Un fiu, după moartea tatălui său, a dus-o pe mama sa într-un azil, unde îi făcea vizite din când în când… Într-o zi a fost chemat, că mama era pe moarte…
Atunci fiul cu lacrimi în ochi întreba mama, ce ar putea face pentru ea… Iar mama zise: seamănă iubire în jurul tău și aș mai dori să schimbi tu ventilatorele acestui azil că nu funcționează…
Și au fost zile când mă sufocam… între zidurile astea lipsite de iubire si pline singurătate… Și încă ceva…
Dacă ai putea schimba și frigiderele… Au fost zile când adormeam flămîndă că se strica mâncarea… Fiul zise: am să fac tot ce îmi ceri mamă… dar de ce acum când ești pe moarte? De ce nu mi-ai spus mai demult? Tocmai de asta fiule… Îi răspunse mama …
Eu mor, dar mă gândesc la tine când și copiii tăi, nu te vor mai vrea lângă ei… Și te vor aduce aici… Așa tu vei găsi condiții mai bune… Ce veți oferi… Aia veți primi… Nu uitați”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu