De-ai fi tu, frigul cel ce vine,
Valuri, valuri aburinde,
Cu o iarnă prigonită
De o toamnă ruginie,
Ți-aș mai da măcar o dată,
Raza palidă, dar caldă,
A soarelui făclie.
Iar....
De-ai fi tu, fulgul cel de nea,
Te-as scufunda doar în privirea mea,
Ca într-un ocean dormind pană-n adâncuri
Ce ascultă noaptea șoaptele molcome,
Ale nisipurilor mișcătoarea
Tărâmul sirenelor nemuritoare.
Iar....
De-ai fi tu, albul cel fără de pată,
Te-as preface doar în zăpadă,
Puritate aș așterne pas cu pas
Prin sărutarea Pământului demult uitat,
De zâne bune și prințese
Ce dorm de-o veșnicie
Într-o poveste pe hârtie.
Iar....
De-ai fi tu, brad cu toții laolaltă,
Te-as căuta doar pe o cărare abruptă,
Aș ști că ești acolo așteptând,
Ca un brav erou, zăpada
Ce nu te va ucide chiar dacă,
O luptă crâncenă vei da cu EA
Să-ți aperi cununia ta cu glia.
Iar....
De-ai fi tu, gheață,
Ai fi..... și atât.
Te-as vrea doar o oglindă mută
Să o rotesc odată cu Pământul,
În ea să mă oglindesc cu voi, cu toți
Ca fiind copiii gheții.
Copiii gheții, dar cu inimi calde,
Jucandu-se cu viața
Cea plină de prea plin,
Când cu zăpada pură
Cu bunătate și tandrețe,
Când cu viscolul turbat
Ce aruncă încruntat, nevinovat
Funingine de ură și de deznădejde.
Iar....
De-ai fi tu, salcie plângătoare,
Sub ochii lebedei cuminți,
Te rogi cu pletele-ti cărunte
Ca iarna ce va vrea să vie,
Sa fie zâna cea mai bună
Dintr-o poezie.
Iar.....
De-ai fi tu, munte,
Uitat sub clar de lună,
Scobori la ale tale poale
Avalanșe fecunde de zăpadă,
Lăsând în urmă
Un biet bătrân, dezgolit
De anii grei de viață.
Iar....
De-ai fi tu, cascadă urlătoare,
Schimbata-i rochia cea de toamnă
Cu cea albă de mireasă
Ce își așteaptă necontenit alesul,
La miez de noapte, cu luna aproape,
La răsăritul soarelui, zbârlit de vreme.
Si.. în sfârșit
De-ai fi tu iarnă doar ți-aș mai spune,
Că m-as putea pierde în al tău suflet
Ce îmi ești pereche,
Regină, mamă de anotimpuri,
Frumusețe sclipitoare,
În fața atâtor luni de așteptare,
Poți fi mândră de a ta grandoare,
Căci vei rămâne veșnic încoronată
Peste o lume cuprinsă de candoare.
De Carmen Nicola
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu