Oare, fără noapte, cum ar fi o zi !?
Dar fără femeie, bărbatul ce-ar fi !?
Oare-i jumătate... sau nu-i chiar atât ?
Să-mi răspundă unul, ferm și hotărât.
C-am fi părți egale, nu-i sigur deloc,
Eu, pentr-o zicală, nu bag mâna-n foc... !
Fără ea, amice, tu nimic nu ești,
De crezi că se poate, singur te-amăgești,
Femeia-i stăpână... Tu-i ești majordom !
Te ia din țărână și te face om.
Pare ea firavă da-i tenace rău,
Te face epavă, dacă-i placul său.
Când te măgulește nu ești circumspect
Și o crezi prostește, dar te trage-n piept,
Ea are instinctul de-a te domina,
Arma ei e plânsul, tu ești sluga sa.
Încetul cu-ncetul te obișnuiești,
Știi că fără dânsa, tu nimic nu ești.
Când mai cazi pe gânduri, n-ai nimic de spus,
E mai bine singur... ? ori să-i fii supus...?
Crezi că ai răspunsul și explici, confuz,
Când el nu există, să te cred, refuz.
Trăiești cu-ntrebarea, nu-i căta răspuns,
Asta e cărarea... are numai dus...
Alexandru Popa
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu