Când ziua vine, am să mă vaccinez contra COVID.
Urmează câteva dintre motivele pentru care, ca medic, dar și ca om cu capul pe umeri, gândesc că e firesc să o fac.
Principiul fiecărui vaccin în circulație este acela de ”antrenament imun”. Limfocitele noastre ”învață” cum să lupte cu bolile prin contactul cu virusuri ori bacterii, sau cu un vaccin.
În copilăria mea, am fost deja vaccinat pentru multe boli prevenibile, ca și voi de altfel. Am fost vaccinat contra tuberculozei, inclusiv cu rapelul la 14 ani. Părinții mei, mai mult, în generația lor au fost vaccinați contra variolei, când încă nu era eradicată. Nu o singură dată, de-a lungul vieții, mi-am făcut rapelul anti-tetanos după ce m-am zgâriat în sârme, în cuie ruginite.
Am înghițit bucățica de pâine cu vaccin viu atenuat contra poliomielitei când eram în școală.
Când eram medic rezident, am contactat cel mai probabil virusul gripei porcine. N-a fost frumos. În anii care au urmat m-am vaccinat contra gripei.
Bunica mea, fie-i amintirea curată, a mers odată de demult cu noi la un grătar cu păstrăv, la Dejani. Când am ieșit din păstrăvărie a mușcat-o în câine. Bunica mea și-a făcut vaccinul anti-rabic fără să simtă vreo îndoială. Asta însemna că mergea la o vecină din sat, asistentă medicală la Făgăraș, să-i facă o injecție în burtă până a terminat toate dozele.
Altă dată, la grădinița unde mergea băiatul meu, a izbucnit un focar de varicelă. Băiatul meu a primit vaccin contra varicelei în aceeași zi. N-am gândit, vreun moment, că ar ”trebui” să facă această boală a copilăriei. Ce suflet stingher să ai încât să-ți lași copilul să sufere când ai remediul la îndemână?
Aveam vie amintirea suferinței mele în copilărie, când n-am avut vaccin, și-am stat cu bube, camfor și albastru de metil închis în casă.
Toți copiii mei au fost imunizați pe calendarul național. Inclusiv la pneumococ. Nu-i face să fie super-oameni. Îi face să fie mai rezistenți. Dar și să-și poată oferi protecția celor mai slabi decât ei. Cum ar fi bunicii lor.
Nu ”cred” în medicină. N-am tresăriri metafizice, n-am amintiri revelatorii. Nu simt nevoia unui salt de credință. De fel sunt sceptic la miracole, sau acte divine.
Am în schimb încredere în drumul pe care îl face orice tratament de la idee, la raft, de la concept la implementare. Orice medicament are un profil de siguranță. Iar vaccinurile sunt, din acest punct de vedere, mai sigure decât banala aspirină, și au mai puține efecte adverse decât pastila de dureri de cap pe care tu o iei fără să te gândești.
Iar miza e imensă. Nu e ceva nou aici. Miza era imensă și înainte, doar că tu nu vedeai. Miza vaccinării este dincolo de mine sau de tine. Ne aducem aminte, acum, când zilele sunt negre și restricțiile sunt multe, cum e de fapt să ai o boală care circulă și să nu te poți apăra de ea.
Coronavirusul nu este primul patogen circulant. E doar vedeta de moment. Poveștile pe care le citești despre cei cu COVID crezi că diferă, emoțional, de ce-au trăit părinții de copii când am avut, acum câțiva ani, epidemie de rujeolă în România? Când nu mai erau locuri la Timișoara? Sau când numărul de cazuri a explodat la Suceava?
Evident că nu ți-a păsat foarte mult când oamenii ți-au spus că România e pe primul loc în Europa la decese prin cancer de col uterin. Care cancer e perfect prevenibil prin vaccinare anti-HPV.
Să-i aduc eu asta aminte pacientei mele, mămică la 28 de ani de doi copii, care a rămas fără uter, anexe și ovare după ce-a trecut printr-un ciclu de radioterapie și citostatice? Că dacă exista vaccin, când a luat ea virusul, n-ar fi trecut prin asta?
Nu mai vorbesc de toate acele morți, ne-necesare morți, de vaietul și jalea atâtor amar de oameni care ar fi putut trăi dar n-au mai apucat. Fiecare avea flăcăruia lui, un nume, niscaiva părinți, niște prieteni și-o poveste căruia nu-i știm decât sfârșitul. Pe care, între noi rămâie vorba, și tu l-ai consfințit.
Și-acum privește atent la ce se va întâmpla, dac-ai ajuns cu lectura până aici. Citește atent secțiunea comentarii.
Vei observa câteva lucruri - sau nu – dacă ce scriu acum are întrucâtva efect:
1. Va scrie un cetățean, ori cetățeancă, despre cum vaccinurile cauzează de fapt boli grave, cum ar fi autismul. N-ai tu treabă ce e acela autism, sau dacă e adevărat, dar e un clopoțel în minte
2. Va scrie alt cetățean, îmi va ataca persoana, mă va acuza că sunt vândut corporațiilor Pharma, că m-a plătit careva să scriu ce scriu.
3. După care altcineva va posta un comentariu cu un cearșaf care include documentare, studii ”științifice” cum că vaccinurile nu sunt sigure. Foarte puțin probabil să nu se întâmple asta. Se bizuie și pe faptul că n-ai tu timp să citești studiile cu pricina. Și sunt șanse bune că oricum nu înțelegi. Dar îți mai sună un clopoțel în minte.
4. Sunt șanse bune că o să scrie și cineva ceva cu tentă religioasă. Nu de alta dar am vorbit de cancerul de col și de HPV. Aici de obicei atacul e că dacă vaccinezi fetițe le distrugi castitatea și le îndemni la preacurvie.
5. Și, previzibil, ai să observi retorica anti-vaccinală la lucru, cu ei și ele care insistă, furibund, că ei NU se vor vaccina nici în ruptul capului, că doar nu de aia au murit bunicii noștri la Mărăști, Mărășești și Oituz, suntem oameni liberi etțetera.
Sunt aceiași oameni care, dacă ai avea un accident de circulație, ar veni să se uite gură-cască la alții care te scot cu ranga dintre fiare. Că așa merg lucrurile. Să nu uiți, dragă prietene, că noi, doctorii, suntem cei care te scoatem cu ranga dintre fiare. Nu mulțimea de gură-cască.
de Gabriel Diaconu
#medicinromania #COVID19
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu