vineri, 2 ianuarie 2026

O poezie scrisă de un poet genial.ConfuziusRadu Cristian Constantin


Dacă bei două pocale
de pălincă sau de gaz,
de pe prispa dumitale
se văd munții Caucaz.
Stai cu ușa dinainte
și te uiți la cheie deci,
fără să-ți aduci aminte
dacă vii sau dacă pleci.
De mai bei și-o vodcă mare
după ce mahmur erai,
simți, așa, câte-o chemare
spre virginele din rai.
Se cam clatină parchetul.
Nu știi dacă-i cald sau ger.
Unde ți-ai lăsat pachetul
de țigări? În frigider?
Sună telefonul... Unde?
Vai, atenția-ți abătu...
Nu răspunde, nu răspunde,
poate ești pe fir chiar tu!
Știm că nu poți fi integru
și te clatini ca un vrej.
Uite, un pantof ți-e negru,
pe când celălalt e bej...
Și în grea văpaia setei,
totul e adânc mister.
Ai greșit ușa toaletei.
Te-ai pișat în șifonier.
Căutând după brichetă
în adâncul buzunar,
ai găsit doar o șosetă
cu placheuri și-un pahar.
Astăzi, nu mai speli nimica!
Prea ești dus și torpilat.
Scoate imediat pisica
din mașina de spălat!
Zvârli după ciori cu piatra,
când ești pulbere de beat.
Seara, cânți ca Frank Sinatra
și adormi pe lângă pat.
Și te-ntrebi degeaba după
ce-ai luat curbe prin Olimp
cine-a pus ibricu-n supă,
cine nu l-a scos la timp.
Te-a văzut și crâșmărița
dintr-un birt de cartier:
pieptănai cu furculița
părul tău de drojdier.
Cu scuipat lipeai șuvița
și pudrai pe ea piper.

Niciun comentariu: