Mai ține-mã în brațe lângã geam
Priveşte lumânarea cum tresare,
Îngenuncheatã iarna dintr-un ram
Ne va clãdi tablou de sãrbãtoare.
Focul sã ardã-n vatrã prozonier
Şi ceasul din perete sã îmi tacã,
Sã se coboare îngerii din cer
Şi linişte în mine sã se facã.
Vreau doar cu dor în piept sã mã cuprinzi,
Tangoul lunii-n zare sã coboare,
Speranțele pe buze sã îmi vinzi
Eu sã mã satur de a lor savoare
Şi totul sã disparã nefiresc...
Imensitatea timpului sã zacã,
În golul din priviri sã te iubesc
Şi linişte în iarnã sã se facã!
Doar ține-mã în brațe lângã geam,
Vreau sã simțim durerea nopții grele
Când luna se strecoarã pe un ram
Şi îşi agațã pumnii de perdele
Dorind sã stea în ochii tãi adânci
În care viața mea sãlãşluieşte,
În care ca-ntr-o mare mã arunci
Iar luna solzi de aur îmi croieşte.
Mai ține-mã în brațe lângã geam
Nici luna şi nici vãntul sã nu ştie
Cã-n fiecare ceas când ne priveam
Clãdeam în mintea câte-o poezie.
Gabriela Ryelle Panait
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu