Pandemia nu a murit

Bună dimineața! Profitați cât mai puteți! Cum de ce anume? De picăturile de libertate pe care le-au îngăduit stăpânii.

Așadar, oameni dragi: se pare că războiul a eșuat. Ne întoarcem la plandemie. A eșuat pentru satrapii planetei, nu pentru oamenii obișnuiți. SUA au încercat din răsputeri să declanșeze un conflict global de proporții, dar cu mâna altora, însă au fost refuzate mai mult sau mai puțin elegant. Taberele au fost evidente de la bun început: SUA, NATO, UE. Dintre toate, doar prima entitate a dorit mondializarea conflictului (rațiunile au fost analizate pe larg de către economisiți, sociologi și politologi, nu le reiau, sunt publice, sunt pe cifre). Deși a mimat solidaritatea cu partenerii strategici și cu Ucraina, UE nu a dorit implicarea în acest conflict pe care îl dorea rapid încheiat. Pentru că efectul de dat cu tesla în...părțile sensibile ale propriei populații. Uniunea Europeană este cea mai afectată în această poveste. Dar, declarativ și oficial, nu te poți dezice de licuriciul cel mare și hămesit care vrea să înghită Europa de ani buni. Numai că, între vorbă și faptă, clivajul e mare.  Rând pe rând, la nivel comunitar sau punctual (Polonia, Ungaria, Bulgaria și, surprinzător, România, au spus "pas" americanilor) UE a dat niște plăcuțe suedeze americanilor.

NATO, la rândul său, nu a cedat presiunii americane isterice (exercitate tot prin terți) și a rămas în cadrul legal, indiferent de provocări. 

Președintele ucrainean a fost lăsat cu popoul in baltă. Variantele sunt două: a fost mințit înainte de începerea conflictului, iar asigurările și promisiunile nu au fost respectate (făcute, probabil, de SUA, fără consultarea celorlalte două entități amintite), fie actorul a încercat să pluseze nefericit (însă pentru asemenea joc teribil de periculos trebuie sa te țină și să te pricepi, nu sa fii la propriu și la figurat un figurant de mâna a doua. Pentru ceea ce a încercat să forțeze Zelensky, trebuie să fii as. Cel puțin as!). Numai că, pentru popoul unor politicieni suferă...poporul. Unica realitate tristă și ireversibilă în urma acestor jocuri, rămân morții. Și oamenii plecați în pribegie. 

Ok, este evident pentru oricine că războiul, așa cum îl voiau overlorzii planetari, nu mai are loc și e gata. O să mai dureze cu acordul de pace, mai sunt afaceri de făcut, mai trebuie lăsat și licuriciul cel mare să câștige ceva (infim, față de un război mondial, dar nu îl poți lăsa să plece cu mâna goală, după ce i-ai dat cu tifla. Măcar niște miliarde de sămânță și de țigări să scoată.)

Războiul eșuat (în sensul că nu a ieșit măcelul planetar le care l-au dorit unii) amână etapele doi și trei din resetare. Etapa doi - războiul, este ratată. Iar embargourile reciproce cu Rusia duc la reprogramarea etapei trei: criza climatică, în numele căreia voiau (și vor, nu aveți nicio îndoială) cele mai oribile mizerii de control al populației și de dictatură. Minele de cărbuni se redeschid (iată că nu mai moare subit Terra), producția de mașini electrice (altă aberație horror) se stopează (Rusia nu mai exportă nichel, deci nu se mai pot produce baterii pentru oribilitățile acelea de sclavi.) 

Neavând încotro și nedorind să nu piardă controlul (și banii, evident) stăpânii Planetei revin la plandemia pe care o declaraseră încheiată pe vecie. Ciorba se reîncălzește în funcție de necesități. Cuvântul dat se ia înapoi.

Și la noi pregătirile sunt în toi. După ridicarea intempestivă a restricțiilor, determinate de conflictul din Ucraina și de criza refugiaților (da, da, cei care îi înjurați pe refugiați să știți că pentru ei s-au ridicat.),  revenim la povestea noastră cea de toate zilele ultimilor doi ani. Rahila însuși declara, la Răzvan Dumitrescu, că nu știe de ce s-au ridicat restricțiile, că nu e decizia Ministerului Sănătății, dar că el se supune deciziei guvernului. Boierii planetari, în lipsă de idei și în criză de timp, revin la povestea lor de succes, guvidele, pentru a avea vreme să se regrupeze și să regândească pașii următori. Depinde de noi să nu le acordăm răgazul necesar.

Ca un fapt aparent insignifiant, în plin război, faizăr anunță că trebuie doza patru (știe cineva de enormul scandal din SUA provocat de documentele faizăr făcute publice? De minciunile ieșite la iveală acolo? De falsificarea numărului de decese din teste - unul din 35 de testați a murit la cel mult trei luni după teste? De paginile uluitor de multe de efecte adverse nedate publicității acum un an și ceva, dar care apar  în documentele interne ale companiei? De recunoașterea, în documentele companiei, că este vorba despre terapie genetică? Doamne...numai "conspirații" adeverite...). 

Germania încheie contracte cu faizăr pentru zerul genic până în...2029!!! Germania vrea să voteze în toamnă legea capsarii obligatorii. Austria o are deja, e doar suspendată, nu anulată. Deci va fi reactivată la momentul oportun.

Toate țările raportează brusc, odată cu panta descendentă a războiului planetar care nu se mai ține, o creștere amețitoare a cazurilor guvidiene și iau în calcul reintroducerea restricțiilor.  După ce, aceleași state, declaraseră la nivel oficial, că boala mileniului va fi tratată de acum ca o viroză normală și nu se va mai pune vreodată problema  de restricții din această cauză. La loc comanda! 

Rahila, ministrul nu știu cui, că al românilor și al sănătății sigur nu e, declara, acum câteva săptămâni doar, răspicat și responsabil, că valul 5 este ultimul al pandemiei și că nu vor mai exista valuri ulterioare. Acum, la fel de responsabil, pregătește la fel de oficial terenul pentru valul 6. Ce bucurie! Stări de alertă, achiziții fără licitații, sporuri pentru "eroi", angajări fără concurs și toate minunățiile din care s-au înfruptat mafioții care ne conduc. E pe bani mulți, fraților! Incredibil de mulți!

Deci: pe locuri, fiți gata, start în plandemia 2.0!

Ca să parafrazez o melodie de mare succes de la Boier Bibescu și Don Baxter: "Piesa asta este hit / Plandemia n-a murit!"

Sau, ca în nuvela lui Caragiale, "În vreme de război" , atunci când Stavrache are coșmaruri repetate cu Iancu, fratele presupus mort, care îi revine obsesiv în lumea onirică, spunând: "Gândeai c-am murit, neică?"( preluat de pe Fb)