Ma tot gandeam la bunicul meu in aceste zile…
Colonel in al doilea Razboi Mondial, de doua ori ranit, cazut prizonier la rusi cand s-a rupt frontul la Ruginoasa in mai 1944…
Mi-a povestit multe din acele vremuri si tare mi-as dori sa-mi amintesc acum cu lux de amanunte tot ce mi-a spus pana in 1984 cand a trecut la cele vesnice.
O fraza nu-mi iese inca din cap pentru ca suna ca o premonitie si inca de atunci cand mi-a spus acele cuvinte m-a luat cu fiori reci. Eram student in primul an, proaspat intors din serviciul militar obligatoriu...Era in anul in care bunicul avea sa plece…
Se uita la mine si radea de cele 9 luni de armata pe care le aveam la activ...El, militarul de cariera, radea in hohote dar cu un ochi parca lacrima. Atunci mi-a spus cam asa: “pe meleagurile astea au fost mereu razboaie. Eu am prins doua. Eram copilandru in primul Razboi Mondial, i-am vazut pe nemti intrand in Bucuresti. In al Doilea am luptat. Parintii tai erau adolescenti in al Doilea Razboi , ei stiu ce inseamna bombardamentele si evacuarea. Tatal meu era pe front in Primul Razboi. Era copil la 1877 cand pe front era bunicul meu. Si tot asa, tot asa...Sa nu crezi ca voi veti scapa!”
Ma uit la lumea nebuna de astazi si inca mai sper ca bunicul sa se insele!
In copilarie si apoi in adolescenta il intrebam mereu despre razboi scotocindu-i prin cutia cu decoratii. Erau multe printre care si Ordinul Mihai Viteazul trei clase.
Pastrez si acum epoletii lui de la uniforma de parada dar nu mai am sabia cu rubin pe care i-au luat-o comunistii!
Bunicul se urnea greu atunci cand il provocam la povestiri si amintiri. Imi lua ore intregi sa-l conving sa mai spuna cate ceva. Apoi se pornea. Pe vrema aia iernile erau cu multa zapada, lemnul troznea in soba de teracota intr-un fel care ma face nostalgic…
Dupa ce incepea sa povesteasca cu lux de amaunte anumite lucruri, ma treceau fiorii!
Intamplarile de pe front sunt greu de relatat. La fel si cele de la Palatul Regal. Pe acestea din urma le-as putea asterne aici dar bunicul nu mai e printre noi sa le confirme. S-ar gasi multi destepti care sa le contrazica!
Ce legatura era intre bunicul si Palatul Regal?
Bunicul a fost in Regimentul 9 Vânători de Gardă „Regele Alexandru I al Iugoslaviei”. Tanar ofiter, apoi sef de stat major , apoi colonel, loctiitor de comandant, in 1944 cand a cazut prizonier la rusi.
Cand unitatea era de garda la Palatul Regal, protocolul era ca Familia Regala lua masa impreuna cu cel care comanda Regimentul!
Intr-o asemenea imprejurare bunicul a vazut si a auzit multe care s-au confirmat ani de zile mai tarziu!
Il intrebam despre rusi cu obstinatie! Fac o paranteza aici: bunicul avea doi frati si doua surori. Ori de cate ori il intrebam de rusi, pica intr-o tristete greu de descris si nu din cauza frontului . Isi amintea de Sandu, impuscat mortal in fata casei , in Bucurestiul ocupat, de un rus caruia nu a vrut sa-i dea ceasul de la mana!
Dar mi-a povestit si despre front. Cum faceau rusii. Am aflat de la bunicul ceea ce pare sa se intample si astazi si anume ca rusii intodeauna actionau in patru valuri.
In primul ii foloseau pe cei mai putini instruiti. Cadeau ca popicele si luau in piept cea mai puternica risposta a adversarului. Urma valul doi. Veneau tot neinstruiti dar cu ceva mai multe zile de armata la activ.
Piacau si ei pe capete dar erau multi si slabeau adversarul. Cand venea valul trei format din trupele cu experienta, inamicul era deja slabit iar astia din valul trei stiau ce aveau de facut.
Valul 4 lichida pungile de rezistenta si punea steagul. Aia erau cei mai speciali! Nu cumva cam asta practica rusii si acum?
Nu parea sa le pese prea mult de pierderi...Bunicul a vazut cu ochii lui cum isi faceau rusii culoar de acces printr-un camp de mine: trimitand la inaintare , prin camp, puhoi de soldati, multi neinarmati! Dupa ce “deminau”in felul asta campul, navaleau ceilalti, inarmati pana in dinti!
Asta asa, ca sa intelegem diferenta de filosofie! Ma opresc aici ca va plictisesc. Dar nu am spus nici 0,1% . Daca va intereseaza, voi continua cu poze dar si cu amintirile bunicului despre americani.
Vin americanii! Era speranta de atunci de dupa razboi cand se plimbau rusii prin Bucuresti si partizanii inca luptau prin munti.
Ei nu aveau cum sa stie despre servetelul pe care Stalin si Churchill desenasera deja zonele de influenta!
Imi lipseste mult bunicul, mai ales in aceste zile. Aveam atatea sa-l mai intreb, in lumina evenimentelor de acum...
(https://www.facebook.com/Subiectiv.RazvanDumitrescu)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu