Am nevoie de un bărbat, mi-am zis eu în gând în timp ce căram nişte scaune în magazie. Nu daţi din coadă, nu e despre fantezii erotice. Dar ăsta e gândul ce-l gândesc de câte ori fac câte-o treabă din asta pe care ar putea-o face până şi-un bărbat: să mute mobila, să deschidă porţile, să dea zăpada, să schimbe butelia, să întindă rufele, să spele maşina, să care sacoşele. Ştiţi voi, d-astea. Şi cum ieri au fost la mine la masă vreo 16 persoane, mi-au rămas o grămadă de chestii de pus la punct pe-aici, prin curte. Aşa de multe încât mă gândesc c-aş avea nevoie de mai mulţi bărbaţi, nu de unul singur. Ei, abia acum intervin fanteziile. Îi şi văd roind în jurul meu, întrebându-mă ce-mi mai doresc. Dar Dumnezeu pune lucrurile la punct de urgenţă, în aşa fel încât să-mi duc fantezia până la capăt, să nu-mi închipui că totul e minunat, cum pare la prima vedere. Aşadar, să zicem că o mulţime de bărbaţi au cărat lucrurile la locul lor, au schimbat butelia, au întins rufele, au dat zăpada, au deschis porţile şi le-au închis la loc, au cărat sacoşele, au spălat maşina, eventual au spălat şi vasele. I-am lăsat să măture şi curtea şi s-o ude cu furtunul, că-s generoasă. Bun. Şi acum? Ei, acum le e foame, trebuie să-i omenesc, după cât au muncit. Aşadar, pune-te de găteşte. Fă o ciorbă, că bărbaţilor le place ciorba. Fă nişte sarmale, că nu se satură ei cu ciorba, doar sunt bărbaţi. Pune-i să aducă scaunele înapoi, că trebuie să-i aşezi la masă. Unii zic că vor şi mămăligă la sarmale, aşadar fă mămăligă. Alţii vor ardei iute şi la ciorbă, şi la sarmale. Du-te în grădină să culegi. Unul zice că el vrea smântână. Smântână n-am, deci mergi la magazin să cumperi. Dar nişte clătite n-ai? Ce-ar merge acum nişte clătite... Între timp s-a terminat şi butelia, de la atâta gătit. Şi iar ai un teanc de vase de spălat. Dar bere ai? Am, că nu beau. Le dau şi bere. Dar după asta-i apucă somnul. Îi trimit să doarmă, ce să fac? În timp ce spăl vasele, îi aud cum sforăie. Ştii cum sforăie un bărbat? Ei bine, ia gândeşte-te cum sforăie o mulţime de bărbaţi, că nici nu mai ştiu câţi am aici. Aşadar, dacă am scaun la cap, îmi car eu singură scaunele. Ceea ce-am şi făcut.
Marilena Dumitrescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu