Cum să fac să nu o iau în brațe când o văd trecând prin univers?

“Cum să fac să nu o iau în brațe 

când o văd trecând prin univers?

îmi fac o listă:

de pus mereu în buzunar un trotuar de rezervă, când o văd

că se apropie de mine scot trotuarul și trec pe partea cealaltă

mă prefac neatent, întorc capul spre zid mă zidesc în el 

trec prin zid 

sau:

mă întorc brusc și o iau la fugă înapoi, toată lumea va înțelege,

(am uitat ceva esențial, undeva, cu zece douăzeci treizeci

de ani în urmă, fug înapoi spre copilărie)

sau, și mai bine, când o văd că se apropie de mine

îmi ridic brațele, le transform în aripi, descopăr brusc

că sunt capabil să zbor, la revedere, Domnișoară

nu mai sunt obligat să mor dacă nu vă iau în brațe

sau, și mai bine, nu mă mai nasc, nu mai scriu nimic

nici măcar acest poem nu mai există

nu, nu pot să-i fac asta, ea trăiește cu un poem pe zi

mai bine mă prefac în poem

se va parfuma cu mine, se va lipi de mine la micul dejun

mă va citi poate de mai multe ori…”

 Versuri scrise de Matei Vișniec