Despre altfel de dans si unele manifestari muzicale si dansante de care ne este dor !

"Am auzit ca te-au gasit astia cu glicemia mare! Ai diabet?". il intreb zilele trecute pe Volodea.

"Da, aveam 280, mi-au dat carnet de diabetic, sunt in evidenta, fac tratament, a scazut acum la 160! Cel mai nasol este ca nu pot bea si eu o bere pe caldura asta! ", imi raspunde indiferent si senin barbatul brunet, prezentabil si amuzant pe care l-am cunoscut intamplator, la o terasa,  pe vremea cand faceam scoala de soferi.

Dupa cele 90 de minute de condus, eram atat de epuizat incat simteam nevoia sa beau o bere.

La a doua sedinta de condus masina instructorului, un Cielo cu ambreajul ucis de neindemanarea cursantilor, am urcat si coborat Dealul Bucovatului de doua ori si am facut unicul sens giratoriu care era in Craiova, pe vremea aceea.

Stanga, dreapta, stanga, dreapta, parca eram pe serpentinele de  la Bran, cand am terminat sedinta am coborat ametit din masina, calcam stramb si impleticit ca un copil care invata sa mearga.

Amuzant este ca tineam volanul strans, cu forta, de parca ar fi venit cineva sa mi-l fure.

Instructorul m-a lasat la terasa de cartier, acolo Volodea isi facea veacul in fiecare seara cu un grup de amici, incepeau seara cu cate o votca, continuau cu cateva beri si terminau cu vin Babanu', baut cu halba de bere.

Votca si berea treaca-mearga, erau cum erau, dar vinul ala, oribilitatea aia care nu vazuse strugurii la culoare, care nu era nici foarte ieftina, le placea mult, mult de tot si nu am reusit sa aflu din ce motiv.

Evident la asemenea origie bahica nu lipsea muzica, terasa avea un acordeonist, un tigan blond cu ochii verzi,  care canta la rece sferturi de melodii, acesta de obicei era non stop beat, dormea cu capul pe masa cand ajungeai la terasa si dupa un program epuizant de cateva zeci de sferturi de melodii diferite, la care baietii il alimentau cu vin Babanu' din halba, il lasau la fel, cu capul pe masa.

Si ce dansuri trageau oamenii! Ceva ancestral, un amestec de hore cu sarbe si dansuri ale amerindienilor ,combinate cu dansul piticului din Twin Peaks.

Fara ritm, o improvizatie pe care numai ei erau in stare sa o creeze cu tot cu Babanu' din creierele  lor inundate de alcool.

"Prietene, tu stii sa canti vreo melodie de la cap la coada? Cu inceput, sfarsit, asa cum sunt ele compuse?", l-am intrebat intr-o seara.

"Stiu cum sa nu!", mi-a raspuns destul de clar, dupa cateva halbe de Babanu'.

"Imi canti si mie ceva de-a lui Marcel Budala? "

"Lasa-l mai in pace!" s-a bagat Volodea, "Il soliciti si dupa aia nu mai canta o saptamana! Iar noi daca nu dansam o seara facem varice."

Si nu mi-a mai cantat nimic, de abia a asteptat tiganul probabil, ca sa intervina cineva si sa-l scoata basma curata, sa para ca el stia si dorea sa cante , dar nu l-au lasat admiratorii.

Faza este ca dupa amestecul acesta de bauturi, combinat cu minim un pachet de tigari de caciula oamenii nu aveau nimic a doua zi.

Mergeau la munca veseli si voiosi, ca scosi din cutie.

Barbieriti prospat si mirosind a lavanda erau  cei mai cuminti copii de la gradinita betivanilor de cartier.

Volodea ii invatase pe toti sa faca asta, era cel mai titrat dintre toti, facuse TCM-ul la seral pe vremea lui Ceausescu, ziua lucra pe santier la indoit fiare si amestecat betoane si seara mergea la facultate.

Era guru-ul zilierilor si a tuturor celor care-si inecau amarul in bautura, la carciuma din cartier.

Adormea cu capul pe carti in amfiteatru, ca venea si obosit si ciugulit, asa erau vremurile, toti santieristii beau la pauza de masa, apoi mai venea un nea Ratacitu' ca are nevoie si el de un electrod, o galeata de ciment sau  un metru de cablu, il rezolvau si omul deh, acesta era recunoscator, le facea o cinste cu  o tuica sau un vin, si uite asa pana seara amestecau tuica cu vinul si cu berea de le iesea tecemeul pe nas la unii.

La Revolutie Volodea a aparat Prefectura de teroristii imaginari, impreuna cu alti cativa indivizi s-au pus martori unul pe altul si s-au facut Luptatori in Revolutie.

Le-a dar statul pamant, cum l-a luat asa l-a dat, s-a dus tot pe bautura si pariuri, l-a vandut la niste smecheri, si banii s-au evaporat cat ai zice peste.

La fel patise si Adolf, vanduse pamantul pe nimic, divortase, facuse partajul si ce i-a mai ramas bagase la Caritas la Cluj si la alte jocuri piramidale si mai ramasese si dator.

Ca sa nu mai zic de Bonifaciu care girase niste rude la banca, rudele plecasera in strainatate si el ramasese sa le plateasca datoriile.

Procese, executori , avocati, ii mancasera banii leu cu leu.

Nevasta-sa l-a parasit, a plecat sa culeaga capsuni in Spania si nu s-a mai intors.

Adolf este pensionat medical, fiind cardiac, are tensiune si angina pectorala, ia un pumn de pastile pe zi, nu are voia sa faca efort, tine regim si nu are voie alcool, tutun si stres.

A vrut sa se insoare anul trecut dar cand a auzit pretendenta cate boli are si-a reorientat antenele in alte directii, de la Adolf iesea in paguba daca ramanea vaduva...

Bonifaciu are ciroza si hepatita C, nu conteaza ordinea...este topit, nu are voie sa bea si tine un regim drastic.

I-am cunoscut pe amandoi de la Volodea in vremurile lor bune.
Acum isi pierd timpul jucand table sau sah la Baba Novac, cu alti pensionari sau pasionati de astfel de jocuri.

Nea Dacian uda florile, tanti Flori dracuie un gugustiuc care si-a facut nevoile pe parbrizul masinii.

Doi adolescenti mananca seminte pe o banca si butoneaza la niste tablete.

O fata inalta si slaba, merge grabita la un taxi oprit in spatele blocului.

Niste angajati ai primariei tund gardul viu de la blocul vecin.

La locul de joaca pentru copii, este o multime de mamici stranse in cerc care povestesc supraveghindu-si odraslele, ce au mai gatit in ultimele doua saptamani. 

Un domn inalt si un pic cocosat plimba un caine alb , patat cu negru, scund si cracanat, pe o alee infundata.

De ce am pomenit de ei?

Pentru ca le-a placut foarte mult cand canta filarmonica in cartier  sau dansa lumea in strada.

Si nu numai lor!

Si noua celorlalti  care am fost acolo, care am privit, ascultat sau dansat!