Constatare

Când vei constata că în scopul de a produce, trebuie să obţii aprobarea de la acei care nu produc nimic, când vei observa cum banii se scurg spre cei care nu activează în bunuri, ci în favoruri, când vei înţelege că o mulţime de oameni se îmbogăţesc prin luare de mită şi influenţa lor e mai eficace decât munca ta, că legile nu te protejează contra lor, ci dimpotrivă, ei sunt cei care sunt protejaţi împotriva ta, când vei descoperi că este răsplătită corupţia, iar onestitatea devine un sacrificiu de sine, atunci vei putea spune fără teama de a greşi că soarta societăţii în care trăieşti este condamnată.

Ayn Rand

Din nou despre " Moartea domnului Lazarescu" la 20 de ani de la aparitie

Îmi place foarte mult să merg la cinematograf şi am fost pasionat de filme încă de când era în şcoala generală şi mergeam cu prietenii să vedem filme western sau filme indiene şi renumitele comedii româneşti din seria BD sau cele cu Compania a-7-a.

Duminică am fost invitat la Inspire cinema să vizionez în prezenţa unei mici părţi a echipei de realizatori prezenţi în sala Anca Puiu şi Alina Brezunţeanu filmul "Moartea domnului Lăzărescu".

Nu văzusem acest film decât la tv aşa încât fiind un iubitor al cinematografului am acceptat invitaţia.

Nu vreau să vă povestesc filmul deoarece au făcut-o nenumăraţi de la momentul apariţiei şi până acum şi puteţi găsi pe net tot felul de poveşti despre acest film răscolitor.

Filmul este inspirat din fapte reale şi anume al unui pacient Florin Nica refuzat de mai multe la internare care a murit în timp ce era plimbat între spitale.

Personajul principal Dante Remus Lăzărescu, locuieşte singur împreună cu două pisici, are antecendente chirugicale fiind operat anterior de ulcer, consuma alcool şi are şi ulcer varicos la ambele picioare.

Cele mai apropiate rude ale acestuia locuiesc la Târgu Mureş fiind nevoit să se întreţină singur.

Într-o dimineaţă acuzând dureri de cap cheamă salvarea şi de aici începe aventura acestuia fiind plimbat toată noaptea între spitale deoarece anterior pe DN1 avusese loc un accident rutier cu multe victime care erau aduse cu salvările în Bucureşti acestea fiind în stare foarte gravă.

Omul Dante Remus Lăzărescu la un moment dat putem fi oricare dintre noi fiind la mila unui sistem care este uneori depăşit de situaţie, solicitat prea mult şi la care încă mai trebuie aduse îmbunătăţiri.

Iar calitatea umană şi empatia au roluri foarte importante în acest sistem iar atunci când acestea există pot face minuni.

Văzând acest film la 20 de ani de la prima apariţie a acestuia identificându-mă cu personajul principal mă gândesc cu groază dacă lucrurile s-au îndreptat după atâta timp în sistemul medical românesc.

Dacă vreţi să aflaţi mai multe despre film puteţi viziona discuţiile avute în sală după film.

PS. Astazi se implinesc 10 ani de la tragedia de la clubul COLECTIV.

Avem aceiasi oameni la conducerea tarii insa nu s-a facut niciun spital pentru arsi.

Filmul ruleaza deja in cinematografe din 24 octombrie.

Elena Teodorini, omagiată la Opera Română Craiova

O seară de sărbătoare a artei vocale și un eveniment ce evocă strălucirea și eleganțaperioadei de aur a operei, „Gala Elena Teodorini” va avea loc joi, 30 octombrie 2025, de la ora 19.00, în sala Amza Pellea a Teatrului Național Marin Sorescu.

În Stagiunea 2025-2026, dedicată Centenarului Elena Teodorini, Opera Română Craiova aduce un omagiu emoționant marii artiste care a dus numele României pe cele mai importante scene ale lumii. „Gala Elena Teodorini” se înscrie în seria evenimentelor prin care Opera craioveană își onorează patroana spirituală, reafirmând misiunea sa de a păstra vie moștenirea artistică a celei care a contribuit la clădirea scenei lirice românești.

Renata Vari, Mariana Bulicanu, Licia Toscano, Ioan Cherata și Petrișor Efrem, alături de  Orchestra și Corul Operei Române Craiova, sub conducerea muzicală a maestrului Marius Hristescu, vor oferi publicului pagini muzicale din operele în care a strălucit Elena Teodorini, reînviind prin muzică momentele care i-au definit cariera.

Spectatorii sunt invitați să regăsească farmecul, virtuozitatea și sensibilitatea inconfundabilă ce au făcut-o nemuritoare pe legendara soprană craioveană. Sub semnul memoriei și al excelenței, „Gala Elena Teodorini” promite o seară de grație și emoție și o celebrare a frumuseții eterne a operei.

 Biletele sunt disponibile online:

https://iticket.ro/event/gala-elena-teodorini

și la agenția Operei Române Craiova de la Sala Polivalentă, Bulevardul Ilie Balaci nr. 6,

tel. 0351.442.471, agentiadebilete@operacraiova.ro

Evenimentul este realizat cu sprijinul Primăriei Craiova și al Consiliului Local Craiova.

Suferința

Text preluat

"Mare parte din suferința cu care se confruntă lumea se datorează așteptărilor nerealiste. Oamenii aleg să înțeleagă greșit motivațiile care-i determină pe ceilalti să se comporte într-un anume fel. De cele mai multe ori, în loc să se bazeze pe realitate, ei idealizează. Suferința poate fi redusă semnificativ în momentul în care începem să nu ne mai așteptăm ca ceilalți să se comporte cu noi într-un fel anume doar pentru că ne sunt frați, părinți, prieteni, colegi, iubiți sau pentru că noi ne așteptăm ca lumea să se comporte omeneste, etic, moral. Adevărul este foarte simplu: în momentul de față, indiferent de gradul de rudenie, prietenie sau ce o mai fi, comportamentul oamenilor, în marea lor majoritate, se bazează pe instinctele primare de supraviețuire și de perpetuare a speciei. Altfel spus, asta înseamnă hrana, sexul, munca, viața care merge pe pilot automat, viața fără conștiință.

Noi suntem cei care alegem cum să gândim și ca o consecință la cum gândim, cum să ne simțim. Dacă, de exemplu, alegem să gândim că o persoană, doar pentru că ne e rudă sau prieten, ar trebui să se comporte impecabil cu noi, inevitabil vom trăi dezamagirea. Comportamentul acelei persoane va fi susținut nu de relația de rudenie sau prietenie care ne leagă, ci de nevoile respectivei persoane, nevoi care reflectă nivelul său de conștiință.

Astfel, alege să gândești într-un mod sănătos, alege să trăiești ancorat in realitate si adevăr. La inceput poate fi greu, deoarece va trebui să schimbi paradigma, lucru care este dureros pt că te scoate din starea de confort; cu timpul, însă, starea de seninătate iți va umple ființa"

Psihoterapeut Virgil Calin

Scenarii SF???

Pe la începutul anilor 2000, Marius Tucă, într-una dintre emisiuni l-a avut că invitat pe renumitul economist şi academician Anghel Rugină, profesor universitar de anvergură mondială, corespondent al Academiei Statelor Unite, şef de comisii economice şi consilier în diferite guverne americane, dar care, din păcate, s-a stins din viaţa de ceva timp. Dezvăluirile lui de la acea vreme au fost privite ca scenarii SF de catre opinia publică, dar şi de cea mai mare parte a clasei politice de la acea vreme.Timpul a trecut, Anghel Rugină s-a înălţat la ceruri, dar mărturisirile acestuia din acea emisiune ar trebuie să le dea mult de gândit celor care astăzi sunt la butoanele României. “Dragii mei, lumea asta este condusă de un fel de guvern mondial, format dintr-un grup de circa 250-300 de persoane, super-bogate, super-puternice şi super-bine-informate, care trăiesc “ca în sânul lui Avraam”!

Oamenii ăşţia deţ̧in puterea absolută pe planetă. În afară de accesul imediat la toate resursele economice şi la cele mai recente descoperiri tehnico- ştiinţifice, multe ţinute în secret, au la dispoziţie, în toate ţările lumii, institute de cercetări psiho-sociologice, cu ajutorul cărora ţin sub control toate popoarele planetei. Acestea le indică̆ personajele politice cele mai “potrivite” pentru a “câştiga alegerile”, în mod “democratic” în cele mai importante state ale lumii; importante nu numai că număr de locuitori, dar mai ales prin resursele lor naturale, prin puterea economică, militară sau prin poziţia lor strategică.

Practic toţi conducătorii statelor importante ale planetei sunt “aleşi” cu “binecuvântarea” acestui “GRUP”, şi toţi cei aleşi nu fac altceva decât să pună în practică “directivele” trasate de acesta”, mărturisia Anghel Rugină.

Atunci, un telespectator l-a întrebat telefonic dacă şi România parte dintre ţările vizate de “GRUP”? “Da. Şi ca dovadă vă aduc faptul că, înainte cu două luni de alegerile din 2000, persoana care a că̂ştigat alegerile prezidenţiale, a fost în vizită “privată” în Statele Unite, iar la două să̆ptămă̂ni de la câşţigarea alegerilor, primul ministru proaspăt numit a făcut acelaş̧i lucru. Au fost amândoi să-şi ia „foaia de drum”… „Adică dumneavoastră vreţi să spuneţi că pe preş̧edintele nostru ni l-au ales americanii?”, a replicat telespectatorul. “Nu o spun eu. Aş̧a este.

Numai că nu americanii, ci “GRUPUL” care conduce. În America a avut loc doar acceptarea şi instruirea personajelor.”

Telespectatorul a fost iritat de replica renumitul economist şi l-a acuzat pe aceste de interese ascunse, dar răspunsul lui Anghel Rugină a fost unul magistral. “Dragă domnule, te felicit!… Te felicit că ai ajuns la vârsta la care ai capul plin de păr alb şi că ai trăit până acum cu impresia că ai putere! Că votul tău contează! Poţi să mori fericit în cazul ăsta! Eu nu am vorbit pentru cei care au vârsta şi convingerile dumitale. Eu am vorbit pentru cine are urechi să audă şi minte să înţ̧eleagă!.. În ceea ce priveşte votul, nu uitaţi vorbele lui Stalin, care zicea că nu contează cine şi ce votează, contează doar cine numără voturile!

Astăzi cu voturile centralizate electronic treaba asta a devenit un simplu joc.pentru un informatician: cu un program deştept, printr-o simplă atingere a unei anumite taste, voturile in plus ale unui candidat se adună discret la cel care trebuie să iasă. Îmi spui că nu şţii ce interes am… Am interesul că POPORUL MEU SĂ̆ AFLE… Să afle şi SĂ ÎNŢELEAGĂ̆!… Să înţ̧eleagă că la nivel global “cărţile sunt făcute”!

Oamenii ăşţia sunt prea deştepţi şi prea puternici!…” Dar cine sunt acei oameni? „ Pe oamenii ăşţia nu-i cunoaşte nimeni… Adică nimeni dintre “muritorii de rând”! Ce, sultan? Ce, Bill Gates? Ăşţia sunt mici copii, pe lângă cei din “GRUP”! Trebuie să înţ̧elegeţi că adevăraţ̧ii bogaţi ai lumii nu apar în nici un top, al niciunei reviste… Se bucură de anonimat pentru că astfel să aibă libertate deplină de mişcare. Doar un număr limitat de persoane, alese pe sprânceană, cunoaşte identitatea unora dintre ei, alte persoane “alese”, cunosc pe altele, şi tot aş̧a. Nimeni nu poate pune toate piesele acestui puzzle împreună…

Nici măcar preşedinţii marilor state ale lumii. Directivele ajung la ei prin interpuşi. V-am spus că este vorba despre oameni deosebit de inteligenţi şi despre o organizare perfectă!…”Sunt şi evrei dar nu sunt majoritari!”… “Sunt şi arabi? Că ăştia au petrol…”… “Dragii mei, sunt reprezentanţi de peste tot, într-o proporţie echilibrată. În asta şi constă succesul “GRUPULUI”, deciziile în interiorul lui se iau într-un mod absolut democratic, iar locul în acest “GRUP” se moş̧teneşte, pe principii monarhice, cei ce urmează să între fiind foarte bine testaţi şi pregătiţi în acest sens…

Se zice că acest “GRUP” a luat fiinţă cam pe la începutul anilor 1800, cu scopul declarat de a prelua conducerea lumii. Prima mişcare cu relevanţă la nivel planetar ar fi fost iniţierea valului de revoluţii din Europa anilor 1848. Apoi “GRUPUL” a încercat preluarea puterii pe tot globul prin intermediul ideologiei comuniste.”…

Deci totul este al tuturor şi în particular al nimănui. Şi chiar dacă nu sunt ale nimănui, după victoria planetară a comunismului, aceste bunuri trebuiesc totuşi “administrate” de cineva. Şi de ce acel cineva n-ar putea fi un “GRUP”, de administratori la nivel mondial de, să zicem… 250-300 de persoane!… “

Toată lumea rămâne mută. Inclusiv Marius Tucă… Şi domnul profesor a continuat: “Toate mişcările de rezonanţă mondială̆ de după̆ 1848, s-ar fi produs cu acceptul acestui “GRUP”. Totul bine studiat. Totul cu un scop precis.

Bineînţ̧eles că au apărut şi evenimente neprevăzute. La un moment dat, liderii comunişţi, supuşi unei propagande deşănţ̧ate cu scopul creării cultului personalităţii, pe criterii de marketing politic, au început ei înşişi să creadă în ceea ce propovăduiau şi să se creadă nişte zei în viaţă, aş̧a că au scăpat de sub control. Şi atunci a fost nevoie de crearea unei ideologii care să contrabalanseze comunismul şi anume fascismul. Şi aş̧a a pornit cel de-al doilea război mondial… Şi când şi fascismul a început să aibă derapaje i s-a opus o coaliţie mondială şi pentru că nu fusese înfrânt comunismul “independent”, a fost nevoie de un “război rece”, care s-a încheiat aşa cum ştim cu toţii, cu victoria “GRUPULUI”, asupra copilului rebel – comunismul! Acum suntem în faza în care “GRUPUL” se concentrează asupra unei noi strategii de putere şi anume “GLOBALIZAREA”.

Au fost create organisme la nivel global în sprijinul acestui concept: NATO, G8, G20, FMI, Banca Mondială̆, BERD, Comunitatea Europeană, etc… Trebuie să recunoaş̧tem că acest “GRUP” a avut un rol foarte important în menţinerea unui echilibru strategic la nivel mondial. În perioada dominaţiei acestuia, nivelul de trai al populaţiei a crescut în mod constant, nu peste tot e drept dar încă se mai lucrează la acest lucru prin intermediul organismelor mondiale controlate de “GRUP”. De asemenea, nivelul tehnologic a cunoscut un progres uriaş̧ care nu ar fi fost posibil fără direcţionarea resurselor necesare în acest sens. “Drepturile omului” sunt impuse permanent pe ordin de zi a tuturor reuniunilor la nivel mondial, sau regional, acolo unde acestea nu sunt la înălţimea momentului. În general se impune o nouă ordine mondială, care încearcă să înlăture haosul, anarhia şi pericolele potenţiale la nivel planetar… V-am spus că este vorba despre persoane deosebit de inteligente.

E drept, uneori sunt mai răi câinii, ca stăpânii, dar sunt sigur că la momentul oportun, stăpănii îşi vor pune căinii cu botul pe labe!…” Însă, Marius Tucă uimit de afirmaţiile lui Anghel Rugină încearcă să afle dacă acestuia nu îi este frică să facă asemenea dezvăluiri. Replică renumitul economist a fost: “În primul rând, am o vârstă: “mi-am trăit traiul, mi-am mâcat mălaiul”, şi apoi sunt lucruri, repet, deja cunoscute, iar scopul pentru care am făcut-o este de a limpezi cumva apele şi de a potoli spiritele înfierbântate din România, care încă mai cred că tot ceea ce zboară se mănâncă!…” Tucă insistă: “Şi noi ce trebuie să facem?”. “Aici am vrut să ajungem cu discuţia noastră!…

Pentru noi, important este să ne facem viaţa frumoasă în jurul nostru. Să lăsăm gândurile mari, la scară internaţională, că acolo jocurile sunt făcute şi echilibrele nu trebuiesc rupte! Nu avem nici informaţiile, nici competenţa, nici resursele şi nici mijloacele necesare să acţionăm la un nivel atât de înalt. Putem în schimb să ne comportăm civilizat, să ne educăm bine copiii, să ne conservăm şi să ne protejăm mediul în care trăim, să ne respectăm şi să ne ajutăm, pe scurt: să ne trăim viaţa liniştiţi…”, a avertizat Anghel Rugină. Au vreo valoare profeţiile lui Anghel Rugină ?! Greu de spus, greu de răspuns.

Eu sunt Alexandru cel Mare

Într-o zi, la Corint, Alexandru cel Mare a dorit să-l întâlnească pe Diogene din Sinope, faimosul filozof cinic care trăia fără avere, fără casă, fără ierarhii.

Regele lumii, curios de omul care sfida toate regulile, s-a apropiat de el în timp ce acesta stătea la soare.

„Eu sunt Alexandru cel Mare.”

„Și eu sunt Diogene, câinele.”

„Ce pot face pentru tine?”

„Dă-te puțin mai într-o parte. Îmi iei soarele.”

În jur, curtenii au încremenit. Dar Alexandru a zâmbit și a spus:

„Dacă n-aș fi fost Alexandru, mi-ar fi plăcut să fiu Diogene.”

A fost o frază care a trecut prin istorie ca o lecție de modestie, dar în realitate a fost o fisură.

Nu vorbea despre admirație, ci despre epuizare.

Un om care avea totul în afară de libertatea de a nu fi nimic.

Fiecare cucerire îl făcea mai puternic, dar și mai dependent de imaginea puterii.

Diogene, în schimb, nu avea niciun rol de apărat, nicio lume de justificat.

Nu-l putea pierde pe sine, pentru că nu se mai poseda.

Și poate tocmai de aceea, în ochii lui Alexandru, era liber într-un mod pe care niciun rege nu putea fi.

Când Alexandru a spus acea frază, a vorbit fără să știe că se confesează:

nu invidia liniștea, ci lipsa obligației de a exista pentru ceva.

El conducea lumea.

Diogene nu trebuia să o conducă.

Și în acel echilibru tăcut dintre doi oameni complet opuși, s-a văzut cel mai clar ce înseamnă prizonieria succesului.

Dacă ai putea alege, ai vrea să cucerești lumea sau să fii liber de ea?

Preluat

E un moment istoric, sfințirea Catedralei Naționale

A Mântuirii Neamului, cum o numise în 1925 (când Sf. Sinod a hotărât înfiinţarea Patriarhiei Române), primul Patriarh al României, Miron Cristea, care vorbea de „ridicarea unei monumentale catedrale a neamului românesc, care să fie una din comorile de artă ale orientului european”... 

Centenar Patriarhie, sfințirea Catedralei Naționale.. și după liturghie, sfințirea picturilor...

O catedrală simbol al supraviețuirii națiunii române    naționalitate întemeiată prin Unirea sub Cuza,1859

„Națiunea română este întemeiată!”, anunța Cuza, Domnul Unirii, în Proclamaţia către naţiune, 1861...

„Alesul vostru vă dă astăzi o singură Românie. Vă iubiți Patria, veți ști a o întări.Să trăiască România!”

Poporul român, creștinat de Sf. Apostoli Andrei şi Filip, și 'împărțit' în 3 țări, unite de Mihai în 1600, a tot stat sub vremuri, cum scria Miron Costin, în Letopisețul țării Moldovei: „Iară nu sîntu vremile supt cîrma omului, ce bietul om supt vremi”... 

Iar România creată de Cuza prin Unirea din 1859 a trăit, a știut să-și câștige independența,proclamată de Kogălniceanu la 9 mai 1877, românii, toți, au știut să o întărească, prin Unirea într-o singură ţară, România Mare, în 1918... au știut și au luptat ca să îsi păstreze credința și neamul... 

Chiar și cu troițe.. și cu bisericuțe de lemn, cu visul la o Biserică a neamului românesc întreg, întregit... azi, cea mai înaltă catedrală ortodoxă din lume, cu suprafața utilă 36.897,96 m² și capacitate de 6.000 persoane, cu 8 turle aurite... Gândită nu doar ca un lăcaș de cult, ci și ca un simbol al libertății religioase și al continuității spirituale a poporului, cu un viitor Muzeu al creștinismului românesc...

E chiar mai mare decât cea ortodoxă rusă din Paris Cathédrale de la Sainte-Trinité, cu 5 cupole aurite, inaugurată acum 9 ani, pe 19 octobre 2016...

Un moment istoric, declara Rusia... Putin își avea biserică în inima Parisului, la doi pași de Tour Eiffel

Ca și Palatului Parlamentului, Catedrala Națională, aflată pe Dealul Arsenalului, irită, deranjează...

„Nu cred că se află ţară europeană în care să existe atîţia intelectuali cărora să le fie ruşine de neamul lor, să-i caute cu atîta frenezie defectele, să-şi bată joc de trecutul lui şi să mărturisească în gura mare că ar prefera să aparţină, prin naştere, altei ţări.”..., scria, în Oceanografie, Mircea Eliade...

Catedrala Națională

Sunt multe păreri despre Catedrala Națională.

Și bune, și ne-bune, și proaste, și chiar de-a dreptul imbecile.

Eu aș privi lucrurile altfel:

Patriarhul Daniel este, înainte de toate, călugăr.

Să spui că „și-a făcut o catedrală uriașă pentru sine” te așază, fără drept de apel, printre imbecili.

Să spui că „Dumnezeu e în suflet și nu are nevoie de catedrale” te pune printre cei care gândesc la suprafață.

Da, Dumnezeu n-are nevoie de catedrale.

Dar noi avem!

Identitatea, istoria și continuitatea unui popor se clădesc și prin catedrale — din piatră, din culoare, din credință și din vis.

Pentru orice națiune, construcțiile și creațiile sunt felul în care își spune povestea lumii.

Să spui că „am fi avut milioane de spitale și kilometri de autostradă” dacă nu s-ar fi ridicat catedrala e o prostie repetată cu patos.

Țara asta n-ar fi fost nici Japonia și n-ar fi avut nici catedrala.

Atât.

De fapt, Biserica este printre puținele instituții care chiar a făcut ceva concret cu banii.

A construit acolo unde era datoria și rostul ei, spre deosebire de altele care doar au știut să-i îmbogățească pe niște unii.

Dincolo de orice, Catedrala Mântuirii Neamului e împlinirea unui vis — visul celor care au făcut România Mare.

Un vis pe care generația noastră l-a adus, în sfârșit, în realitate. Și asta nu e puțin lucru.

A unit, simbolic, România din nou, prin prezența Maiei Sandu.

A unit ortodoxia, prin prezența Patriarhului Ecumenic.

Și, mai presus de toate, ne-a unit pe noi, cei mulți.

Indiferent de rivalitățile noastre cotidiene, azi am fost împreună acolo — chiar dacă unii doar cu sufletul și cu gândul.

Popoarele devin și rămân puternice prin valori care prind formă, prin simboluri care se înalță, prin catedrale care dau trup credinței.

E o reușită.

Și merită să ne bucurăm de ea.

Amin!

P.S. Eu propun să-i dăm Bisericii doar două ministere: Transporturile și Sănătatea.

Atât!

În mai puțin de zece ani, am avea autostrăzi, căi ferate și spitale ultramoderne.

Alin Cosma

Perle din armata romana!

Text preluat!

Perle din armata romana!  ( de pe vremuri apuse , epilații nu au prins acele vremuri)

1. V-ați parfumat ca niște

cúrve! Numai nevastă-mea și fiică-mea se mai parfumează așa.

2. Bateți trei pași și începeți să cântați cu stângul!

3. Măi rahat, nu mai mișca în formație că te mănânc!

4. Bagați la tărtăcuță, regulamentul nu poate fi încălcat absolut niciodată, cu excepția situațiilor prevăzute de regulament!

5. Să nu mai prind picior de soldat nebărbierit prin unitate!

6. Instrucția domnului medic militar Ionescu, cu tema „Cum rămân sănătos” se amână pe motiv de boală…

7. O mână criminală a dat cu piciorul și a spart chiuveta!

8. Am auzit un zâmbet în formație!

9. Sergentul Popescu va fi pedepsit cu cinci zile de arest pe motiv că imitând vocea locotenentului Ionescu a urlat ca un bou…

10. Să nu mai prind televizorul mergând noaptea prin cameră!

11. Dacă sunteți proști și nu țineți minte, cumpărați-vă un carnețel și un pix și țineți-le la buzunarul de la piept și vă puteți nota. Uite așa ca mine…

12. Varianta 2: Dacă sunteți prea proști să vă aduceți aminte scrieți-vă pe ceva. Și eu îmi scriu totul.

13. Aveți grijă la pragul ăla de sus. Dacă vă dați cu capul de el rămâneți proști pe toată viața. Și eu mi-am dat de trei ori, de aia știu…

14. Unuia i se face morala în fața plutonului: Aveți în față un măgar și un porc…(urmează muștruluiala și la sfârșit)… treci la loc în formație,

măgarule!

15. La instrucția de front, dom’ plutonier ordonă: „Pluton, alinierea în front câte unul! Pentru verificarea bocancilor, ridicați piciorul drept!”

Unul dintre soldați ridică, din greșeală, piciorul stâng, la care dom’ plutonier, văzând și un bocanc stâng ridicat, strigă imediat: „Bă, care ai

ridicat amândouă picioarele?”

16. Sergentul către soldați: – Trebuie să țineți dușmanul tot timpul în ochi…Ce te holbezi așa la mine,

soldat!?…

17. Fruntașul Popescu va fi pedepsit cu cinci zile de arest pe motiv că a fost găsit cu o persoană de sex feminin la gardul unității în loc să fie în pat…

18. Plutonierul față de soldat: „Bă, tu ești un mic căcat față de mine!”

19. Plutonierul către trupă: „Soldați, sunteți 3, împărțiți sectoru-n 4 și luați fiecare câte o bucată!”

20. Domn’ colonel, referitor la reinstaurarea disciplinei: „De azi întoarcem foaia cu 360 de grade și chiar mai mult!”

21. „Soldat răspunde numai prin da sau nu: cine te-a învățat să faci patul așa?”

Wine Tonic editia a-3-a se apropie

Vin cu o veste bună pentru iubitorii şi persoanele interesate de acest festival chiar dacă nu au fost la ediţiile anterioare este momentul să vină acum.

Pe 15 şi 16 noiembrie, Ramada Plaza Craiova devine ca de obicei gazda acestui eveniment de neuitat, care îţi va răsfăţa simţurile şi te va purta într-o călătorie de excepţie prin lumea vinului şi a băuturilor premium.

WINE TONIC este cel mai important festival de vin Oltenia, unde poţi descoperi cele mai renumite crame, poţi participa la masterclass-uri exclusiviste şi poţi învăţa direct de la experţi. Aici vei avea ocazia să cunoşti povestea fiecărui vin, să afli detalii despre procesul de vinificaţie şi să înţelegi ce face ca un vin să fie cu adevărat special.

Programul Festivalului va fi următorul:

Sâmbătă: 12:00 – 20:00

Duminica: 12:00 -20:00

Ce te așteaptă la festival:

-Degustări nelimitate și discuții directe cu producători și somelieri

-Baruri tematice cu cocktailuri exclusive și mixologi invitați

-Masterclass-uri, surprize și momente muzicale live

-O experiență completă dedicată pasionaților de vin, băuturi exclusive și lifestyle premium

Ediţia de anul trecut cu peste 40 de crame prezente a fost foarte bine organizată şi fiind foarte multe vinuri propuse la degustare a fost foarte dificil să mă decid ce să încerc mai întâi.

Atunci m-am hotărât să încerc vinurile seci în mod special şi unele sortimente de bere, coniac sau rom.

Ceea ce îmi amintesc cu mare plăcere a fost faptul că am băut apa la discreţie şi organizatorii ne-au tratat şi cu cafea din partea casei de asemenea la discreţie.

Apa este foarte importantă la degustările de vinuri pentru a evita mahmureală şi eventualele dureri de cap de a doua zi, cunoscătorii recomanda minim un pahar cu apă la fiecare pahar cu vin consumat.

Imagini de la editia de anul trecut:

Sunt convins că ediţia de anul acesta va fi mai reuşită decât cea de anul trecut astfel încât pregătiţi-vă pentru a degusta ceea ce aduc mai bun pentru noi cele peste 40 de crame invitate care vor fi prezente cu cel puţin 5 feluri de vin fiecare.

Biletele se pot procura online începând de acum de pe site-ul festivalului la preţul de 45 de lei pentru o zi sau 80 de lei abonamentul pentru ambele zile.

Vă aştept la RAMADA!

Ion Rațiu

La 17 ianuarie 2000, se stingea la Londra unul dintre cei mai importanți lideri ai românilor: Ion Rațiu. A fost numit cel mai bun președinte pe care România nu l-a avut. Ion Rațiu a luptat întreaga sa viață pentru democrație, iar principiile sale pot fi rezumate într-una dintre frazele sale preferate: voi lupta până la ultima mea picătură de sânge pentru dreptul tău de a nu fi de acord cu mine.

Ion Rațiu s-a născut în data de 6 iunie 1917, la Turda. Era descedentul unei ilustre familii românești, care a fost înnobilată în 1625 de către principele Transilvaniei, Gabriel Bethlen. Din familia Rațiu au făcut parte personalități precum canonicul Mitropoliei de la Blaj, Vasile Rațiu, ori președintele Partidului Național Român, dr. Ioan Rațiu, care a fost liderul generației memorandiștilor.

Tatăl lui Ion Rațiu, Augustin, a fost primarul orașului Turda, iar mama sa era nepoata lui Ion Codru-Drăgușanu. Familia Rațiu se înrudea, direct sau prin alianță, cu personalități precum Simion Bărnuțiu, Iuliu Coroianu sau Iuliu Maniu. Educația primită acasă i-a format decisiv personalitatea lui Ion Rațiu, care a privit ca pe o datorie a vieții sale angajamentul democratic și lupta pentru drepturile celor supuși capriciilor unor tirani.

Ion Rațiu a plecat din țară în anul 1940, pentru că fusese numit funcționar în cadrul Legației României la Londra, condusă de unchiul său, diplomatul Viorel Tilea. Însă, în același an, după instaurarea unui regim totalitar de extrema dreaptă, condus de Ion Antonescu în alianță cu legionarii, Ion Rațiu și-a dat demisia și a participat la constituirea unui Comitet Național Român, care milita pentru revenirea României în alianță cu democrațiile occidentale.

Ion Rațiu s-a opus dictaturii de extrema dreaptă în timpul războiului. După război, dorea să revină în țară pentru a ajuta la democratizarea României și, de asemenea, dorea să candideze la alegerile din 1946 din partea PNȚ. A rămas însă în Marea Britanie la cererea lui Iuliu Maniu.

Atunci a început cel de-al doilea exil al său, cauzat de opoziția față de comunism. În calitate de jurnalist la BBC sau alte agenții internaționale de presă, în calitate de fondator al unor publicații precum Free Romanian Press sau Românul Liber și în calitate de membru al unor organizații precum Amnesty International, Ion Rațiu a militat constant pentru restabilirea democrației în România.

În Anglia, norocul i-a surâs și a reușit să își creeze o avere care l-a scutit de grijile materiale. În anii 1980, Ion Rațiu a devenit liderul de necontestat al exilului democratic românesc. Cu aprobarea Regelui Mihai I al României, în 1984, el a fondat Uniunea Mondială a Românilor Liberi.

Ion Rațiu era printre puținii care aveau energia și resursele materiale pentru a străbate globul pământesc pentru a vorbi despre românii supuși unui brutal regim de teroare. A contribuit la schimbarea atitudinii cancelariilor occidentale față de dictatorul Nicolae Ceaușescu.

În decembrie 1990, el a reușit să se întoarcă în țară. A participat activ la reconstrucția PNȚCD și a devenit deputat. A candidat pentru funcția de președinte al României, în 1990. Nu a câștigat acea bătălie electorală, însă a devenit rapid unul dintre cei mai cunoscuți oameni politici români. Testamentul său politic, cum spunea el, ”lăsământul” lui Ion Rațiu cuprindea trei lucruri importante: intrarea României în Uniunea Europeană, aderarea la NATO și restaurarea monarhiei. Două dintre acestea au devenit realitate.

Isaac Asimov

În vara anului 1964, într-un moment în care oamenii încă visau timid la Lună, scriitorul Isaac Asimov a pășit în pavilionul General Electric de la Târgul Mondial din New York. Acolo, în mijlocul standurilor cu mașini zburătoare și televizoare color, a fost întrebat:

„Cum crezi că va arăta lumea peste 50 de ani?”

Asimov, omul care imaginase roboți cu conștiință și planete populate de inteligențe artificiale, s-a așezat la o masă și a scris, pe loc, un articol pentru The New York Times. Titlul era: „Vizita mea la Expoziția din 2014”.

A fost mai mult decât o fantezie: a fost o viziune uimitor de exactă.

El a prezis lumea noastră de azi!

Într-un timp în care nici măcar calculatoarele nu încăpeau într-o cameră, Asimov scria:

„Peste 50 de ani, vor exista ecrane plate, subțiri, prin care oamenii se vor vedea și vor vorbi între ei, oriunde s-ar afla.”

A descris practic videoconferințele și apelurile video, pe care astăzi le facem de pe telefoane mobile mai subțiri decât o carte.

A mai spus:

„Casele vor fi complet automatizate — cu mașini care vor găti, curăța, regla temperatura, și vor face cumpărături online.”

A numit asta „electronic brain servants”, ceea ce azi numim asistenți inteligenți: Alexa, Siri, ChatGPT.

A vorbit despre mașini fără șofer, despre oamenii care lucrează de acasă și despre „stresul tehnologic” al unei lumi hiperconectate.

A intuit chiar și criza ecologică:

„În 2014, poluarea va fi o problemă serioasă, iar energia solară va deveni o prioritate globală.”

A fost cu decenii înainte ca termenul „energie regenerabilă” să existe în mod oficial.

Dar Asimov n-a fost doar un vizionar tehnologic.

El a înțeles și sufletul lumii.

Scria cu melancolie că omenirea va fi „atât de obsedată de eficiență și viteză, încât va pierde bucuria tăcerii”.

Spunea că oamenii vor comunica mai mult ca niciodată, dar se vor simți mai singuri ca oricând.

Și, într-un pasaj aproape profetic, a notat:

„Omul va fi nevoit să învețe nu doar să construiască mașini mai inteligente, ci să trăiască cu ele fără să-și piardă umanitatea.”

Cuvinte scrise în 1964, dar care astăzi par un avertisment pentru era inteligenței artificiale.

Isaac Asimov a murit în 1992, cu mult înainte să vadă lumea pe care o descrisese.

Dar în fiecare telefon care răspunde la comenzi vocale, în fiecare robot care curăță o cameră, în fiecare ecran care ne conectează la ceilalți, există o mică parte din visul lui.

Sursa Atlasul Vietii

Un mesaj profund

Un mesaj profund, lasat de Bert Hellinger, pentru cine nu știe, a decedat pe data de 19/9/19.

Psihoterapeutul și scriitorul german avea 93 de ani, este cunoscut în întreaga lume pentru crearea metodei terapeutice "Constelația familială".

A lăsat acest text minunat:

" Viața te dezamăgește să nu mai trăiești cu iluzii și să vezi realitatea.

Viața distruge tot ce este de prisos până când rămâne doar ce este important.

Viața nu-ți dă pace, să încetezi să te învinovățești pe tine însuți și să accepți tot ce nu poti schimba.

Viața îți va retrage ceea ce ai, până când nu te vei mai plânge și vei începe să mulțumești.

Viața trimite oameni contradictorii să te vindece, așa că nu te mai uiți afară și începi să reflectezi cine ești în interior.

Viața îți permite să cazi iar și iar, până când decizi să înveți lecția.

Viața te ia din drum și îți prezintă răscrucea, până când încetezi să vrei să controlezi totul și să curgi ca un râu.

Viața îți pune dușmanii in cale, până nu mai "reacționezi".

Viața te sperie și te va speria de câte ori este nevoie, până îți vei pierde frica și îți vei recăpăta credința.

Viața te distanțează de oamenii pe care îi iubești, până când înțelegi că nu suntem acel trup, ci sufletul pe care îl conține.

Viața râde de tine de multe și multe ori, până când nu mai iei totul atât de în serios și poți râde de tine.

Viața te rupe în câte părți sunt necesare, pentru ca lumina să te pătrundă.

Viața se confruntă cu voi rebelii, până când încetați să încercați să o controlați.

Viața repetă același mesaj, dacă este cazul cu țipete și lacrimi, până când în sfârșit îl auzi.

Viața trimite fulgere și furtuni, ca să te trezească.

Viața te umilește și uneori te învinge iar și iar până când decizi să-ți lași ego-ul să moară.

Viaţa îţi neagă bunurile şi măreţia până când nu mai vrei bunuri şi măreţie şi începi să serveşti.

Viața îți taie aripile și îți taie rădăcinile, până când nu ai nevoie de aripi sau rădăcini, doar dispari în forme și ființa ta zboară.

Viața îți neagă miracole, până când înțelegi că totul este un miracol.

Viața îți scurtează timpul, ca să te grăbești să înveți să trăiești.

Viața te ridiculizează până când devii nimic, nimeni, pentru ca atunci devii totul.

Viața nu îți oferă ceea ce îți dorești, ci ceea ce ai nevoie pentru a evolua.

Viața te doare și te chinuie până când renunți la capricii și istericale și îți apreciezi respirația.

Viața îți ascunde comori până când înveți să ieși la suprafață și să le cauți.

Viața ti-l neagă pe Dumnezeu, până când îl vezi în toți și în toate.

Viața te trezește, te taie, te rupe, te dezamăgește... dar crede-mă, asta e ca Sinele tău cel mai bun să se manifeste... până când doar iubirea rămâne în tine ".

Bert Hellinger

A impus regula spălării mâinilor

A observat că femeile mureau după naștere din cauza medicilor care nu se spălau.

A impus regula spălării mâinilor iar mortalitatea a scăzut cu 90%.

Colegi l-au numit „nebun”. A sfârșit într-un azil, iar azi e numit „salvatorul mamelor”.

Viena, anul 1847. Într-un spital universitar elegant, medicii vin și pleacă în halate albe de pânză, țin conferințe, operează și… fără să știe, duc moartea cu ei de la o sală la alta.

Ignaz Semmelweis, un tânăr medic maghiar, abia trecut de 30 de ani, observă ceva straniu: femeile care nășteau în secția condusă de medici mureau de febră de aproape cinci ori mai des decât cele care nășteau în secția moașelor.

Nimeni nu înțelegea de ce. Se vorbea despre „aerul rău” din saloane, despre superstiții sau ghinion.

Dar Semmelweis nu credea în coincidențe.

A început să noteze tot: ce doctor era de gardă, câte paciente erau internate, cât timp stăteau. Și atunci a văzut tiparul: medicii mergeau direct de la autopsii la sala de nașteri, fără să se spele pe mâini.

Într-o zi, un prieten de-al său, medic, moare după ce s-a tăiat accidental în timpul unei autopsii. Simptomele erau aceleași ca ale femeilor care mureau după naștere.

Ignaz are revelația: „noi suntem de vină!”

A propus ca toți medicii să își spele mâinile într-o soluție de clorură de var înainte de a atinge o pacientă.

Rezultatul a fost miraculos: în câteva luni, rata mortalității a scăzut de la 18% la sub 2%.

Dar colegii lui nu au fost impresionați, ci s-au simțit jigniți.

„Insinuezi că noi suntem vinovați?!”

„E o insultă la adresa profesiei!”

Mulți au refuzat să-l creadă. Alții au spus că „mirosul de clor” e neplăcut și nedemn pentru un doctor.

Semmelweis a fost ridiculizat, concediat și exclus din comunitatea medicală.

S-a întors la Budapesta, unde a continuat să aplice metoda sa, salvând mii de femei.

Dar depresia și frustrarea l-au copleșit. Scrisorile sale către universități erau tot mai disperate:

„Vă implor! Spălați-vă mâinile! Fiecare mamă care se prăpădește e o pierdere care poate fi evitată.”

Nimeni nu l-a ascultat.

A sfârșit internat într-un azil, la 47 de ani, batjocorit și uitat.

Cauza morții sale a fost o infecție provocată de o rană, exact boala împotriva căreia luptase.

Abia după decenii, odată cu descoperirile lui Pasteur și Lister despre bacterii, lumea a înțeles că Semmelweis avusese dreptate.

Numele lui e rostit în toate facultățile de medicină.

Iar fiecare spălare de mâini, înainte de o operație, e un omagiu tăcut adus omului care a salvat milioane de vieți, dar n-a putut salva propria reputație.

Despre Ivanov- de George Topârceanu, la Teatrul Național “Marin Sorescu”, din Craiova

Dacă te duci la un meci și reții înjurăturile, înseamnă că asta te-a interesat. 

Altfel, într-o poezie - din păcate mai puțin cunoscută - a lui George Topârceanu, domnia-sa zice așa:

“Și-apoi, vă rog să-mi spuneți, cu gândul în trecut,

Câți dintre dumneavoastră, pe vremuri, la-nceput,

Au învățat la teatru deprinderile rele -

Să bea și să fumeze, să facă toate cele?”

Da, spectacolul naționalului craiovean are plictiseala cehoviană pe care o confirmă apariția nudului pe care nimeni nu-l mai vede tocmai de aceea, are indignarea oricărui om întreg la minte la adresa cuiva care-i urlă în față propriei soții că va muri în curând, expresia consacrată

fiind evidențiată cu marker-ul, tocmai pentru că mesajul include toate categoriile de posesori de opinii legate de ceea ce a făcut Ivanov, precum și da: viața e o mare labă, pentru că Ivanov și-a cam tras-o singur cu tot ce a făcut în viața sa și, oricum, ești ceea ce mănânci.

“În teatrul nostru liber, e liber fiecare,

Să intre, când arată biletul la intrare,

Dar dacă nuditatea ideilor nu-i place,

E liber să se ducă și să ne lase-n pace.” - Topârceanu; un poet, ca să nu existe dubii.

Pe stadion, nu l-am suspectat niciodată pe ăla care a zis: acțiunea+organul+”în mă-ta”, că o cunoaște pe mama ăluia care a ratat penalty-ul și și-o dorește din tot sufletul. Am fost convins ca e modul spectatorului de a condamna nereuşita respectivă. Și atât.

A merge la teatru și a nu înțelege că, dincolo de ușile acestuia trebuie să acceptăm orice, mai ales adevărul despre noi, este cum ai merge la biserică, îmbrobodit/ă, duminica, spre iertarea unui foarte reușit 69 din seara anterioară.

“Pe câte alte nuduri ce cad orizontal,

Ipocrizia pune perdele de cristal!

Chiar tu, frumoasă doamnă, cu zâmbetul frivol,

Tu ziua ești un înger, dar noaptea… dracul gol!” - George Topârceanu; un poet.

Mergeți liniștiți la teatru. Cu condiția să știți unde mergeți; să acceptați că, pentru oamenii de pe scenă, nu sunteți în sală, de acolo realismul scenelor pe care le veți vedea; din scenă, partea dinspre public se numește “al patrulea perete”. Tocmai ca pentru actori să nu existe rețineri. Acțiunea pe care o vedeți se desfășoară într-o cameră, deci nu ați avea ce căuta acolo; doar vi se spune o poveste; uneori, principiile meta ne mai aduc aminte, cu intenție vădită, ca suntem la teatru. 

Cu condiția să vă amintiți ca nici la cârciumă nu aveți ce căuta în bucătărie, nici la service nu mergeți să vă reparați mașina, ci ca să vi se repare, după cum și la psiholog ar trebui să mergeți ca să vă spună ce să faceți. Nu invers.

“Nu căutați în teatru virtuți familiare,

Nu puneți artei zgardă și visului hotare,

Lăsați să zboare-n voie uşoara Poezie - 

Mai multe orizonturi! Mai multă fantezie!

Căci e o profanare și o enormitate

S-arunci un văl impudic pe biata nuditate,

Să-mbraci în cămășuță un înger de Murillo

Și-n rochie decentă pe Venera din Millo!”- e de Topârceanu.

George Topârceanu a încetat din viață în 1937. 

Vă dați seama cum gândea el atunci și cum nu sunt în stare unii dintre noi să gândească nici măcar acum?

De-aia, când mai văd și mai aud tâmpenii, îmi vine să vezi foto.

(“Jos cortina” - George Topârceanu;

Comentariu Alexandru Mogoseanu 

Raspuns

- cred în divinitate, în forma pe care o gândesc eu;

- nu amestec credințele cu nicio religie;

- Dumnezeul interior, cu titlu de minimă conștiință, nu te ghidează spre pierdere;

- nu spun că sfinții nu au făcut minuni în timpul vieții, dar - după moarte - probabilitatea scade, cred;

- contestarea unui destin bine scris este echivalentă cu contestarea inexistenței lui, pentru că nimeni nu poate aduce argumente logice, cu atât mai puțin palpabile;

- cele zece porunci sunt universale și nu-ți trebuie o carte ca să le înveți, după cum nu trebuie să fii constrâns să le respecți, ci educat;

- orice vindecare prin rugăciune e bine să fie simultană cu un act medical în desfășurare;

- nu-ți leagă nici dracu’ cununiile; mai degrabă ai un defect vizibil sau nu, care te împiedică să relaționezi;

- nu-ți oprește nimeni setea cu ulcica și cu gheara de cârtiță; se merge la dezalcoolizare;

- cred în toate cele ce s-au scris vreodată că ar putea exista, cu mențiunea că n-ar fi rău să le văd;

- nu caut vina la ceilalți, nici nu cred în pedepse dictate din Ceruri, căci Dumnezeu caută să te înalțe, nu să te doboare;

- orice pelerinaj care se desfășoară în stilul Evului Mediu spune ceva despre efectul asupra vieții politice; 

- nu trebuie să fiu blamat pentru că am o altă părere, pentru că am o altă culoare, pentru că sunt femeie sau bărbat, pentru ca am o altă orientare sexuală, pentru că sunt diferit;

Ducu

Vai, ce dor mi-a fost de tine!

Măh...ce mă seacă pe mine oamenii ăia cu care te întâlnești după o juma' de an/1 an/5 ani și te iau cu lacrimogene de genul: "vai, ce dor mi-a fost de tine, chiar mă gândeam că nu te-am mai văzut de mult, cum mai ești, ce mai faci...ecțetera, ecțetera."

Serios??? Nu ai acces la internet, nu ai numărul sau mess-ul meu, am dispărut cumva de pe fața pământului fără urmă?

Nu mai bine taci din gură în loc să te chinui cu falsități din astea? Nu mai bine te comporți precum ți-e caracterul înainte să mă faci să vomit pe pantofii tăi?

Nu mai bine te uiți umpique în istoricul tău înainte să te dai rănit/ă că nu te mai caut?

A fost o vreme când sufeream ca proasta când oamenii ieșeau din viața mea, a fost o vreme când mă simțeam vinovată ptr că nu sun destul de des sau că nu dau mesaje în mod regulat, a fost o vreme când nu înțelegeam de ce oamenii pentru care m-am dat peste cap să le fie bine sau să le fiu alături, nu erau în stare să ofere minimul de prezență. 

Acum mi-a trecut, sunt foarte chill la capitolul ăsta. 

Acum am devenit oglindă, ce dai...aia primești!

S-a închis robinetul altruismului, al bunătății, al timpului acordat peste program, al vorbelor înghițite de dragul păstrării unei relații amiabile, al uitării. Pentru că poți să torni în cupa cuiva de mii de ori, dacă nu poți sau nu o faci o dată, zic că nu ai făcut niciodată nimic pentru ei, ba pe deasupra mai zic că le-ai spart și vesela.

Așa că acum pur și simplu îmi potrivesc vibe-ul cu al lor.

Nu am minute să te sun, nu am timp să te caut, nu am internet, nu am chef să petrec timp cu tine pentru că nu-mi aduci plus valoare și pe deasupra, îmi strici și fengșuiul ăla la care muncesc din greu. Nu am energia și dispoziția necesară să întrețin o relație care rămâne în picioare doar de partea mea și nici nu am intenția să par ceea ce nu sunt.

Da, recunosc tot binele care mi s-a făcut, indiferent de circumstanțe dar în rest...atât!

Oricum în povestea celor în cauză, eu sunt aia cu coarne așa că fiecare e liber să creadă ce vrea ca să le dea bine la final.

Lasă să fiu eu vrajitoarea, neprihăniților!

😉😉😉

Preluare

Festivalul de vin si nu numai: Treasures of the East, 24-26 octombrie 2025, Craiova

În perioada 24-26 octombrie 2025 ești așteptat la festivalul “Treasures of the East”  la Ramada Plaza Craiova.

Acesta este un festival ce îmbină zilele dedicate profesioniștilor din lumea vinului din partea de sud-est a Europei (Ungaria, Serbia, Macedonia de Nord, Bulgaria, Republica Moldova) cu o zi dedicată publicului – 25 octombrie 2025.

Până în prezent este confirmată participarea mai multor producători de vin din România, Republica Moldova și Bulgaria.

Festivalul “Treasures of the East” are o singura zi dedicată publicului, sâmbătă, 25 octombrie, interval orar 11 – 17. Evenimentul are loc la parterul hotelului Ramada Plaza Craiova, accesul la eveniment fiind gratuit.

Festivalul aduce în atenția publicului mai multe concursuri cum ar fi:“Wines of the East“, “Beers of the East” & “Cheeses of the East”.

Concursul de vin “Wines of the East” este deschis atât României cât și țărilor din Europa de Est și este organizat în prezența unui Juriu specializat. Acesta va avea loc în ziua dedicată profesioniștilor în domeniu, urmând ca rezultatele să se anunțe public ulterior.

Concursurile de bere, “Beers of the East”, precum și cel de brânzeturi, “Cheeses of the East” sunt deschise numai micilor producători din România la această ediție. Acestea se vor desfășura în ziua dedicată publicului, sâmbătă, 25 octombrie, în prezența publicului.

Concursurile de bere și cel de brânzeturi se vor desfășura în intervale orare diferite și fiecare va fi precedat de cât o prezentare introductivă de tip “curs de inițiere”, publicul fiind invitat să voteze berile, respectiv brânzeturile favorite, pentru fiecare categorie în parte.

PROGRAMUL FESTIVALULUI

Prima zi a festivalului este dedicată organizării concursului de vinuri “Wines of the East”, concurs la care pot fi înscrise vinuri din România și din alte țări din Europei de Est. Concursul se desfășoară în prezența unui Juriu specializat, rezultatele urmând a fi anunțate ulterior, după încheierea festivalului.

A doua zi Sâmbătă, 25 octombrie 2025: ziua principală a festivalului are secțiune dedicată publicului larg, cât și secțiune dedicată B2B

Publicul din Craiova va avea acces la zona expozițională organizată la parterul hotelului Ramada Plaza Craiova unde vor putea degusta vinuri și produse disponibile la mesele expozanților. Accesul la expoziție va fi disponibil în intervalul orar 11:00 – 17:00, participarea fiind gratuită.

Ora 11: Deschiderea oficială, Conferință de presă și Conferință dedicată publicului

Ora 13:30 – 14:30 “Inițiere în lumea brânzeturilor. Mic curs despre brânzeturi” – prezentat de Marian Timofti – FNDA – Federația Națională a Degustătorilor Autorizați, urmat de concursul “Cheeses of the East”. Publicul va vota brânzeturile preferate de la fiecare categorie înscrisă în concurs.

Ora 15:00 – 16:00 “Inițiere în lumea berii. Mic curs despre bere” – prezentat de Liviu Gheorghe – Winebook, urmat de concursul “Beers of the East”. Publicul va vota berile preferate de la fiecare categorie înscrisă în concurs.

Lista expozanților – Crame:

Crama 3 Conace

Crama de Piatră

Crama Olterra

Crama Oprișor

Davino

Domeniul Bogdan

Domeniul Drăgași

Domeniile Sâmburești

Domeniile Vînju Mare

Stațiunea de Cercetare Banu Mărăcine

Vinarte

Alături de crame, vor fi și alți mici producători, precum:

 Eliada – ulei de măsline

 La Horincie – Premium Boutique Distillery

 Microberaria Turnul Berarilor

Economie Rurală va reprezenta la stand următorii mici producători:

Arca

Brânză de Horezu

Ca Altădată

Casa Ghizdeanu

Curentu (bere)

Curtea Culorilor

De Colțești – Torockoi

Ferma de Bere – Antica

Ferma Dacilor

Lactate Țarina (cu Brânza de Țaga)

Lacto Sinelli (Branză de Teaca)

Manufactura de Brânză

Miedăria

Ținutul Călimanilor

Invitați din străinătate:

BAWP (Bulgarian Association of Wine Professionals)

ONT – Oficiul Național al Turismului Republica Moldova

Duminică, 26 octombrie 2025: ultima zi a festivalului este dedicată unui schimb de experiență între profesioniștii din industria vinului și restaurantele din Craiova.

Festivalul “Treasures of the East” este organizat de platforma We are România. You are Welcome, alături de Craiova, capitală Gastronomică Est- Europeană și Ramada Plaza Craiova, în parteneriat cu Corteva Agriscience și cu spijinul ialoc, FNDA – Federația Națională a Degustătorilor Autorizați și Stația Rombeer. Parteneri media: Vinul.ro, Cosmin Dragomir, Gastroart, Winesday.ro, Winesday App, Economie Rurală, G4Food, Trends by HRB, Horeca Insight, Winelover România.

HAIDETI LA FESTIVAL!

Oscar Wilde (16 octombrie 1854, Dublin- 30 noiembrie 1900, la Paris)

 

 🌿 Oscar Fingal O’Flaherty Wills Wilde a fost un scriitor irlandez, cel mai cunoscut dintre scriitorii estetizanţi de limbă engleză. A fost înmormântat în cimitirul Père-Lachaise din Paris.

🌿În „Portretul lui Dorian Gray”, Oscar Wilde şi-a adunat şi rafinat ideile filozofice, stârnind un adevărat scandal. Romanul a fost folosit în procesul intentat un an mai târziu, ca dovadă a homosexualităţii sale.

     Publicat pentru prima dată în 1889 în revista „Lippincott’s”, este singurul roman terminat de Oscar Wilde.  A fost republicat în 1891, într-o variantă revizuită şi extinsă de Oscar Wilde, care a eliminat anumite pasaje controversate şi a adăugat şapte capitole şi o prefaţă aforistică. Scopul romanului, un strălucit puzzle, era să epateze minţile convenţionale prin explorarea infinitelor relaţii dintre viaţă şi artă.

     Analiză subtilă a societăţii victoriene târzii, dublată de o afirmare a principiilor estetismului şi a teoriei frumosului ca valoare absolută, combinând elementele gotice cu cele ale prozei franceze decadente, „Portretul lui Dorian Gray” este unul dintre marile romane ale lumii, care a însemnat un punct de cotitură în istoria literaturii. „Romanul meu este otrăvitor, dacă vreţi, dar nu puteţi nega că este perfect, iar perfecţiunea este ceea ce căutăm noi, artiştii”, afirma Oscar Wilde.

„În tinereţe credeam că banii sunt lucrul cel mai important din viaţă. Acum, la bătrâneţe, m-am convins.”

„Nu călătoresc niciodată fără jurnalul meu. Trebuie să ai mereu ceva palpitant de citi în tren.”

„Nu există nimic mai frumos pe lume decât devotamentul unei femei măritate. E un lucru despre care bărbaţii însuraţi n-au nici cea mai vagă idee.”

„Un pesimist este cineva care, atunci când trebuie să aleagă dintre două rele, le alege pe amândouă.”

„Iartă-ţi întotdeauna duşmanii; nimic nu-i enervează mai tare.”

„Cum poate o femeie să se aştepte să fie fericită cu un bărbat care insistă să o trateze ca şi cum ar fi o fiinţă umană?”

„Sunt sătul de femei care iubesc pe câte cineva. Femeile care urăsc pe cineva sunt mult mai interesante.”

„Omul foarte bine informat – iată idealul modern. Iar mintea omului foarte bine informat este un lucru groaznic. Este asemenea unui magazin de vechituri, prăfuit şi plin de obiecte monstruose, în care toate lucrurile au un preţ mai mare decât valoarea reală.”

„Femeile reprezintă triumful materiei asupra spiritului, aşa cum bărbaţii reprezintă triumful minţii asupra moralei.”

„Unii produc fericire oriunde se duc; alţii oricând se duc.”

„Femeile sunt creaturi menite să fie iubite, nu înţelese.”

„Când o femeie se mărită din nou, o face pentru că şi-a detestat primul bărbat. Când un bărbat se recăsătoreşte, o face pentru că şi-a adorat prima soţie. Femeile îşi încearcă norocul; bărbaţii şi-l riscă.”

„Chipul bărbatului este autobiografia lui. Faţa femeii este opera ei de ficţiune.”

„Nici o femeie nu-i genială. Femeile aparţin sexului decorativ. N-au nimic de spus, dar acest nimic îl spun într-un mod încântător.”

„Femeile ne iubesc pentru defectele noastre. Dacă avem destule, ele ne vor ierta totul, chiar şi uriaşele noastre intelecte.”

„Un bărbat poate fi fericit cu orice femeie, atâta timp cât nu o iubeşte.”

„Ar trebui să fim mereu îndrăgostiţi. De aceea, n-ar trebui  să ne căsătorim niciodată.”

Sursa: "Oscar Wilde- un irlandez de geniu" de Ioan Botiș în Gazeta de Maramures din 2.12.2015

Am fost acolo

Tot postează nostalgicii poze cu bătrâni gătind la sobe în curtea casei. S-au întrebat vreodată de ce ? 

Să vă spun cum era cu butelia de aragaz în comunism: 

 Înainte de ’89 nu puteai intra oricum in posesia unei butelii.

Ca să iei o butelie trebuia să ai repartiție de la PCR. Te înscriai pe o lista în urma unei cereri.  Daca se aproba cererea, te puneau pe o altă  listă de asteptare. Uneori puteai astepta ani buni. Dacă erai membru de partid,  fruntaș în întrecerea socialistă sau mama eroină, aveai șanse mari să o primești mai repede decat restul lumii. Un hot, daca îți intra în casă, primul obiect pe care punea mâna era butelia, pentru că o vindea ca pâinea caldă. Dupa ce îți luai butelie începea un alt clavar, cel al încarcarii ei. Se faceau cozi interminabile în fața sediului PECO. Buteliile statea puse în rând, numerotate cu creta, legate cu lanțuri, iar oamenii asteptau încă de la primele ore ale zilei să vină mașina cu butelii. La coadă toată lumea stătea cu privirea ațintită  asupra prețiosului recipient, de unde si vorba: „a sta cu ochii ca pe butelie”. Capacele de butelie erau și ele la mare căutare. Era bine sa ai un capac în plus pe care să-l pui pe lanț pentru vreo rudă sau un prieten. La centrele PECO prețul era de 13,5 lei ( la negru 100 lei) O butelie ajunsese să se vândă între 3 și 5  mii de lei. În anii ' 80, un medic generalist avea salariul de 2600-2800 lei.

Liviu Voicu

Puțină gramatică

1. Voi scrie întotdeauna "noştri" şi "voştri", cu un singur i.

2. Voi scrie întotdeauna "creează", "agreează" cu doi e.

3. Voi scrie întotdeauna "Nu fi!" cu un singur i.

4. Voi scrie verbul "a fi", cu doi i, doar la imperativ afirmativ (Fii!) şi la conjunctiv prezent (tu să fii, tu să nu fii). În rest, pe fi îl voi scrie cu un singur i: nu fi!, vei fi, poţi fi, ai fi, ai fi fost, să fi fost.

5. Voi scrie întotdeauna "eu voiam" şi nu voi folosi forma greşită "eu vroiam".

6. Voi scrie întotdeauna "mi-ar plăcea" şi nu voi folosi forma greşită "mi-ar place".

7. Pe  "-ţi"  îl voi separa de verb cu liniuţă doar dacă pot să-i adaug un "tu" … ţie / al tău: (Tu) trimite-ţi copiii (tăi) la şcoală! (Tu) pune-ţi semnătura (ta)!

8. Verbele terminate la infinitiv în -i le voi scrie cu un singur -i şi la viitor, şi la condiţional. Voi scrie întotdeauna voi fi, aş fi, pot fi; vei şti, ai şti, poţi şti; vei reuşi, ai reuşi, poţi reuşi. În afară de verbele a pustii, a se sfii, a prii, a înmii, toate celelalte verbe terminate în -i se scriu cu un singur -i la infinitiv, viitor şi condiţional.

9. Voi scrie miniştrii, cu doi i, numai dacă miniştrii poate fi înlocuit în acelaşi context cu ministrele sau doamnele. Prin urmare, voi scrie întotdeauna ambii miniştri, ceilalţi miniştri, cei 15 miniştri ai cabinetului.

10. Voi scrie "membrii', cu doi i, numai dacă membrii poate fi înlocuit în acelaşi context cu membrele. Prin urmare, voi scrie întotdeauna ambii membri, ceilalţi membri, cei 15 membri.

11. Voi scrie mândrii, cu doi i, numai dacă mândrii poate fi înlocuit în acelaşi context cu mândrele. Prin urmare, voi scrie întotdeauna "fiţi mândri!", "suntem mândri!"

12. Voi scrie întotdeauna îmi, îţi, îşi, într-un cuvânt!

13. Voi scrie întotdeauna "înşală" şi "aşază" şi nu voi folosi forma greşită "înşeală" sau "aşează"

14. Voi scrie întotdeauna vreun, vreo, într-un cuvânt!

15. Voi scrie întotdeauna "î" la început și sfârșit de cuvânt: " învață", "coborî" și "â" în interiorul cuvântului: " mâncând"!

Cele mai bune sfaturi de la greci

      Nu-ți lăsa tigăile să strălucească mai tare decât tine. Nu lua curățenia casei atât de în serios…..

     Șterge praful după caz, dar fă-ți timp să desenezi, sau să scrii o poezie, vizitează un prieten, gătește ce vrei, udă florile.

     Distrează-te, bea bere, înoată în mare, urcă munții, joacă-te cu câinii, ascultă muzică, citește cărți, dansează, extinde grupul de prieteni și bucură-te de viață…..

       Pe măsură ce ștergem praful, viața continuă, iar noi tot îmbătrânim, și îmbătrânim, și cum vom pleca cu toții de aici într-o zi….să știi :

         nimeni nu-și va aminti câte facturi ai plătit, nici de casa ta curată, nici măcar cât praf ai curățat, dar își vor aminti de prieteniile tale, energia ta explozivă și bucuria vieții, râsul tău cald, glumele pe care le-ai făcut și clipele minunate care le-ai petrecut cu ei….vor fi pentru BUZUNARELE SUFLETULUI!

             -------------------❤️--------------------

Cele mai bune sfaturi de la greci

      Nu-ți lăsa tigăile să strălucească mai tare decât tine. Nu lua curățenia casei atât de în serios…..

     Șterge praful după caz, dar fă-ți timp să desenezi, sau să scrii o poezie, vizitează un prieten, gătește ce vrei, udă florile.

     Distrează-te, bea bere, înoată în mare, urcă munții, joacă-te cu câinii, ascultă muzică, citește cărți, dansează, extinde grupul de prieteni și bucură-te de viață…..

       Pe măsură ce ștergem praful, viața continuă, iar noi tot îmbătrânim, și îmbătrânim, și cum vom pleca cu toții de aici într-o zi….să știi :

         nimeni nu-și va aminti câte facturi ai plătit, nici de casa ta curată, nici măcar cât praf ai curățat, dar își vor aminti de prieteniile tale, energia ta explozivă și bucuria vieții, râsul tău cald, glumele pe care le-ai făcut și clipele minunate care le-ai petrecut cu ei….vor fi pentru BUZUNARELE SUFLETULUI!

             -------------------❤️--------------------

Nu Cerși Niciodată Iubirea Cuiva

Nu Cerși Niciodată Iubirea Cuiva

Nu cerși niciodată iubirea cuiva. Nu te umili pentru atenția, afecțiunea, timpul cuiva. Nu-i cere cuiva să stea în viața ta, dacă acea persoană îți arată că nu își dorește asta.

Nu fi dispus să faci compromisuri, să te schimbi, să faci sacrificii, să renunți la tine și la valorile tale, doar pentru a ține pe cineva în viața ta.

Când cineva se îndepărtează de tine, acceptă asta cu demnitate. Pentru că aproape nimic nu este mai degradant pentru om decât să cerșească, în genunchi, ca un alt om să facă parte din viața sa. Asta denotă lipsă de prețuire, respect și stimă de sine. Iar dacă nu le ai, cum ar putea altcineva să te prețuiască și să își dorească să fie cu tine?

Atunci, când cerșești, arăți că tu, ție însuți, nu îți ești suficient. Ești dependent, la fel ca un dependent de droguri. Adică o ființă fragilă care are nevoie de ancore, mai mult sau mai puțin nocive, de care să se agațe pentru a-și trăi viața.

Încetează să te mai înjosești. Ridică-te, îndreaptă-ți coloana vertebrală, asumă-te pe tine însuți și viața ta. Investește în tine, îmbogățește-ți personalitatea, dă un sens vieții tale. Pentru că atunci, când vei fi mândru de tine, vei rămâne mereu demn și nu vei mai accepta în viața ta decât acele persoane care vin cu brațele deschise în întâmpinarea ta.

