si tango, pe toti mocofanii de baieti care habar nu aveam sa ne miscam picioarele.
In timpul liceului, nu aveam voie indirect sa mergem la slujba de Inviere.Conducerea liceului organiza reuniuni, un fel de seri dansante, cu scopul de a sta in liceu si a nu merge la biserica.Profesorul Nicola ne-a invatat sa dansam cha-cha, vals si tango, pe toti mocofanii de baieti care habar nu aveam sa ne miscam picioarele.
I-am promis doamnei Nicola, ca o voi vizita intr-o alta zi , pentru a afla multe lucuri interesante despre oameni uitati, oameni celebri, sau povesti peste care s-a asternut praful...
Sunt sigur ca intalnirea promisa, va merita efortul!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu