La Madona Dudu

Nu imi plac nuntile, desi este frumos ca tinerii se casatoresc si isi intemeiaza o familie, pentru parinti si miri cred ca este ceva epuizant, stresant si chinuitor.

O intreaga industrie, slujba, corturi, magazine specializate, formatii, fotografi, cameramani, programari, rochii, costume, papioane, pantofi, palura, lumanari pe scurt o nebunie.

Ieri am fost la Madona Dudu ca sa asist la cununia religioasa a doamnei T.

Am cumparat un buchet de gladiole albe de la Baba Novac, am traversat orasul pustiu la ora aceea, este cumplit de cald, oamenii stau in casa sau la pisicina pe vremea asta sau sunt plecati din oras.

Am gasit foarte usor loc de parcare, in zona Muzeului Olteniei, pe o strada cu sens unic.

Am ajuns mai devreme si  am intrat in biserica unde se oficia o alta cununie religioasa.

Pe drum m-am intalnit cu 2 mirese, foarte tinere, mignone si foarte frumoase.

Cam prea tinere dupa parerea mea, aproape niste copilite.

Pe caldura de afara se chinuiau cu niste rochii grele si lungi sa faca fata temperaturilor inalte.

Rochii, tocuri, coafura, machiaj, tare greu de pastrat pe caldura asta.

Afara, la intrarea in biserica, un fotograf astepta sa se termine slujba si sa iasa mirii.

Tipul avea o drona de culoare alba si o tot proba, sus-jos, stanga-dreapta.

In curand vom filma nuntile din satelit, cine stie ce ne mai rezerva tehnologia?

Slujba dureaza maxim jumatate de ora, mirii se distrau, preotii cantau si se rugau; adica mirele vorbea cu nasul si radeau impreuna  iar mireasa isi facea semne cu domnisoarele de onoare, vreo 5 la numar imbracate toate la fel.

O doamna foarte in varsta, cu multa prestanta,   pe care o ajutau sa se deplaseze doi invitati, venise sa asiste la cununie.

A intrat pe usa bisericii incovoiata, sprijinindu-se intr-un baston, a facut un sacrificiu si un efort sa ajunga pana aici.

Probabil bunica sau strabunica...cine stie?

La multi aniiiiiiiii cu sanaaaaatttttttttttateeee, sa va de Domnuuuul tot ce doriti..............si gata slujba.

M-am asezat comod pe un scaun in partea dreapta a bisericii si am asteptat sa intre doamna T.

Primul scaun era desfiintat, rupt, disparut din pacate, asa ca  m-am asezat pe cel de-al doilea.

Doamna T este o persoana care merge la biserica, nu habotnica ci credincioasa in niste limite rezonabile, mai mult in sufletul ei, decat pentru spectacol asa cum face multa lume care frecventeaza locurile sfinte.

Are o rochie lunga si  o doamna blonda, cu rochie foarte scurta  ii aseaza trena de cate ori  isi schimba pozitia sau se deplaseaza in jurul mesei.

O alta doamna se tot plimba cu 2 perne de culoare alba pe care chipurile ar fi trebuit sa se aseze mirii, atunci cand li se scot cununiile.

Nu a fost nevoie de perne pentru ca biserica are in dotare asa ceva.

Un tip de reazema de o cruce mare aflata intre mine si cantaretii bisericii si mai, mai sa cada cu ea peste cantareti.

Doi invitati aflati in stanga mea, se abtin sa nu rada.

Toti barbatii sunt imbracati cu camasi de culoare alba.

Un singur barbat este imbracat in costum, cu exceptia mirelui si nasului.

Doamnele sunt elegante, machiate si coafate.

Merg cu dificultate pe tocurile lor foarte inalte.

Langa mine se aseaza o domnisoara de peste un metru optzeci, machiata ca sotiile faraonilor.

Raman blocat cu ochii pe machiajul ei.

Incep slujba,  5 preoti citesc, canta si se roaga conform canonului.

Li se ureaza sa faca doi copii, un baiat si o fata.

Li se canta multi ani traiasca, mirii primesc felicitari de la invitati, pupaturi, urari, flori strangeri de mana.

Apare o maicuta foarte tanara, felicita si saruta mireasa pe obraji, ii da un buchet de flori foarte frumos.

Lumea iese afara, se face o poza de grup, un copil tuns smechereste si vopsit la freza

arunca cu grau sau orez peste capetele noastre

Suntem invadati de niste tiganci care cer bani nasilor, ca sa le mearga bine mirilor.

Prin spatele nostru se strecoara o alta mireasa foarte tanara, spre usa bisericii.

