Despre apeluri telefonice în gol, maniere și dans

Sâmbătă, până în ora prânzului, am sunat două persoane adulte și responsabile, cu intenția de a le consulta într-o problemă în care sunt calificate și sunt mult mai pricepute decât mine.
Sunt persoane cu care mă cunosc personal și am mai discutat la telefon de câteva ori, când m-au sunat acestea pentru diverse probleme care le interesau.
Nu mi-au răspuns la telefon atunci și nici nu m-au sunat ulterior, în ideea că au văzut apelurile mele și au fost curioase cine le sună sau de ce le sună.
Mi s-a mai întâmplat asta de nenumărate ori cu persoane diverse, femei sau bărbați, amici sau cunoștințe întâmplătoare.
O bună prietenă de-a mea spune că telefonul este un mijloc care trebuie să o servească pe ea astfel încât nu trebuie să fim surprinși că nu ne răspunde uneori la el. Dar atunci când vede apelul suna înapoi, ca să vadă de ce am sunat.

Când eram copil-adolescent-tânăr, nu aveam telefoane mobile, tablete, internet, chat-uri și mulți dintre noi nu aveau nici măcar telefon fix la domiciliu.
Cu toate astea eram cu toți punctuali, comunicăm foarte bine și păstrăm mult mai trainic legătură cu prietenii și colegii.
Sunam de la telefoanele publice care între timp au dispărut sau ne anunțam din gură in gură.

Reușeam să ne întâlnim atunci când stabileam și să ne rezolvăm toate problemele.
Ca dovadă, pentru mulți dintre noi, prieteniile din vremea aceea s-au menținut până în prezent.
Un bun prieten de-al meu șterge toate numerele de telefon din agenda telefonului, dacă nu i se răspunde la telefon în mod repetat.
"Ce nevoie am de numerele astea, dacă nu răspunde nimeni la ele?", spune el.
Am un prieten care nu a avut niciodată telefon mobil, adresa de mail, sau cont de facebook, are numai un telefon fix la domiciliu.
Și dacă vrei să dai de el îl suni pe telefonul fix seara.

Cunosc foarte multe persoane care nu au cont de facebook și pot trăi normal, fără probleme deosebite.
Prietenii de pe facebook nu se salută când se întâlnesc pe stradă.
Multe femei vin la dans sau la nunți, ca să stea pe messenger si să fumeze.
Sau își petrec noaptea de Revelion stând online pe site-urile de socializare.
Este  ca si cum ai merge la restaurant ca sa faci sex si la bordel ca sa faci baie!
Într-o vreme atât eu, cât și alte persoane pe care le cunosc, primeam apeluri cu număr ascuns la ora 3.00 sau 4.00 am.
Sau eram înjurați sau jigniți pe facebook, în privat de către persoane necunoscute.

Unii demenți dau sms-uri la miezul nopții.
Adică evoluția tehnologiei nu a contribuit la progresul socializării și îmbunătățirea relațiilor interumane în același ritm în care s-a dezvoltat, ba din contră în multe situații a înrăutățit acest lucru și uneori intra în sfera legii penale.
Duminică seara, după concertul Loredanei, am trecut pe deasupra parcării subterane, acolo unde niște oameni s-au chinuit să amenajeze un fel de parc.
Pe o bancă stăteau împreună, o familie formată din soț, soție și doi copii; fiecare avea în mână un smartphone pe care îl foloseau, fiecare în legea lui, net, jocuri etc.
Mi s-a părut un tablou trist.

Mulți tineri au fost tâlhăriți, ca să li se fure telefoanele mobile, scumpe și performante.
Mai nou acum tinerii aleargă cu telefoanele după Pokemoni.
Tehnologia a stabilit reguli noi de comunicare, după părerea mea s-a creat un mare haos.
Care reguli au legătură, mai mult sau mai puțin cu Codul bunelor maniere și cu bunul simț.
Și atunci ce este mai bine?
Să ai numere de telefon în toate rețelele, tablete, conturi pe rețelele de socializare etc sau pur și simplu un simplu telefon fix?
Când trebuie să stai online și când nu?
Cui trebuie să dai numărul de telefon?
Când trebuie să răspunzi la telefon și când nu?
Care tip de socializare este mai bună, cea reală sau cea virtuală?
Pentru ca fiecare face ce vrea cu timpul lui, telefonul lui, conexiunea lui...
Întrebări multe, probabil răspunsul depinde de la caz la caz.