“A fost odată un bărbat care lua autobuzul în fiecare zi pentru a merge la serviciu. La o statie ulterioară, o bătrânică se urcă în autobuz și se așează lângă fereastră. Deschide o pungă și până la capăt aruncă ceva pe fereastră. A fost așa în fiecare zi la fel.
Într-o zi intrigat barbatul a întrebat-o de ce aruncă pe fereastră.
- Sunt semințe, i-a răspuns femeia.
- Semințe - semințe, dar ce fel de semințe?
- De flori. Mă uitam afară și nu vedeam nimic. Aș vrea să pot călători văzând flori până la capăt. Nu ar fi frumos?
- Dar semințele cad pe asfalt și sunt zdrobite de mașini, sunt mâncate de păsări. Crezi că semințele tale vor germina pe marginea drumului?
- Cu siguranță că da! Deși unele sunt pierdute, unele vor ajunge unde trebuiesc și cu timpul vor încolți.
- Dar... vor întârzia să crească. Au nevoie de apă.
- Fac ce pot! Vor veni și zile ploioase. Și bătrânica continua cu munca ei.
Bărbatul coborând din autobuz, credea că femeia și-a pierdut puțin mințile.
Câteva luni mai târziu, bărbatul mergând la serviciu, privea pe fereastră și a văzut tot drumul plin de flori. Tot drumul parcurs era un peisaj colorat și inflorit. Și-a amintit de bătrânică, că nu o văzuse de la un timp încoace. L-a întrebat pe șofer.
- Bătrâna cu semințele unde este?
- A murit de o lună!
Bărbatul s-a întors la scaunul său și continuă să privească peisajul încântător spunându-și: Florile au răsărit, dar pentru ce folos munca ei? Nu s-a putut bucura de această priveliște!
Deodată a auzit râsul unui copil arătând spre flori.
- Uite, tati! Uite câte flori! Ce frumoase sunt!
Nu este necesar să-ți explic semnificația acestei povești. Bătrâna din aceasta poveste și-a făcut treaba răspândind moștenirea către toți cei care au putut să o primească, către toți care o vor putea admira pentru a fi fericiți.”
Împrumutat de pe internet
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu