A Mântuirii Neamului, cum o numise în 1925 (când Sf. Sinod a hotărât înfiinţarea Patriarhiei Române), primul Patriarh al României, Miron Cristea, care vorbea de „ridicarea unei monumentale catedrale a neamului românesc, care să fie una din comorile de artă ale orientului european”...
Centenar Patriarhie, sfințirea Catedralei Naționale.. și după liturghie, sfințirea picturilor...
O catedrală simbol al supraviețuirii națiunii române naționalitate întemeiată prin Unirea sub Cuza,1859
„Națiunea română este întemeiată!”, anunța Cuza, Domnul Unirii, în Proclamaţia către naţiune, 1861...
„Alesul vostru vă dă astăzi o singură Românie. Vă iubiți Patria, veți ști a o întări.Să trăiască România!”
Poporul român, creștinat de Sf. Apostoli Andrei şi Filip, și 'împărțit' în 3 țări, unite de Mihai în 1600, a tot stat sub vremuri, cum scria Miron Costin, în Letopisețul țării Moldovei: „Iară nu sîntu vremile supt cîrma omului, ce bietul om supt vremi”...
Iar România creată de Cuza prin Unirea din 1859 a trăit, a știut să-și câștige independența,proclamată de Kogălniceanu la 9 mai 1877, românii, toți, au știut să o întărească, prin Unirea într-o singură ţară, România Mare, în 1918... au știut și au luptat ca să îsi păstreze credința și neamul...
Chiar și cu troițe.. și cu bisericuțe de lemn, cu visul la o Biserică a neamului românesc întreg, întregit... azi, cea mai înaltă catedrală ortodoxă din lume, cu suprafața utilă 36.897,96 m² și capacitate de 6.000 persoane, cu 8 turle aurite... Gândită nu doar ca un lăcaș de cult, ci și ca un simbol al libertății religioase și al continuității spirituale a poporului, cu un viitor Muzeu al creștinismului românesc...
E chiar mai mare decât cea ortodoxă rusă din Paris Cathédrale de la Sainte-Trinité, cu 5 cupole aurite, inaugurată acum 9 ani, pe 19 octobre 2016...
Un moment istoric, declara Rusia... Putin își avea biserică în inima Parisului, la doi pași de Tour Eiffel
Ca și Palatului Parlamentului, Catedrala Națională, aflată pe Dealul Arsenalului, irită, deranjează...
„Nu cred că se află ţară europeană în care să existe atîţia intelectuali cărora să le fie ruşine de neamul lor, să-i caute cu atîta frenezie defectele, să-şi bată joc de trecutul lui şi să mărturisească în gura mare că ar prefera să aparţină, prin naştere, altei ţări.”..., scria, în Oceanografie, Mircea Eliade...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu