luni, 13 octombrie 2025

Adevăr sau minciună?

„O parabolă evreiască spune că într-o zi minciuna şi adevărul s-au întâlnit. 
Minciuna i-a spus adevărului:
– Bună dimineaţa!
Şi adevărul a verificat dacă într-adevăr este o zi bună. S-a uitat în sus, nu a văzut nori de ploaie, mai multe păsări au cântat şi văzând că într-adevăr era o zi bună, i-a răspuns minciunii:
– Bună dimineaţa!
– E prea cald azi.
Şi adevărul văzu că minciuna a spus adevărul.
Minciuna apoi l-a invitat pe Adevăr să se scalde în râu. Şi-a scos hainele, a sărit în apă şi i-a spus:
– Să știi că apa e minunată!
Şi de îndată ce adevărul a sărit în râu, cum era de așteptat, minciuna a ieşit din apă, s-a îmbrăcat în hainele adevărului şi a plecat. Adevărul, în schimb a refuzat să se îmbrace în hainele minciunii şi, pentru că n-avea de ce să-i fie ruşine, a plecat dezbrăcat pe stradă.
Așa se face că, în ochii altor oameni, e mai uşor de accepat minciuna îmbrăcată în adevăr, decât adevărul gol-goluţ”.

Eu am fost Petre Ţuţea

„A fost întrebat un ţăran, în închisoare: ce înţelegi din tot ce spune Petre Ţuţea? Zice: nu înţeleg nimic, dar e o grozăvie!”

06 octombrie 1902 se năștea Petre Țuțea

„Nae Ionescu le zicea unora că ar trebui să facă aşa ca ăla, arătând cu degetul către mine. Da, zice, ăla ne va conduce în viitor… Şi într-adevăr, i-am condus pe toţi… la puşcărie! (...)

Treisprezece ani de închisoare… Aveam doar o hăinuţă de puşcăriaş. Ne dădeau o zeamă chioară şi mămăligă friptă. M-au bătut… M-au arestat acasă. Nici nu ţin minte anul… Când m-au anchetat am leşinat din bătaie. Iacătă că n-am murit! Am stat la Interne trei ani. Am fost după aceea la Jilava, la Ocnele Mari şi pe urmă la Aiud. Eu mă mir cum mai sunt aici. De multe ori îmi doream să mor. Am avut mereu laşitatea de-a nu avea curajul să mă sinucid. Din motive religioase… Treisprezece ani! Nu pot să povestesc tot ce-am suferit pentru că nu pot să ofensez poporul român spunându-i că în mijlocul lui s-au petrecut asemenea monstruozităţi.
M-a întrebat un anchetator: De ce ai vorbit împotriva noastră, dom’le? — N-am vorbit, dom’le. — Cum n-ai vorbit? — Păi împotriva voastră vorbeşte tot poporul român. Ce să mai adaug eu? Şi mi-au dat 20 de ani muncă silnică fără motive. Mi s-a prezentat sentinţa de condamnare ca să fac recurs. La cine să fac recurs, la Dumnezeu?! (...)

La închisoare, grija mea a fost să nu fac neamul românesc de râs. Şi toţi din generaţia mea au simţit această grijă. Dacă mă schingiuiau ca să mărturisesc că sunt tâmpit, nu mă interesa, dar dacă era ca să nu mai fac pe românul, mă lăsam schingiuit până la moarte. Eu nu ştiu dacă vom fi apreciaţi pentru ceea ce am făcut; important e că n-am făcut-o niciodată doar declarativ, ci că am suferit pentru un ideal. E o monstruozitate să ajungi să suferi pentru un ideal în mod fizic.”

„Eu am fost Petre Ţuţea...”
   Sursa- Sfinții închisorilor

Poveste de viață

 M a impresionat protund. Ca el sint 5 milioane  !Lucrez la casa de marcat numărul trei la supermarketul din cartier de șapte ani. La patruzeci și trei de ani, cu doi copii și o ipotecă, acest job nu e visul meu, dar îmi plătește facturile. Și în șapte ani, vezi mii de oameni, scanezi milioane de produse, dai rest automat fără să te mai gândești. Dar există clienți pe care nu-i poți uita. Gheorghe e unul dintre ei.Îl văd prima dată într-o zi de vineri, pe la ora cinci după-amiaza. Un bătrân subțire, în jur de șaptezeci și cinci de ani, cu o haină de stofă uzată dar curată, cu părul pieptănat cu grijă și cu ochii albaștri care îți spun că odată a fost un om mândru. În coșul lui sunt patru produse: o pâine albă de 2 lei, cea mai ieftină margarină, un pachet de paste și o cutie mică de conservă de pește - 5,50 lei."Vă rog frumos," îmi spune politicos, scoțând dintr-un portofel vechi banii în monede mici.Scanez produsele: 12,50 lei total. Văd cum numără monedele și îmi dau seama că nu are destul. Se oprește la 11 lei și ceva."Îmi pare rău," spune el, vocea tremurându-i ușor. "Se pare că am numărat greșit acasă. Las conserva."Ceva în mine se frânge. Uitându-mă în ochii lui, văd rușinea pe care încearcă s-o ascundă. E genul de rușine pe care o vezi doar la oameni care au avut altădată și acum trebuie să numere fiecare ban."Un moment," îi spun, și apeși pe butonul magic de la casă. "Avem o reducere pentru pensionari astăzi. Vine exact 11 lei."Nu există așa ceva. Dar văd cum îi luminează ochii de ușurare."Mulțumesc," spune el, luând punga cu grijă.De atunci, Gheorghe vine de două ori pe săptămână, întotdeauna marți și vineri, întotdeauna la ora cinci. Întotdeauna cu produsele cele mai ieftine din magazin. Și întotdeauna cu banii exact calculați, până la ultimul ban.Doar cei care au stat în fața cuiva ce nu are destui bani să-și cumpere pâine înțeleg că există momente când compasiunea e mai importantă decât orice regulament.După câteva săptămâni, învăț rutina lui. Marți - pâine, margarină, paste, conservă. Vineri - pâine, iaurt cel mai ieftin, ou, ceai ieftin. Cheltuie niciodată mai mult de 15 lei. Și de fiecare dată, când scanez produsele, reduc discret prețul - un leu aici, cincizeci de bani acolo. Îi spun despre "reduceri speciale", "promoții pentru pensionari", "produse cu termen aproape"."Ești norocos astăzi, domnule Gheorghe," îi spun de fiecare dată. "Pastele sunt la reducere."El zâmbește, mulțumește politicos și pleacă cu spatele drept, cu demnitatea intactă. Pentru că mi-am dat seama că asta e important - nu doar să-l ajut, ci să-l ajut fără să-i distrug respectul de sine."De ce-i dai reduceri doar lui?" mă întreabă colega mea, Ioana, după câteva luni. "Patronul ar înnebuni dacă ar afla.""Pentru că are nevoie," răspund simplu. "Și pentru că nimeni nu verifică.""Dar dacă te prind?""O să spun că am greșit la scanare. Ce pot să-mi facă, să mă concedieze pentru câțiva lei?"Adevărul e că riscurile și oamenii ca Gheorghe mă învață că există lucruri mai importante decât să respect toate regulile. Uneori, umanitatea înseamnă să rupi regulile pentru a face ce e corect.Într-o zi de marți, Gheorghe nu vine. Nici vineri. Prima săptămână gândesc că e bolnav. A doua săptămână încep să-mi fac griji. După trei săptămâni, întreb vecinii din cartier. Nimeni nu știe nimic despre un bătrân cu nume Gheorghe.În a patra săptămână, îl văd pe stradă lângă magazin, dar nu intră. Stă în fața vitrinei, privind înăuntru, apoi pleacă. Inima mi se strânge. Ies în pauză și-l găsesc pe bancă în parcul de alături."Domnule Gheorghe," îl salut. "Nu v-am mai văzut de mult."Se uită la mine și zâmbește trist. "Ah, domnișoară Elena. Mi-e rușine să vă spun, dar pensia mi-a întârziat două săptămâni. Abia ieri mi-a venit.""Dar de ce n-ați intrat? Știți că mereu sunt reduceri pentru dumneavoastră.""Nu pot să vin dacă nu am bani," spune el cu demnitate. "Nu sunt cerșetor."În acel moment înțeleg ceva profund despre el - că pentru oameni ca Gheorghe, demnitatea e mai importantă decât foamea. Că nu vine la magazin pentru milă, ci pentru a-și cumpăra ce are nevoie, ca orice om care își respectă."Domnule Gheorghe," îi spun cu grijă, "pot să vă spun ceva? De fiecare dată când veniți, eu vă reduc din preț. Nu pentru că sunteți sărac, ci pentru că sunteți un client fidel și pentru că magazinul nostru are politici de reducere pentru pensionari."Mă uit în ochii lui și spun minciuna asta albă cu toată convingerea."Nu știam," spune el încet."Așa că vă aștept mâine, marți, la ora cinci. Am niște paste foarte bune la reducere."A doua zi, Gheorghe vine exact la cinci. În coșul lui sunt produsele obișnuite. Când scanez, total e 13 lei. Apeși butonul și spun: "Cu reducerea pentru clienți fideli, 10 lei."El plătește și când ia punga, îmi spune încet: "Doamnișoară Elena, nu sunt prost. Știu ce faceți. Și vreau să știți că nu banii contează cel mai mult, ci faptul că mă tratați ca pe un om, nu ca pe un biet pensionar."Mă uit la el și văd lacrimi în ochii lui albaștri."Pentru mine sunteți domnul Gheorghe, clientul meu preferat," îi spun sincer.În săptămânile care urmează, continui să-i fac reduceri. Colega mea, Ioana, după ce aude discuția noastră, începe să facă la fel când Gheorghe ajunge la casa ei. Până și șeful de tură, când află povestea, închide ochii când vede bonurile.Într-o zi, Gheorghe vine cu un pachet mic. "Pentru dumneavoastră," îmi spune. "Am făcut niște dulceață de gutui. Știu că nu e mult, dar...""E perfect," îi spun, luând borcanul. "Mulțumesc."În acea seară, când deschid borcanul acasă, găsesc înăuntru, pe lângă dulceața aurie, un bilet scris cu mână tremurândă: "Mulțumesc că mi-ați păstrat demnitatea când viața mi-a luat totul. Gheorghe."Și plâng, pentru că înțeleg că cei mai săraci nu vor întotdeauna bani. Vor să fie văzuți, să fie tratați cu respect, să știe că mai contează pentru cineva în lumea asta.Pentru că uneori cel mai mare dar pe care îl poți oferi cuiva nu e să-i plătești facturile, ci să-i păstrezi demnitatea în timp ce îl ajuți. Să-l faci să simtă că e un client obișnuit cu reduceri norocoase, nu un sărac care primește pomană. Și să-i arăți că într-o lume plină de reguli și cifre, mai există oameni care văd oameni, nu doar numere pe bonuri fiscale.

duminică, 12 octombrie 2025

Unii oameni văd lumea. Eu o ascult. Și e la fel de frumoasă

După ce și-a pierdut vederea, cânta zilnic la un pian vechi într-o gară din Veneția. Într-o zi, un tânăr muzician l-a filmat. Clipul a devenit viral, iar Bruno a fost invitat să concerteze la Scala din Milano.

În fiecare dimineață, la ora 8, gară din Veneția era plină de pași grăbiți, trolere, voci și ecouri.
Dar printre toate aceste sunete, un altul se auzea mereu: un pian vechi, ușor dezacordat, care umplea hala cu note de Chopin, Bach sau melodii italiene vechi.

La el cânta Bruno Zampese, un bărbat de aproape 60 de ani, cu părul alb, ochelari negri și mâini care se mișcau cu o precizie magică peste clapele tocite.
Fusese pianist de concert în tinerețe, dar un accident vascular i-a luat vederea.
Pentru mulți, ar fi fost sfârșitul unei vieți dedicate muzicii.
Pentru Bruno, a fost doar o nouă partitură.

„Când am închis ochii pentru totdeauna,” spunea el, „am început, de fapt, să aud altfel lumea.”

După ce și-a pierdut locul de muncă, mergea zilnic la gară. Acolo, administrația îi dăduse voie să cânte la un pian abandonat. Cânta pentru trecători, pentru necunoscuți, pentru zgomotul orașului.
Unii se opreau, alții doar zâmbeau și plecau.
Dar el nu cerea bani. Nu avea cutie pentru monede.
Cânta pur și simplu, pentru că era tot ce știa să facă.

Într-o dimineață ploioasă, un tânăr muzician italian, Luca Mariani, l-a filmat discret. A postat clipul pe internet cu descrierea:

„L-am găsit pe cel mai sincer pianist din Italia. Nu cântă pentru bani. Cântă pentru că trăiește prin muzică.”

În câteva zile, videoclipul a strâns milioane de vizualizări.
Zeci de televiziuni au început să-l caute.
Primarul Veneției i-a oferit o distincție locală pentru „arta care atinge sufletul”, iar Opera Scala din Milano i-a trimis o invitație oficială:
„Domnule Zampese, vrem ca pianul dvs. să răsune pe scena noastră.”

Când Bruno a auzit vestea, a zâmbit ușor.

„Eu nu văd clapele,” a spus. „Dar le simt. Așa cum simt viața.”

Pe 12 februarie 2022, Bruno a urcat pe scena celei mai faimoase opere din lume.
Publicul s-a ridicat în picioare.
A început să cânte o compoziție proprie, intitulată “La luce dentro” – Lumina dinăuntru.
Nimeni nu respira. Când a terminat, aplauzele au durat minute întregi.

Un jurnalist l-a întrebat după concert ce înseamnă pentru el acel moment.
Bruno a răspuns simplu:

„Unii oameni văd lumea. Eu o ascult. Și e la fel de frumoasă.”

De atunci, Bruno a devenit un simbol al orașului. Cântă încă în gară, chiar și după ce a cântat la Scala. Spune că acolo, între oameni simpli și trenuri care pleacă, muzica lui are cel mai mult sens...

Sursa:  Pagina Atlasul Vieții ...

COPIII ÎNVAȚĂ CE TRĂIESC


“Dacă trăiesc în critică și în cicăleală, copiii învață să condamne.
Dacă trăiesc în ostilitate, copiii învață să fie agresivi.
Dacă trăiesc în teamă, copiii învață să fie anxiosi.
Dacă trăiesc înconjurați de milă, copiii învață autocompătimirea.
Dacă trăiesc înconjurați de ridicol, copiii învață să fie timizi.
Dacă trăiesc în gelozie, copiii învață să simtă invidia.
Dacă trăiesc în rusine, copiii învață să se simtă vinovați.
Dacă trăiesc în incurajare, copiii învață să fie încrezători.
Dacă trăiesc în toleranță, copiii învață răbdarea.
Dacă trăiesc în laudă, copiii învață prețuirea.
Dacă trăiesc în acceptare, copiii învață să
iubească.
Dacă trăiesc în aprobare, copiii învață să se
placă pe sine.
Dacă trăiesc înconjurați de recunoaștere, copiii învață de ce este bine să ai un tel.
Dacă trăiesc împărțind cu ceilalți, copiii învață generozitatea.
Dacă trăiesc în onestitate, copiii învață respectul pentru adevăr.
Dacă trăiesc în corectitudine, copiii învață să fie drepți.
Dacă trăiesc în bunăvoință și considerație, copiii învață respectul.
Dacă trăiesc în siguranță, copiii învață să aibă încredere în ei și în ceilalți.
Dacă trăiesc în prietenie, copiii învață că e plăcut să trăiești în această lume.
Dacă sufletul tău este senin, copilul tău va câștiga pacea minții.''
_________
Sursa: Dorothy Law Nolte via Învățături Atlantida

Poveste

O fetiță  de șase ani, Helga Hiltunen din Finlanda, a scris o scrisoare către Dumnezeu înainte de Crăciun. Ea a cerut, prin scrisoare 100 de mărci.
În acel moment, numai președintele Republicii putea deschide scrisori cu o adresă incorectă în Finlanda.
Astfel, scrisoarea adresată „lui Dumnezeu” a fost citită de Urho Kaleva Kekonen, care a condus cu succes țara din 1958 până în 1982.
Kekonen a decis să satisfacă această cerere, dar a crezut că 50 de mărci vor fi suficiente pentru ea. El a ordonat să i se aducă o mașină și a decis să îi aducă banii în persoană, precum și răspunsul „de la Dumnezeu”.
La scurt timp,o nouă scrisoare a Helgăi a ajuns la biroul președintelui.
Ea a povestit că toată strada se uita  la mașina domnului președinte care se oprise lângă casa ei.
În continuarea scrisorii, fata i-a cerut lui „Dumnezeu” să nu mai trimită niciodată bani prin președinte, pentru că a furat exact jumătate din ei!

vineri, 10 octombrie 2025

O nouă premieră la Teatrul Naţional Craiova

Ieri a avut loc în foaierul Teatrului Naţional Craiova o conferinţă de presă în cadrul căreia cei prezenţi au fost informaţi despre nouă premieră cu piesa IVANOV de: Anton Pavlovici Cehov, spectacol care va avea loc în datele de 15 şi 16 octombrie 2025 ora 19.00 în Sala Amza Pellea.





Regia spectacolului aparţine lui Eugen Jebeleanu care începând cu aceasta stagiune este al doilea regizor rezident al teatrului, primul fiind binecunoscutul Radu Afrim.

Eugen Jebeleanu a mai regizat doua spectacole de Cehov: "Pescărușul" la TNB și "Livada de Vișini" la Teatrul Odeon.

În acest spectacol, ne-a mărturisit că a încercat să îmbine teatrul cu filmul, fiind un spectacol foarte dinamic care va ţine spectatorii lipiţi în scaune timp de peste 2 ore.

Distribuția spectacolului este următoarea: Vlad Udrescu, Monica Ardeleanu, Gabriela Baciu, Alex Calangiu, Ramona Drăgulescu, Iulia Colan, George Albert Costea, Corina Druc, Româniţa Ionescu, Geni Macsim, Cătălin-Mihai Miculeasa, Claudiu Mihail, Mircea Mogoş̦eanu, Raluca Păun, Marian Politic, Costinela Ungureanu şi Cătălin Vieru.

"Ivanov (1887) surprinde criza morală și existențială a lui Nikolai Ivanov, un tânăr moșier copleșit de datorii, blocat într-o apatie lucidă, asemenea unui Hamlet provincial. Cândva idealist, el devine conștient de eșecul propriei vieți, dar e incapabil să acționeze sau să-și mai găsească un sens în viață. Căsnicia cu Anna Petrovna, grav bolnavă, se destramă pe fondul indiferenței lui Ivanov față de suferința ei. Într-o atmosferă de provincialism sufocant, zvonuri și ipocrizie, Ivanov caută zadarnic pofta de viață în atracția față de tânăra Sașa. Nici promisiunea unei noi iubiri, nici suferința soției nu îl animă, pentru că adevărata sursă a rătăcirii sale nu se află în împrejurări, ci în propriul spirit epuizat."






Mai multe despre acest spectacol veţi afla urmărind conferinţa de presă aici si aici.

Vă aşteptam la teatru!

Dans, muzică și poveste: două spectacole fermecătoare la Opera Craiova

 „Albă ca Zăpada și cei șapte pitici” și „Micuța Dorothy” sunt readuse pe scenă în luna octombrie de artiștii Operei Române Craiova. Spectatorii de toate vârstele sunt invitați să se bucure de două producții pline de farmec și emoție, care aduc la viață povești celebre.

O călătorie în lumea magică a uneia dintre cele mai frumoase povești, spectacolul de dans „Albă ca Zăpada și cei șapte pitici” va avea loc sâmbătă, 11 octombrie 2025, de la ora 19.00, pe scena Cercului Militar. Prin limbajul unic și plin de expresivitate al dansului, Soliștii și Baletul Operei Române Craiova, alături de Școala de Balet Attitude, vor da viață mult îndrăgitelor personaje și universului lor fermecător.

Sâmbătă, 18 octombrie 2025, de la ora 17.00, tot la Cercul Militar, publicul este invitat să pătrundă în lumea plină de aventură a spectacolului „Micuța Dorothy”,musicalul pentru copii compus de Marius Țeicu, pe un libret de Silvia Kerim.

Plin de culoare, umor și sensibilitate, spectacolul aduce pe scenă tărâmul fermecat al „Vrăjitorului din Oz”, într-o producție muzicală care celebrează curajul, prietenia, bucuria de a trăi și visul de a te întoarce acasă.


Cele două spectacole sunt o invitație adresată tuturor – copiilor, părinților și bunicilor – de a redescoperi frumusețea poveștilor prin dans, muzică și emoție artistică.

Biletele pentru spectacolele Operei Române Craiova pot fi achiziționate online: https://iticket.ro/partner/orc sau la agenția Operei Române Craiova de la Sala Polivalentă (Bulevardul Ilie Balaci nr. 6), 0351.442.471, agentiadebilete@operacraiova.ro

Mai multe informații la www.operacraiova.ro sau www.facebook.com/operacraiova

Spectacolele Operei Române Craiova sunt realizate cu sprijinul Primăriei Municipiului Craiova și al Consiliului Local al Municipiului Craiova.

Sevraj economic?

Romania va intra in curand intr-un sevraj economic
De 4 ani explic periodic ca economia Romaniei va face implozie
Acum 4 ani nimeni nu vorbea despre acest lucru
Guvernele spuneau ca Romania este tigrul economic al Europei
BNR ne zicea ca avem un model economic extraordinar de bun
Majoritatea economistilor spuneau ca este foarte bine din punct de vedere economic

Dupa 4 ani surpriza
Premierul spune ca avem riscul de incapacitate de plata
BNR zice ca suntem aproape ca Grecia si ca nu vor mai fi bani de salarii si pensii
Majoritatea economistilor vorbesc acum despre criza economica iminenta

Cum am stiut ca vom ajunge aici?
Am un glob de cristal?

Nu 
Doar foarte multa experienta in economie si in departamente financiare
De 25 ani am facut camioane intregi de rapoarte financiare si de audituri financiare
Daca ma uit cateva minute pe un raport financiar, imi dau seama daca firma este OK sau merge spre prapastie

Explic ce se va intampla in Romania in urmatoarea perioada

Etapa 1 – supradoza de steroizi

In perioada 2015 – 2025 Romania a luat supradoza de steroizi 
Guvernele au imprumutat in 10 ani o suma de peste 700 miliarde lei

In 2015 Guvernul avea o datorie de 300 miliarde lei
Azi are o datorie de peste 1.000 de miliarde de lei

Cu acesti steroizi s-a umflat artificial consumul
Desi in orice carte de economie spune ca trebuie sa folosesti imprumuturile  in infrastructura: scoli, spitale, autostrazi etc

Partea mai trista ca nici macar nu am consumat produse fabricate in Romania
In perioada 2015-2025 deficitul comercial al Romaniei este tot in jur de 700 miliarde de lei

Pe scurt, Guvernele s-au imprumutat pentru a dezvolta economiile altor tari
Super strategie economia
Nota 3 
Stai jos

Ei raman cu fabricile
Noi cu datoriile si cu ambalajele

Etapa 2 – Blocajul economic

Era logic ca acest model nu are cum sa functioneze
Acest model economic s-a blocat anul trecut

Desi am avut cel mai mare deficit din istorie, economia a crescut foarte putin

Am ajuns intr-o situatie economica absurda
In 2024 am avut deficit bugetar de 9% din PIB
Dar cresterea economica a fost de 0,8% din PIB

Deci fara deficit am avea o recesiune puternica

Etapa 3 Sevrajul economic

Romania intra in perioada de sevraj economic

Vezi in poza ca Romania cheltuie lunar peste 20% decat incaseaza

Din aceasta cauza Guvenul s-a imprumutat de la inceputul anului suma de 209 miliarde lei

4 Ce cred ca se va intampla in 2026

Guvernul actual nu poate sa faca nicio reforma reala.
Reforma va fi facuta de creditori ( FMI) dand cu barda
Probabil se va repeta scenariul din 2010
TVA de 24 %
Si taierea salariilor cu 25%

Sfatul meu
Pune-ti centura de siguranta
In Romania urmeaza turbulente economice si sociale puternice

miercuri, 8 octombrie 2025

De Pastorel Teodoreanu

Naşul lui Păstorel, Mihail Sadoveanu, ţine o conferinţă la Ateneu: "Lumina vine de la Răsărit"
în care îi pupă-n c*r pe ruşi şi declară că din acel moment se întoarce cu faţa spre Răsărit... Atât i-a trebuit lui Pastorel:

Naşu sfătuit de-un rus
Întoarse curu la Apus
Şi arătă Apusului
Care-i faţa rusului...

Cu fața la răsărit 
Și cu curul dezvelit,
Nu e greu de presupus
Ce o să-ți intre din apus!!!

marți, 7 octombrie 2025

Cugetarea zilei!


"Cea mai grea meserie cu care se confruntă copiii astăzi, este să învețe bunele maniere fără să le vadă."

               ~Fred Astaire~

duminică, 5 octombrie 2025

Vorbe adânci!


Li Shimin, care a domnit sub numele de Taizong (627- 650 e.n.), a fost un împărat luminat din istoria Chinei. El a lăsat posterităţii o vorbă celebră, pe care obişnuia să o spună – „Suveranul este corabia, iar poporul este apa. Apa poate ţine corabia, dar o poate şi răsturna.”

La cârmuirea împărăţiei, Li Shimin a fost ajutat foarte mult de primministrul lui, Wei Zheng. Odată, Taizong l-a întrebat pe Wei: „Cum crezi că trebuie să procedez, în calitate de suveran, pentru a deosebi adevărul de neadevăr, pentru a nu fi înşelat?”

Wei Zheng a răspuns: „După părerea mea, dacă Măria-Ta va da ascultare unei singure păreri, nu va şti adevărul în întregime şi va lua hotărâri greşite. Dacă îşi va apleca urechea la părerile venite din mai multe părţi, judecându-le pe toate, fără părtinire, atunci, supuşii n-ar mai îndrăzni să spună minciuni, iar Măria-Ta va reuşi să cunoască adevărata stare a lucrurilor şi să ia hotărâri drepte.”

Mai târziu, la moartea prim-ministrului Wei Zheng, împăratul Taizong a fost cât se poate de mâhnit şi a mărturisit: „Dacă foloseşti o bucată de aramă drept oglindă, poţi vedea dacă straiele tale sunt aşa cum se cuvin să fie. Dacă iei istoria ca oglindă, poţi înţelege cauzele înălţării şi căderii fiecărei dinastii. Iar dacă pe un om îl consideri oglinda ta, poţi să-ţi dai seama de calităţile şi lipsurile tale, de câştigurile şi pierderile tale. Acum, că Wei Zheng nu mai este, e ca şi când mi-am pierdut o oglindă...”

Un punct de vedere

Explicații despre atmosfera de acum 25 de ani, pentru cei născuți mai târziu. Atunci, în laboratorul rusiei, s-a produs virusul georgilian:

“Dușmanul din interior, într-o călătorie de un sfert de secol. Cine l-a creat pe Călin Georgescu?

(Emilian Isailă 03.10.2025)

În România, ziua de 24 martie 1999 a fost una plăcută, de început de primăvară, cu o temperatură de 20 de grade Celsius în timpul zilei, fără ploi, cu un cer străbătut de nori firavi, dar și de câteva avioane NATO, care aveau misiunea de a bombarda Belgradul.

Fosta Iugoslavie se destrămase în urma unui război intern, desfășurat între 1991 și 1995.

În 1999, forțele sârbe, conduse de Slobodan Miloșevici, se confruntă în Kosovo, o provincie a Serbiei la vremea respectivă, cu separatiștii albanezi din UCK. Conflictul produce o criză umanitară gravă, trupele sârbe fiind acuzate de reprimarea brutală a etnicilor albanezi din regiune.

SUA decide să intervină pentru a stopa uciderea civililor fără o rezoluție a Consiliului de Securitate a ONU din cauza faptului că Rusia și China urmau să se opună.

Bill Clinton, președintele SUA, cere forțelor aliate să acționeze. România, printr-un vot al Parlamentului, decide să lase avioanele NATO să folosească spațiul aerian în timpul operațiunilor militare, țara noastră vizând aderarea la Alianța Nord-Atlantică.

Rusia se opune violent deciziei SUA, susținându-l pe Slobodan Miloșevici și considerând operațiunea militară drept o umilință la adresa Kremlinului.

“Am anunțat NATO, le-am spus americanilor și germanilor: nu ne forțați spre acțiuni militare. Altfel va fi cu siguranță un război european și posibil unul mondial”, declara Boris Elțîn, președintele Rusiei, în data de 9 aprilie 1999.

Exact patru luni mai târziu, pe fondul eșecului elitei politice ruse, care a conștientizat că și-a pierdut influența internațională, Vladimir Putin devine prim-ministru. Înainte a deținut poziția de director FSB (fostul KGB), fiind protejatul și succesorul lui Elțîn.

Cei trei care au speriat Vestul

Începând cu primăvara acelui an, o parte a rețelelor de agenți și colaboratori ai SRI și SIE, refăcute de Virgil Măgureanu și Mihai Caraman, șefii celor două servicii secrete, numiți de Ion Iliescu după preluarea puterii în 1989, au început să intre în zona de acțiune a unor reprezentanți ai Kremlinului.

Iliescu, Caraman și Măgureanu, într-un fel sau altul au fost legați de Moscova și au lucrat pentru conducerea politică de acolo. De asemenea, cei trei au primit protecție și susținere din partea Kremlinului pe parcursul timpului, fiind propulsați la conducerea României după prăbușirea regimului dictatorial al lui Nicolae Ceaușescu.

În 1990, Măgureanu și Caraman preiau controlul asupra întregii Securități și a DIE (Direcția Informațiilor Externe), iar principala misiune pe care au primit-o de la noul președinte Ion Iliescu a fost aceea de a infiltra cu agenți partidele istorice și cercurile sociale și economice care doreau orientarea României către Occident. Acest lucru se întâmplă în contextul protestelor din Piața Universității și formarea unei opoziții anti-comuniste și anti FSN puternice.

Uniunea Sovietică nu se prăbușise încă. Acest lucru urma să se întâmple abia în august 1991, iar după prăbușire, timp de patru ani, până în iunie 1995, când are loc întâlnirea de la Snagov, unde toate forțele politice decid orientarea României spre Occident, SRI și SIE, două servicii secrete nereformate, reușesc să-și creeze rețele și surse în toate mediile sociale, economice, culturale și politice românești din țară și străinătate.

Începând cu 1999, odată cu venirea la putere a lui Vladimir Putin, care promite refacerea puterii, influenței și gloriei fostei Uniuni Sovietice, agenții Kremlinului declanșează un război secret împotriva NATO și Uniunii Europene.

Prietenii Kremlinului

Marea vulnerabilitate a României a fost că SRI și SIE și-au păstrat angajații din perioada Ceaușescu și după 1990, iar aceștia erau cunoscuți, documentați și listați de Kremlin, mulți dintre ei colaborând cu KGB în contextul Războiului Rece și al blocului comunist. De exemplu, rețeaua Caraman timp de 10 ani (1960-1969) a extras documente din birourile NATO și le-a predat Moscovei.

Polarizarea socială și politică din România, începută în 1999, odată cu preluarea unor rețele de influență ale SRI și SIE de către FSB, s-a accentuat pe măsură ce Vladimir Putin a întețit războiul din umbră, l-a dezvoltat și diversificat cu ajutorul tehnologiei, transformându-l în ceea ce astăzi numim război hibrid.

Întreaga propagandă dusă de câteva posturi de televiziune, de partide politice (AUR, POT, SOS), de un număr politicieni, de influenceri, jurnaliști și artiști e efectul acelui proces de preluare, finanțare și dezvoltare, început la sfârșitul anului 1999.

De atunci, România s-a împărțit în două, o parte din societate care dorea o mai mare integrare europeană, mai puțină corupție, un sistem de justiție funcțional și o parte care a urmărit ca țara să rămână în urmă, fragilă și lipsită de apărare în fața Rusiei.

Această polarizare e ca o linie roșie ce despică întreaga societate, începând cu instituția prezidențială, agențiile guvernamentale, serviciile secrete și terminând cu presa, lumea culturală și sistemul de educație.

Un prim pas pe un teren minat

Pentru prima dată un președinte al României vorbește deschis despre uriașa vulnerabilitate a țării, una care a provocat colapsul sistemului democratic în alegerile de anul trecut prin anularea unui scrutin prezidențial, compromis de interferența Rusiei.

“Am intuiția că în spatele lui Călin Georgescu au fost niște oameni din corupția românească a anilor '90 - 2000. Am spus asta cu titlu de intuiție. Ca să ajungi de la intuiție la o probă, trebuie să verifici circuitul unor bani care s-au plimbat, poate prin criptomonede, poate prin paradisuri fiscale. Asta e dificil și ia timp”, a declarat Nicușor Dan, președintele României, într-un interviu la Euronews.

DUPĂ 25 DE ANI. Nicușor Dan, președintele României, a anunțat că interferența Rusiei în România nu e ceva nou, ci vine din trecut și are legătură cu persoane implicate în scandaluri de corupție.

Faptul că de la cel mai înalt nivel al statului român se recunoaște existența acestei probleme e primul pas pe un teren minat, care ar trebui să vindece și să întărească societatea. E greu de spus cât va dura și dacă demersul lui Nicușor Dan va reuși.

Pe de altă parte, nu cred că trebuie pierdută această oportunitate de a bloca finanțările din Rusia, acum când e slabă și prinsă în vârtejul conflictului din Ucraina și de a face, în sfârșit, curățenie în agențiile de informații și instituțiile publice din țară, multe dintre ele parazitate sau compromise în urma interferențelor Kremlinului.

Și mai e ceva, nu cred că vreun lider politic de la București și-ar fi asumat un astfel de proces reformator dacă n-ar fi existat exemplul Maiei Sandu, președinta Moldovei, care în decurs de cinci ani a reușit să scoată Chișinăul de sub influența Moscovei.

Da, e adevărat, România e o țară mai mare și mai complicată, e în NATO și Uniunea Europeană, dar merită încercat. Cealaltă variantă, a indolenței și corupției, am văzut-o. L-a împins pe Călin Georgescu, candidatul Kremlinului, în finala prezidențială.”