Plecam de pe scari, doi indivizi intind un covor rosu pentru urmatorii miri.

Acesti miri  au cor, am vazut niste cateva figuri cunoscute urcand in balcon, inainte de a iesi din biserica.

Solisti din Corul Filarmonicii, care  mai fac si ei un ban cinsitit cantand in corul bisericii.

Canta foarte frumos si profesionist, candva erau prezenti la fiecare liturghie, citisem o stire candva despre desfiintarea corului dar nu imi mai amintesc amanuntele....

Doamna T pleaca cu alaiul ei in Gradina Botanica sa faca fotografii, eu plec pe jos spre Mercur, prin soarele arzator al lunii lui cuptor.

Ma uit la ceas, in jumatate de ora doamna T a fost cununata religios.

Ma intalnesc cu alte doua mirese, una iese singura din parculetul de langa biserica, cealalta vine cu alaiul dinspre Casa Baniei.

Tinere, frumoase si fericite!

Conform http://www.crestinortodox.ro/:

Biserica Madona Dudu din Craiova, cunoscuta mai ales sub denumirea de Catedrala Maicii Domnului din Craiova, este una dintre cele mai mari biserici ortodoxe din Craiova, multime de crestini calcandu-i periodic pragul, spre a participa la sfintele slujbe, ori chiar si numai pentru a se inchina icoanei facatoare de minuni a Maicii Domnului. 

 Biserica Madona Dudu, avand drept hram Adormirea Maicii Domnului, a fost construita intre anii 1750-1756, ea fiind mai apoi refacuta, in anul 1844, dupa daramarea ei de cutremurul din anul 1831. Pictura ce imbraca peretii interiori ai bisericii poarta semnatura renumitului zugrav Gheorghe Tatarescu. Biserica a fost numita astfel dupa icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului care - spune legenda - ar fi fost gasita intr-un dud aflat pe locul unde a fost construit ulterior altarul.

Se povesteste ca, in livada numita "Livada Gaianului", care se intindea la Vechiul Rascruci, intretaierea celor mai importante drumuri care treceau prin aceasta zona a Olteniei, fiind aproape de vechea piata, mergeau pentru odihna la umbra duzilor cei mai multi dintre negustorii care veneau sa isi vanda marfa in Craiova.

Intr-o zi, un negustor evreu, in timp ce statea intins sub un dud, observa o lucire ca de aur printre ramurile copacului. Urcandu-se in dud, el gaseste o icoana minunata a Maicii Domnului. Luand-o, el a ascuns-o in podul unei case. Peste numai cateva zile insa, cu gandul de a o vinde, evreul s-a urcat in pod ca sa o ia si sa mearga cu ea la targ. Insa, minune! Icoana nu mai era acolo unde o pusese el. Mult s-a mahnit evreul, gandind ca cineva i-a furat-o pe ascuns.

La scurta vreme insa, aflandu-se negustorul tot prin "Livada Gaianului", el afla din nou minunata icoana, in acelasi dud unde o gasise si intaia oara. Luand-o si invelind-o cu o panza, el pleca direct la targ, spre a-si indeplini gandul cel dintai, anume spre a o vinde. O clipa de neatentie fu insa de ajuns pentru ca icoana sa se faca iarasi nevazuta. Nu dupa mult timp, icoana va fi iarasi aflata in dudul cel minunat.

Vestea cu negustorul evreu si cu icoana cea minunata s-a imprastiat rapid in intreaga zona. Astfel, proprietarul acelei livezi, pe numele sau Chiriac Gaianu, un mare boier al vremii, fiind convins ca este o minune a Maicii Domnului, hotaraste sa construiasca o biserica inchinata ei, chiar pe locul dudului, iar icoana acesteia sa o aseza in interior.

Prima atestare documentara a Bisericii Madona Dudu o aflam in anul 1758, cand aceasta va fi fost deja construita pe locul unei mai vechi biserici de lemn. Cei care s-au ocupat cu zidirea bisericii "de la Dud" sunt Constantin Fotescu si Hagi Ion Gheorghe.

Mobilierul si catapeteasma bisericii sunt facute din lemn de stejar masiv, de catre insusi Constantin Brancusi, pe cand era elev la Scoala de Arte si Meserii, din Craiova. 

Pentru cei care nu au vizitat acest frumos loc , merita sa va petreceti cateva ore aici intr-o zi de duminica pentru a participa la Liturghie, sau pur si simplu intr-o vizita scurta in care doriti sa spuneti o rugaciune intr-un lacas de cult incarcat de istorie.