(spotmedia)

sâmbătă, 4 octombrie 2025

Despre război

„Deja în închisoare în timpul Proceselor de la Nürnberg, Hermann Göring i-a acordat un interviu psihologului Gustav Gilbert.
Göring a spus următoarele:
„Desigur, poporul nu vrea război. De ce ar vrea un fermier idiot să-și riște viața dacă cel mai bun lucru pe care îl poate obține din război este să se întoarcă la ferma sa teafăr și nevătămat?
Desigur, poporul nu vrea război. Desigur, nimeni nu vrea război în Rusia, Anglia, America sau chiar Germania. Acest lucru este evident.
Dar, în cele din urmă, politica este determinată de liderii țării. Iar a-i face pe oameni să susțină această politică este o chestiune simplă. Și nu contează dacă este vorba de democrație, comunism, parlament sau o dictatură fascistă.”
Gilbert a replicat:
„Dar democrația are o diferență - poporul are oportunitatea de a se exprima prin intermediul reprezentanților săi aleși.”
La care Göring a răspuns:
„Este foarte bine, desigur, dar indiferent dacă poporul are sau nu o voce, poate fi întotdeauna forțat să asculte. Este simplu: spune-i doar că este atacat.” „Și apoi acuzați-i pe pacifiști că sunt lipsiți de patriotism și că pun țara în pericol. Asta funcționează în orice țară.”
18 aprilie 1946, citat din cartea lui Gilbert „Jurnalul de la Nürnberg”

vineri, 3 octombrie 2025

ISTORIA,AȘA CUM A FOST!MIHAI VITEAZUL,MIT SAU ADEVĂR?



Mihai Viteazul a rămas în istorie ca primul domnitor care a reuşit să unească cele trei provincii româneşti: Moldova, Ardealul şi Ţara Românescă. Pentru a-şi realiza scopurile, acesta ş-a folosit de toate mijloacele, inclusiv de cuceririle amoroase. Istoricii sunt de părere că s-a căsătorit cu Doamna Stanca pentru a reuşi să pună mâna pe putere.

Iată zece lucruri legate de domnitor pe care probabil nu le știai, potrivit http://xn--adevrul-c4a.ro/ .

10. Nu se cunoaşte cu exactitate locul naşterii. Mihai Viteazul s-a născut, după unele surse, în Oraşul de Floci sau Târgul de Floci – denumire care vine de la târgul de lână care funcţiona aici situat la vărsarea Ialomiţei în Dunăre, localitate azi dispărută. Alte documente,  atestă însă că domnitorul s-ar fi născut la Drăgoeşti, localitate aflată pe partea stîngă a Oltului, judeţul Vâlcea.

9. Mihai Viteazul a crescut fără tată. Potrivit unor istorici, Mihai Viteazul este fiul nelegitim al lui Pătraşcu cel Bun, domnitor al Ţării Româneşti. Argumentul principal împotriva acestei variante este acela că Mihai Viteazu s-a născut în anul 1558, la un an după moartea lui Pătraşcu cel Bun. Astfel, este greu de crezut că acesta a avut relaţii extraconjugale în anul morţii sale, având în vedere faptul că a murit în urma unei lungi boli.

8. Originea mamei lui Mihai Viteazul. Există două versiuni care circulă cu privire la mama lui Mihai Viteazul, Teodora Cantacuzino. Potrivit celor mai mulţi istorici, ea este de neam grecesc şi se trage din vechea familie bizantină a Cantacuzinilor, fiind soră cu Iane Epirotul, care a ajuns ban al Olteniei şi reprezentantul domnului Munteniei la Constantinopol. Totuși, potrivit altor surse, Teodora ar fi fost vânzătoare de rachiu, originară din Târgul de Floci, iar tatăl lui Mihai era grec. Cert este că s-a călugărit spre sfârşitul domniei fiului ei, luând numele monahal de Teofana, şi a murit în anul 1605 sau 1606, fiind înmormântată în biserica mănăstirii Cozia.

7. Caracterul lui Mihai Viteazul. Potrivit istoricilor, domnitorul era un om dintr-o bucată şi foarte hotărât în toate deciziile pe care le lua. De asemenea, se folosea de toate mijloacele pentru a-şi duce la îndeplinire scopurile, de multe ori parafând alianţe cu parteneri pe care nu-i agrea.

6. Mihai Viteazul a fost comerciant de vite. La început, domnitorul a făcut comerţ cu vite iar apoi, cu giuvaieruri. Astfel a deprins limbile greacă şi turcă, dar a intrat în contact și cu marea boierime munteană. Acesta ajunsese în final să deţină o avere imensă. Cumpărase din 44 de sate, în timp ce un boier obişnuit avea 8-9 sate.

5. S-a căsătorit din interes cu Doamna Stanca? Mihai Viteazul s-a căsătorit la vârsta de 27 de ani cu doamna Stanca, aceasta aparținând unei mari familii de boieri. Ea era nepoata banului Dobromir al Craiovei şi a logofătului Gheorghe din Corbi. Provenea din puternicul neam al boierilor din Izvorani, zona Muscelului sau, conform altor surse, dintr-o familie înruditã cu fraţii Buzeşti. Căsătoria cu Doamna Stanca i-a deschis practic tânărului Mihai drumul spre putere. Astfel, unii istorici contemporani au suspectat că aceasta a fost de fapt o căsătorie din interes.

4. Fermecătoarea fiică a lui Mihai Viteazu. Domnitorul şi Doamna Stanca au avut doi copii, Florica şi Nicolae. Florica avea un farmec special, care a ajuns să-l copleşească chiar şi împăratul Rudolf al Sfântului Imperiu Roman de Naţiune Germană, cei doi ajungând chiar în pragul căsătoriei.

3. Marula, fiica nelegitimă. Mihai Viteazul a mai avut o fiica, Marula, care s-a născut în anul 1599, dintr-o relaţie a domnitorului cu o ţiitoare cunoscută drept „Tudora din Târgşor“. Mihai nu îşi ascundea relaţiile extraconjugale şi chiar se afişa în public cu amantele.

2. Povestea de iubire cu fiicele dregătorului muntean, Ivan Norocea. Pe măsură ce relaţia dintre Mihai Viteazul şi soţia, Doamna Stanca se degradează, domnitorul îşi îndreaptă afecţiunea în altă direcţie. Surorile Zamfira şi Velica, fiicele lui Ivan Norocea, i-au atras atenţia lui Mihai Viteazul atunci când a ajuns la Alba Iulia.

1. Apropierea de soţia lui Sigismund Bathory. Mihai Viteazul apare într-o pictură realizată la Praga de Frans Franken alături de Maria Christierna, soția lui Sigismund Bathory, principele Transilvaniei. Unii istorici sugerează că între cei doi a avut loc o poveste amoroasă.


𝐅𝐢𝐥𝐚𝐫𝐦𝐨𝐧𝐢𝐜𝐚 𝐎𝐥𝐭𝐞𝐧𝐢𝐚 începe 𝐋𝐞𝐠𝐚𝐜𝐲 𝐒𝐞𝐚𝐬𝐨𝐧



𝐔𝐧 𝐦𝐚𝐧𝐮𝐬𝐜𝐫𝐢𝐬 𝐦𝐞𝐝𝐢𝐞𝐯𝐚𝐥, 𝐨 𝐛𝐢𝐛𝐥𝐢𝐨𝐭𝐞𝐜𝐚̆ 𝐝𝐢𝐧 𝐌𝐮̈𝐧𝐜𝐡𝐞𝐧 𝐬̦𝐢 𝐮𝐧 𝐜𝐨𝐦𝐩𝐨𝐳𝐢𝐭𝐨𝐫 𝐯𝐢𝐳𝐢𝐨𝐧𝐚𝐫

În secolul XIX, într-o mănăstire din Bavaria a fost descoperit Codex Buranus – o colecție de poeme scrise de clerici rătăcitori și studenți medievali. Versuri simple și directe, despre dragoste, vin, libertate, dar și despre capriciile destinului.

În 1930, în biblioteca orașului München, Carl Orff răsfoia această comoară tipărită care l-a inspirat să compună o lucrare nemuritoare. Dupǎ succesul de la premieră, spunea:

„Tot ce am scris până acum trebuie să ardeți. 𝐂𝐚𝐫𝐦𝐢𝐧𝐚 𝐁𝐮𝐫𝐚𝐧𝐚 este prima mea operă adevărată.”
Ce l-a fascinat? Forța imaginilor, libertatea goliardică și simbolul roții norocului – „O Fortuna”, invocația care deschide și închide lucrarea.

Vineri, 3 octombrie, 𝐅𝐢𝐥𝐚𝐫𝐦𝐨𝐧𝐢𝐜𝐚 𝐎𝐥𝐭𝐞𝐧𝐢𝐚 începe 𝐋𝐞𝐠𝐚𝐜𝐲 𝐒𝐞𝐚𝐬𝐨𝐧 cu această capodoperă care a transformat un manuscris vechi de secole într-o muzică vie și puternică. O călătorie care începe în Europa medievală și continuă, pe parcursul lunii, cu romantismul muzical, ritmuri sud-americane și povești persane.

Ora 19:00, la Filarmonica Oltenia

Orchestra, Corala Academică, Corul de copii „Glasuri Cristaline” și soliștii invitați, sub bagheta lui Adrian Morar.

Noaptea alba a Galeriilor

SE APRINDE HARTA NOCTURNĂ A CULTURII CONTEMPORANE!

NAG 2025 – NOAPTEA ALBĂ A GALERIILOR SE DESFĂȘOARĂ ÎNTRE 3 ȘI 5 OCTOMBRIE, ÎN BUCUREȘTI ȘI ÎN ALTE 16 ORAȘE DIN ȚARĂ.

Programul oficial de vizitare al NAG este în intervalul 18:00–00:00 pe 3 și 4 octombrie, iar pe 5 octombrie între 16:00-22:00.

​Noaptea Albă a Galeriilor CRAIOVA așteaptă publicul la:

1.GALERIA ARTA -Calea Unirii nr.12, așteaptă publicul pe : 03.10.2025/04.10.2025/05.10.2025, galeria fiind deschisă vineri și sâmbătă în intervalul orar 18:00–00:00, respectiv între orele 16:00-22:00 în ziua de duminică, 5 octombrie.

Invitați speciali:

*ARTBEES GALLERY/ Crypto Artist/Curator: NONE32X32
*Firma Electric Masters SRL, cu 25 de ani de experiență în domeniul parfumării ambientale și aromaterapiei. Serviciile de parfumare profesională se fac sub brandul Aroma Land.

2. CABINETUL CULTURAL / Foto 2B- strada Madona Dudu colț cu strada Titu Maiorescu, așteaptă publicul pe 03.10.2025, galeria fiind deschisă în intervalul orar 18:00–00:00.

3. EDITURA MJM CRAIOVA -strada Felix Aderca nr. 9, bl. 7, parter, așteaptă publicul pe: 03.10.2025 galeria fiind deschisă în intervalul orar 18:00–00:00

4. ORDINUL ARHITECȚILOR ROMÂNI- FILIALA TERITORIALĂ OLTENIA- strada Mihail Kogălniceanu 13, Craiova așteaptă publicul pe 03.10.2025, galeria fiind deschisă în intervalul orar 18:00–00:00.

5. GLORIÆ Art Gallery- strada Alexandru Macedonski nr. 49, Craiova, așteaptă publicul pe : 03.10.2025/04.10.2025/05.10.2025, galeria fiind deschisă vineri și sâmbătă în intervalul orar 18:00–00:00, respectiv între orele 16:00-22:00 în ziua de duminică, 5 octombrie.

6. GALERIILE “CROMATIC”- strada Alexandru Macedonski nr. 28, așteaptă publicul pe : 03.10.2025/04.10.2025/05.10.2025, galeria fiind deschisă vineri și sâmbătă în intervalul orar 18:00–00:00, respectiv între orele 16:00-22:00 în ziua de duminică, 5 octombrie.

7. TEATRUL PENTRU COPII ȘI TINERET COLIBRI- Calea București nr. 56, așteaptă publicul pe : 03.10.2025/04.10.2025/05.10.2025, galeria fiind deschisă vineri și sâmbătă în intervalul orar 18:00–00:00, respectiv între orele 16:00-22:00 în ziua de duminică, 5 octombrie.

8. DâlgART GALLERY, sat Dâlga, prin Țuglui, după pădure, a doua casă pe dreapta, așteaptă publicul pe: 04.10.2025, galeria fiind deschisă în intervalul orar 16:00–22:00

𝒁𝒊𝒍𝒆𝒍𝒆 𝑪𝒐𝒎𝒆𝒅𝒊𝒆𝒊 𝑪𝒆𝒉𝒆



Muzeul Cărții și Exilului Românesc găzduiește în zilele de 2, 3 și 4 octombrie 2025 𝒁𝒊𝒍𝒆𝒍𝒆 𝑪𝒐𝒎𝒆𝒅𝒊𝒆𝒊 𝑪𝒆𝒉𝒆, un eveniment organizat de Asociația Divina Comedie Umană împreună cu Centrul Ceh București și Ambasada Republicii Cehe.
𝒁𝒊𝒍𝒆𝒍𝒆 𝑪𝒐𝒎𝒆𝒅𝒊𝒆𝒊 𝑪𝒆𝒉𝒆, o sărbătoare dedicată umorului și cinematografiei europene, va oferi publicului ocazia de a vedea trei comedii cehe celebre, într-un cinematograf în aer liber, amenajat într-un spațiu inedit, curtea Muzeului Cărții și Exilului Românesc.
Proiecțiile vor avea loc în fiecare dintre cele trei seri, începând cu ora 19.00.
● 𝘉𝘢𝘭𝘶𝘭 𝘗𝘰𝘮𝘱𝘪𝘦𝘳𝘪𝘭𝘰𝘳 – capodopera lui Miloš Forman, o satiră savuroasă despre viața de comunitate.
● 𝘚𝘢̆𝘵𝘶𝘤𝘶𝘭 𝘮𝘦𝘶 𝘥𝘳𝘢𝘨 – o poveste plină de tandrețe despre micile bucurii ale vieții rurale, regizată de extraordinarul Jiri Menzel.
● 𝘈𝘥𝘦𝘭𝘢 𝘯𝘶 𝘢 𝘤𝘪𝘯𝘢𝘵 𝘪̂𝘯𝘤𝘢̆ – un film cult, amuzant și surprinzător, care combină suspansul cu umorul absurd.
„Ne dorimca  aceste proiecții să fie mai mult decât simple vizionări de film – vrem să fie seri de întâlnire între oameni, povești și râsete. Comedia cehă are un farmec special, subtil și inteligent, care credem că va cuceri publicul craiovean” - reprezentanții Asociației Divina Comedie Umană.
𝒁𝒊𝒍𝒆𝒍𝒆 𝑪𝒐𝒎𝒆𝒅𝒊𝒆𝒊 𝑪𝒆𝒉𝒆 este un eveniment organizat cu sprijinul Primăriei Municipiului Craiova.
Intrarea este liberă, în limita locurilor disponibile.

Sporirea funcţiilor creierului şi stimularea inteligenţei



1. Cititul. Nimic nu se compară cu lectura pentru îmbogățirea cunoștințelor. Fără scuze că nu e timp.

2. Cărți legate de subiectul despre care vrei să știi mai multe.

3. Timp alocat zilnic pentru educație. Fără: „Nu am timp să citesc”. Dacă e important, vei găsi și timp. Acest principiu funcționează peste tot. Indiferent de ce este important pentru tine, vei găsi timp să faci lucrul respectiv. Începe cu cincisprezece minute și construiește începând de aici.

4. Folosirea timpului petrecut pe drum pentru a asculta audiobook-uri. Aproape orice carte bună este disponibilă acum în format audio, fie pe CD, fie poate fi descărcată în format MP3. Poți, de asemenea, să asculți selectiv radioul, un post de la care vei învăța ceva. Sunt o mulțime de programe unde poți asculta interviuri cu mari autori sau cu diverși experți.

5. Urmărirea unor emisiuni bune la televizor. Eu ador televiziunea. Încerc să nu mă uit la prea multe sitcom-uri, cu toate că unele sunt amuzante și sunt atras de ele. Însă îmi plac History Channel, Food Network, A&E, Discovery Channel, TLC, National Geographic.

6. Petrecerea timpului cu oameni inteligenți. Venitul personal atinge probabil media venitului celor mai apropiați cinci prieteni. E un fapt dovedit. Acest principiu se aplică și când vine vorba de inteligență. Lucrul este valabil și în materie de sănătate sau fericire.

joi, 2 octombrie 2025

ZIUA INTERNAȚIONALĂ A MUZICII



Am sărbătorit ZIUA INTERNAȚIONALĂ A MUZICII la Filarmonica Oltenia Craiova cu un recital de pian sustinut de craioveanul MIHAI DIACONESCU.

În program:
• Franz Schubert – Impromptu nr. 1, 2, 3 și 4
• Johannes Brahms – Rapsodia nr. 1 și nr. 2
• Franz Liszt – Rapsodia ungară nr. 11 și nr. 12
Ziua internațională a muzicii (International Music Day) este sărbătorită anual, la 1 octombrie, la inițiativa Consiliului Internațional al Muzicii (International Music Council - IMC), care promovează diversitatea muzicii din viața tuturor popoarelor și accesul la muzică pentru toți oamenii, încurajând schimbul de experiențe culturale, idealurile de pace și de prietenie.
Urmare a unei rezoluții adoptate la cea de-a 15-a Adunare Generală a Consiliului Internațional al Muzicii, de la Lausanne, în 1973, Ziua internațională a muzicii a fost inițiată, în 1975, de lordul Yehudi Menuhin, președintele Consiliului Internațional al Muzicii între anii 1969 - 1975

Premiera „Trubadurul” la Opera Română Craiova



Iubitorii muzicii sunt invitați duminică, 5 octombrie 2025, la premiera operei „Trubadurul”, în deschiderea stagiunii Operei Române Craiova.

Premiera operei „Trubadurul” („Il Trovatore”) deschide stagiunea 2025-2026 a Operei Române Craiova, duminică, 5 octombrie, pe scena Cercului Militar. Fiecare spectacol al noii stagiuni dedicate Centenarului Elena Teodorini este un tribut adus marii artiste, patroana spirituală a Operei craiovene, în anul 2026 lumea muzicală comemorând un veac de la trecerea în eternitate a legendarei soprane.


Noua punere în scenă a capodoperei verdiene, concepută de regizorul italian Chris Catena, cu decoruri realizate de Răsvan Drăgănescu, costume de Silvia Zanardi și o coregrafie specială creată de Stefania Cotroneo, aduce în prim-plan dramatismul și emoția bine-cunoscutei povești despre dragoste și răzbunare.

Celebrele personaje vor fi întruchipate de interpreți de prestigiu: Renata Vari (Leonora), Licia Toscano (Azucena), David Baños (Manrico), Armando Piña (Contele de Luna), Ioan Cherata (Ferrando), Corina Vlada (Ines), Petrișor Efrem (Ruiz), Say Ufuk Gengis (Un mesager), Cristian Fofucă (Un țigan bătrân) și Orchestra, Corul și Baletul Operei Române Craiova, sub conducerea muzicală a maestrului Mattia Rondelli.

Ultimele bilete disponibile pentru premieră pot fi achiziționate online pe: https://iticket.ro/event/il-trovatore și la agenția Operei Române Craiova de la Sala Polivalentă, Bulevardul Ilie Balaci nr. 6, 0351.442.471, agentiadebilete@operacraiova.ro

Spectacolele Operei Române Craiova sunt realizate cu sprijinul Primăriei Municipiului Craiova şi al Consiliului Local Craiova.

miercuri, 1 octombrie 2025

OMUL CARE A FĂCUT MOARTEA SĂ RÂDĂ



Aceasta s-a întâmplat în urmă cu mai bine de patruzeci de ani. Năvalnic, plin de viață și de entuziasm, jurnalistul și redactorul-șef al revistei „Saturday Revue”, Norman Cousins, a început brusc să se simtă rău. Temperatura i-a crescut alarmant, iar o durere sfâșietoare i-a cuprins întregul trup.

Starea sa de sănătate s-a înrăutățit vertiginos și, după doar o săptămână, mișcările i-au devenit anevoioase: îi era greu să-și întoarcă gâtul, să-și ridice brațele, să facă orice gest. Internarea a fost inevitabilă. Diagnosticul a venit ca un fulger: colagenoză — o afecțiune autoimună care atacă țesutul conjunctiv.

Pe zi ce trecea, corpul lui Norman devenea tot mai inert. Cu un efort uriaș își mișca mâinile și picioarele, se întorcea cu greu în pat. A venit un moment în care nu mai putea nici măcar să-și deschidă fălcile ca să mănânce.

Frica, deznădejdea și sentimentul profund de nedreptate l-au copleșit. S-a închis în sine, refuzând orice comunicare, chiar și cu cei apropiați, petrecând zile întregi întors cu fața spre peretele camerei de spital. Medicul curant, doctorul Hitzig, i-a fost sprijin moral și profesional, apelând la numeroși specialiști, dar boala își continua drumul distructiv. Atunci, Norman i-a cerut un răspuns sincer despre șansele sale de vindecare. Verdictul l-a cutremurat: doar unul din cinci sute de pacienți cu colagenoză se recuperează.

În noaptea următoare, nu a închis un ochi. „Până acum, medicii au făcut tot ce le-a stat în putere,” gândea el, „dar dacă vreau să trăiesc, trebuie să iau eu lupta în propriile mâini. Dacă tratamentele sunt neputincioase, trebuie să găsesc o altă cale spre vindecare.”

Îi reveni în minte un gând spus cândva de doctorul Hitzig: organismul își adună forțele pentru a lupta cu boala dacă sistemul endocrin funcționează la parametri maximi. Dar frica, deprimarea, disperarea — toate slăbesc acest sistem. Sub presiunea acestor emoții negative, glandele suprarenale eliberează hormoni de stres – adrenalină și noradrenalină – care, în exces, devin toxici pentru trup.

Astfel, Norman Cousins a ajuns la o concluzie simplă: dacă emoțiile negative dăunează, atunci cele pozitive pot deveni vindecătoare. Și fiecare om are la îndemână un leac simplu și universal — râsul.

„O inimă veselă este un bun leac, dar un duh mâhnit usucă oasele” – aceste cuvinte din Biblie i-au redeșteptat speranța. A început să studieze lucrările celor mai iluștri medici și savanți și nu a durat mult până a găsit ceea ce căuta.

De-a lungul timpului, numeroși doctori și filosofi au susținut valoarea emoțiilor pozitive. În secolul al XVII-lea, medicul R. Burton scria în celebra sa „Anatomia melancoliei” că „râsul purifică sângele, întinerește trupul, alinând suferințele inimii.”

Sigmund Freud numea umorul o manifestare unică a psihicului uman și considera râsul o formă valoroasă de descărcare.

După ce s-a documentat temeinic asupra impactului emoțiilor asupra sănătății, Norman Cousins a înțeles că nu își mai poate permite să fie un spectator pasiv în fața propriei morți. Avea datoria să mobilizeze toate resursele trupului și spiritului său — prin râs. Nu era o sarcină ușoară. Când ești țintuit la pat, cu articulațiile sfâșiate de durere, râsul pare un gest imposibil. Dar el deja își contura o strategie de tratament.

În ciuda opoziției medicilor, care îl considerau fără speranță, Cousins s-a externat și s-a mutat într-o cameră de hotel, unde nimic nu-i amintea de suferință. Singurul care i-a rămas aproape a fost doctorul Hitzig, devenit între timp un prieten apropiat. El a aprobat ideea neconvențională a pacientului său. În cameră au fost aduse un proiector de film, cele mai bune comedii și cărți umoristice.

Norman a fost copleșit de bucurie când, după zece minute de râs — chiar și forțat — durerea s-a atenuat suficient cât să poată dormi două ore fără chin.

Când efectul râsului se estompa, asistenta pornea din nou proiectorul sau îi citea povestiri comice. Așa au trecut câteva zile. Chinurile îngrozitoare au început să se domolească.

Cousins era înaripat — vechiul proverb „Râsul este cel mai bun medicament” căpăta o semnificație profund reală.

Programul de „terapie prin râs” a devenit tot mai amplu. Norman râdea zilnic cel puțin șase ore. Ochii îi erau umflați de lacrimi — dar erau lacrimi de vindecare. Dozele de antiinflamatoare au fost reduse treptat, iar în cele din urmă a renunțat complet la medicamente, inclusiv la somnifere — somnul îi revenise firesc.

După o lună, și-a putut mișca din nou degetele fără durere. Nu-i venea să creadă: umflăturile și nodulii de pe trup începeau să se retragă. Într-o altă lună, se mișca deja mai liber în pat. A venit ziua în care s-a ridicat în picioare. Deși nu putea încă ajunge la o carte de pe raftul de sus, deși genunchii îi tremurau, deja era suficient de refăcut încât să revină la muncă. Pentru el, aceasta era o minune autentică.

Lună de lună, mobilitatea articulațiilor se îmbunătățea. Durerile dispăruseră, mai rămăseseră doar senzații neplăcute în genunchi și într-un umăr. Degetele îi alergau din nou cu siguranță pe clapele orgii – putea interpreta din nou fugiile lui Bach. A reluat tenisul. Călărea fără teamă. Își întorcea capul în toate direcțiile – sfidând previziunile medicale care îl condamnaseră la paralizie vertebrală.

După zece ani, Norman Cousins l-a reîntâlnit întâmplător pe unul dintre medicii care îl declaraseră irecuperabil. Văzându-l sănătos și plin de viață, doctorul a rămas fără grai. Când Norman i-a strâns mâna, a făcut-o cu atâta forță încât celălalt s-a strâmbat de durere. Puterea acelei strângeri de mână spunea mai mult decât o mie de cuvinte.

În 1976, Norman Cousins a publicat volumul autobiografic „Anatomia unei boli (văzută de pacient)”, o lucrare care a avut un impact puternic. Bazându-se pe propria sa experiență, autorul a demonstrat că starea emoțională pozitivă poate juca un rol esențial în procesul de vindecare.

România e o țară a bătrânilor

România e o țară a bătrânilor, dar nu e pentru bătrâni. Mi-a venit în minte asta când am văzut că azi e Ziua Internațională a Vârstnicilor! Televiziunile îi sperie în fiecare zi, deși doar ei, bătrânii, se mai uită la ele. Îi sperie cu război, crize, viruși, drone, cutremure…

Mama are 80 de ani și, atunci când îi cumpăr vreo eșarfă mai colorată, îmi răspunde că e prea fistichie pentru vârsta ei. Uitați-vă, în vacanțe, la bătrânii altora — îmbrăcați strident, savurând piña colada pe șezlonguri…

România are 4 milioane de oameni de peste 65 de ani!

Chiar și cei care au familii sunt, de fapt, abandonați de societate, neglijați și considerați inutili.

Aveam 37 de ani când, într-o ședință, unul dintre șefii televiziunii unde lucram a sugerat în plen că e nevoie de un prezentator mai tânăr pentru Revelion. Aveam 37 de ani…

Robert Redford a murit zilele trecute la 89  și vârsta i-a fost aplaudată. Gică Petrescu a murit la 91 și, în ultimii douăzeci de ani ai vieții lui, vârsta îi era subiect de bancuri…

Azi e ziua oficială a celor 4 milioane! 
Îi umilim, le tăiem dreptul la viață, la pensie, la medicamente; îi speriem cu „breaking news” la televizor. Noi suntem ăia care punem riduri pe sufletele lor, fără să știm că, acuși, ne vine rândul. Tic-tac, tic-tac…🕐

Lady Chaplin

Ea nu a tresărit atunci când tatăl ei a încetat să-i mai vorbească. A rămas senină când Statele Unite i-au interzis celebrului ei soț să se întoarcă acasă. Neclintită și grațioasă, Oona O’Neill, Lady Chaplin, era cu treizeci și șase de ani mai tânără decât el. Și totuși, deplin fericită alături de el.

Delicata tânără cu zâmbet imaculat atrăgea fără voie privirile celor din jur. Fiică a scriitorului american Eugene O’Neill, s-a născut în 1925, iar la doar doi ani părinții săi au ales drumuri separate. Două stele literare nu au putut conviețui sub același acoperiș – și mama Oonei era scriitoare. Astfel, copilăria ei s-a împărțit între Manhattan și fastuoasa reședință Boulton.

„Nu am avut niciodată în fața ochilor pilda unei familii mari și iubitoare – mărturisea mai târziu Oona – cred că tocmai aceasta m-a marcat pentru totdeauna.”

Educația aleasă, rafinamentul, originea sa dintr-un mediu boem – toate acestea îi deschideau porțile către cercurile privilegiate ale bogaților și faimoșilor. Abia împlinise cincisprezece ani și pretendenții deja se aliniau. Și ce pretendenți! Scriitorul american J. D. Salinger, actorul și regizorul Orson Welles, Peter Arno ori Truman Capote. „Trebuie să joci în cinema”, îi spuneau toți cu însuflețire. Cu frumusețea ei tulburătoare, aceasta părea cea mai firească alegere.

Un agent dispus să-i reprezinte interesele a fost găsit repede. Se zvonea că Charlie Chaplin caută o actriță pentru adaptarea piesei Fantoma și realitatea, iar Oona a fost invitată la audiție. Nu a întârziat nicio clipă, s-a prezentat calmă și sigură pe sine. Totul însă a fost hotărât de zâmbetul ei. La întâlnirea cu Chaplin, a zâmbit cu un farmec atât de irezistibil, încât el a rămas nemișcat, ținându-i mâna în a sa.

La acea vreme, Charlie Chaplin nu era doar o vedetă mondială. Era deja o legendă! Un vis american întrupat! Din mizerie – către cele mai înalte culmi! Desigur, Oona îi văzuse filmele, dar abia la întâlnirea față în față și-a mărturisit sieși cât de profund era cucerită de el.

„Trebuie să știți – îi șopteau Oonei «binevoitorii» – că domnul Chaplin a fost întotdeauna atras de fete foarte tinere. Primele sale două soții aveau doar șaisprezece ani la nuntă. Actrița Joan Barry caută să obțină recunoașterea faptului că el este tatăl copilului său. Sunteți încă sigură că vă place?”

Dar Oona nu avea îndoieli. Charles exercita asupra ei o forță magnetică, și chiar în toiul proceselor cu amintita Joan Barry, ea a continuat să se întâlnească cu el. Analizele de sânge au dovedit minciuna, iar chiar în ziua aceea Oona s-a căsătorit cu Chaplin. În pofida celor treizeci și șase de ani care îi despărțeau.

Tatăl, Eugene O’Neill, era de nestăpânit. I-a cerut Oonei să ceară divorțul, dar a primit un răspuns tranșant: „Nu.” „Nu mai am fiică!”, a strigat scriitorul. Oare a regretat vreodată acele cuvinte?

Societatea americană paria pe cât avea să dureze această uniune neobișnuită. Chaplin și Oona! Cum ar fi putut o astfel de căsnicie să reziste? Cel mult doi-trei ani, spuneau unii… Istoria mai văzuse asemenea povești, de atâtea ori! Dar Oona nu lua în seamă zvonurile. Mărturisea că cea mai arzătoare dorință a ei era să aibă o familie numeroasă și puternică, iar cariera de actriță nu avea nicio însemnătate. În 1944 s-a născut fiica cea mare, Geraldine. A urmat fiul Michael. Apoi o altă fiică, Josephine… În total, Chaplin și tânăra lui soție au avut opt copii!

Și totuși, rămâneau „sub supraveghere” – de astă dată a autorităților. La sfârșitul anilor ’40 și începutul anilor ’50, Statele Unite își dezlănțuiseră vânătoarea de vrăjitoare. Oricine era bănuit de simpatii comuniste era șters pe loc din rândul cetățenilor de încredere. Într-o clipă puteai pierde serviciul, averea, libertatea…
Chaplin a avut, într-un fel, noroc. În 1952 a plecat la Londra pentru a-și prezenta noul film. Și tocmai acolo a aflat că fusese declarat „vinovat”. În lipsă, fără să i se ceară lămuriri. Statele Unite îi interziceau intrarea pe teritoriul lor. Ziarele urlau cu titluri de ocară: „Chaplin – tovarăș de drum al rușilor!” sau „Trimiteți-l pe Chaplin în Rusia!”. Unii dintre cei acuzați alături de el au sfârșit chiar în închisoare.

Atunci Oona a luat frâiele. A zburat la New York, a strâns tot ce-a putut, și-a luat copiii și s-a întors la soțul ei. Dacă erau proscriși în propria patrie, trebuiau să-și afle un alt cămin. Familia s-a stabilit în Elveția, la Vevey – acolo s-au născut patru dintre copiii lor. Iar când, în 1972, s-a anunțat că lui Chaplin i se va înmâna un Oscar onorific, americanii i-au dat viză doar pentru patru zile. Statueta i-a fost oferită de Jack Lemmon. În sală, unii fluierau disprețuitor. Dar Oona îi era alături, iar liniștea ei îl întărea pe Chaplin.

„Ea este soția ideală – spunea Charles despre Oona – deși cinematografia a pierdut, în persoana ei, o actriță extraordinară.”

La 4 martie 1975, pentru meritele sale în istoria cinematografiei mondiale, Charles Spencer Chaplin a fost înnobilat. Regina Elisabeta a II-a i-a înmânat personal distincția. De atunci, Oona a purtat titlul de „Lady Chaplin”. Doar doi ani mai târziu însă avea să plângă pierderea soțului ei. Trăiseră împreună mai bine de trei decenii…

Oona O’Neill a renunțat la cetățenia americană.

Copiii lor au ales drumuri cu aplecare spre artă. Cea mai cunoscută rămâne Geraldine Chaplin. Iar nepoata Oonei, care poartă numele bunicii, a apărut pe ecrane în serialul Urzeala tronurilor. Cu siguranță v-o amintiți – Talisa, soția lui Robb Stark. În trăsăturile ei se poate recunoaște cu ușurință frumusețea distinsă a neînfricatei Lady Chaplin.
    Terapia prin cultură