Împlinirea și bucuria de a trăi nu vin din alte persoane (ele doar îți desăvârșesc fericirea), ci din abilitatea ta de a da un scop vieții tale.

Ursula Sandner

Sursa text: Dr. Ursula Sandner

Teatrul de la Craiova

Teatrul de la Craiova este al doilea cel mai vechi teatru din țară , după cel de la Iași și întemeierea lui este atribuită lui Costache Caragiali , unchiul viitorului dramaturg și lui Costache Mihăileanu . Ziua de naștere a teatrului de la Craiova este 29 iunie 1850 când au avut loc două reprezentații : “ Duelul “ de Costache Caragiali și “ Piatra din Casa “ de Vasile Alecsandri . Clădirea teatrului a suferit propriile drame ca urmare a unor incendii succesive din 1856 și 1927 . Istoria teatrului se leagă de personalitatea lui Theodor Teodorini, un artist cu studii dramatice în Franța și Italia un reformator al teatrului craiovean, care a manageriat timp de 19 ani instituția și care a creat o adevărată școală de teatru romanesc cu actori precum Aristizza Romanescu, Constantin Serghie, Romald Bulfinsky, Mișu Fotino, Remus Comăneanu . 

Actuala clădire a teatrului a fost inaugurată în 1973 și este opera unui arhitect extrem de apreciat, Alexandru Iotzu despre care e interesant de știut ca a lucrat cu academicianul Petre Antonescu, rectorul Facultății de Arhitectură și cu academician profesor Octav Doicescu . Tot arhitectului Alexandru Iotzu i se datorează reconstrucția integrală a Teatrului Mic din București între 1956-1958 dar și clădirea Teatrului din Arad la care a lucrat împreună cu Victor Aslan , sau centrul orașului Piatra Neamț . 

Există etape remarcabile în istoria Teatrului National de la Craiova pe care am încercat să le identific astfel : 

 - Perioada 1956 şi 1959, cand  la Craiova a ajuns o parte a absolvenţilor aşa numitei Promoţii de aur: George Cozorici, Constantin Rauţchi, Silvia Popovici, Sanda Toma, Amza Pellea, Victor Rebengiuc, Dumitru Rucăreanu şi mentorul lor, regizorul Vlad Mugur. Debutul ca actor al lui Victor Rebengiuc s-a produs pe scena Teatrului Naţional din Craiova, unde a jucat în perioada 1956-1957, iar primul rol interpretat aici a fost cel al lui Jack Worthing din spectacolul ”Bunbury” (Ce înseamnă să fii onest), de Oscar Wilde, în regia lui Vlad Mugur.

Teatrul din Craiova a devenit o “ familie spirituală “ pentru actori remarcabili care au triumfat în spectacole pe scenele lumii : Ştefan Iordache, Ilie Gheorghe, Valer Dellakeza, Leni Pinţea-Homeag, Tudor Gheorghe, Valeriu Dogaru, Vladimir Juravle, Iosefina Stoia, Georgeta Luchian-Tudor, Remus Mărgineanu, Smaragda Olteanu, Valentin Mihali, Tamara Popescu, Mirela Cioabă, Ion Colan, Nataşa Raab, Angel Rababoc, Gabriela Baciu, Constantin Cicort, Nicolae Poghirc, Anca Dinu, Adriana Moca, Ozana Oancea, Adrian Andone, Geni Macsim, cărora li s-au adăugat actori invitați din București, într-o perioadă fastă a istoriei acestui teatru: Adrian Pintea, Radu Beligan, Victor Rebengiuc, Coca Bloos, Micaela Caracaș, Mariana Buruiană, Alexandru Repan, Mihai Dinvale, Maia Morgenstern, Adrian Pintea, Mihai Constantin, Oana Pellea, Claudiu Bleonț.

Știți desigur ca Cerasela Iosifescu este din 2002 actriță a naționalului din Craiova , iar despre Vlad Udrescu se scrie des pe grup cu admirație . 

-Anul 1988 este cel în care Emil Boroghină vine ca director al TNC și, după cum spune chiar el, împreună cu Silviu Purcărete, a scris una dintre cele mai frumoase și incredibile pagini din istoria Naționalului craiovean și a teatrului românesc. Marile spectacole ale anilor 1988 și 1989 s-au numit „Mobilă și durere” în regia lui Cristian Hadjiculea, „Unchiul Vanea” al lui Mircea Cornișteanu, „Piticul din grădina de vară” în direcția de scenă a lui Silviu Purcărete, „Arca Bunei Speranțe”, montat de Aureliu Manea. 

-Anii 1989-2004 au fost marcați de colaborarea cu regizorul Silviu Purcărete care a realizat aici: Piticul din grădina de vară de D.R. Popescu (1989), Ubu rex cu scene din Macbeth după Alfred Jarry și William Shakespeare (1990), Titus Andronicus de Shakespeare (1992), Phaedra (Fedra) după Seneca și Euripide (1993), Danaidele (1995) și Orestia (1998) după Eschil, A douăsprezecea noapte (2004) și Măsură după măsură (2008) după Shakespeare. Aceste spectacole au fost prezentate în peste 80 de turnee și festivaluri internaționale și au fost recompensate cu numeroase premii naționale și internaționale . 

-Un important moment al istoriei acelei perioade a teatrului îl reprezintă fondarea Festivalului Internațional Shakespeare, în anul 1994. Primele cinci ediții s-au desfășurat o dată la trei ani, iar din 2006, manifestarea are loc o dată la doi ani. Următoarea ediție a Festivalului se va desfășura între 21-31 mai 2026 . Și nu , biletele nu au fost încă puse în vânzare 🤣🤣🤣

Festivalul Internațional Shakespeare este privit acum drept unul dintre marile festivaluri Shakespeare ale lumii, în cadrul căruia s-au jucat excepționale spectacole regizate de Declan Donellan, Eimuntas Nekrosius, Peter Brook, Robert Wilson, Lev Dodin, Eugenio Barba, Pipo Delbono, Yoshihiro Kurita, Oskaras Khorsunovas, Thomas Ostermeier, Silviu Purcărete, Yuri Butusov, Max Webster, Yukio Ninagawa, Robert Lepage. 

Relevanța Festivalului Shakespeare de la Craiova este confirmată și de prezența de-a lungul anilor  a unora dintre cei mai importanți shakespearologi ai lumii: Stanley Wells, Paul Edmonson, Michael Dobson, Andrej Zurowski . 

Este extrem de elocventă aprecierea pe care în mai 1997 o făcea faimoasa revistă britanică „The Stage” care scria despre Teatrul Național din Craiova: „Te întrebi uneori dacă această companie nu este cea mai bine alcătuită, de la Berliner Ensemble al lui Brecht, sau poate de la Royal Shakespeare Company a lui Peter Brook”.

În anul 2014, regizorul Robert Wilson a acceptat să colaboreze cu Teatrul Național „Marin Sorescu”, punând în scenă spectacolul „Rinocerii”, de Eugène Ionesco. Venirea sa la Craiova a reprezentat cel mai important proiect teatral derulat în ultimii ani în România.

În prezent teatrul are una dintre cele mai apreciate trupe artistice din țară , și este scena pe care sunt invitați să monteze spectacole regizori extrem de valoroși ca Radu Afrim , Eugen Jebeleanu ( al carui spectacol, Ivanov va avea premiera în data de 15 octombrie ) sau Bobi Pricop . Știți desigur ca și în 2025 TNC a fost premiat UNITER. 

Teatrul Național „Marin Sorescu” din Craiova este singurul teatru din România care a fost decorat în anul 2004 cu Ordinul „Meritul Cultural” în rang de Comandor, „în semn de apreciere deosebită pentru realizările de excepție ale colectivului TNC, care au făcut din această instituție culturală una dintre cele mai renumite scene ale României”.

După anii 1990 Teatrul National din Craiova a primit numele lui Marin Sorescu . 

Marin Sorescu un mare oltean născut în 1936 la Buzești în Dolj , poet, eseist, traducător, prozator și dramaturg, cu opere ce i-au fost traduse în mai multe de 20 de țări. S-a făcut remarcat datorită preocupării sale pentru pictură, ba chiar a deschis o serie de expoziții în țară și străinătate. Marin Sorescu a fost academician și laureat al premiului Herder și din perspectiva scrierilor dramatice , Iona rămâne desigur nu doar o piatră de încercare pentru aspirantii la bacalaureat , dar și o mare experiență teatrală . Varianta regizată de Silviu Purcarete și produsă de teatrul Odeon din București face parte din selectia de spectacole din FNT care începe la finalul săptămânii . 

Marin Sorescu a fost redactor la revistele „Viața românească”, „Viața studențească” (1960-1963), „Luceafărul” (1963-1966).  A fost redactor-șef la Studioul Cinematografic „Animafilm” din București (1966-1972) și redactor-șef al revistei „Ramuri” din Craiova (1978-1990);

În 1990 a fost numit director al Editurii „Scrisul românesc” din Craiova;

A fost ministru al Culturii în perioada 25 noiembrie 1993 – 5 mai 1995, fără a avea vreo apartenența politică . 

A tradus integral creația poetică a lui Boris Pasternak. 

Înainte de a lăsa link-ul unde găsiți cele mai importante informații biografice despre Marin Sorescu trebuie să spun ca sursa de documentare cu privire la istoria teatrului provine de pe site-ul oficial al TNC si ca în imaginile atașate regăsiți clădirea teatrului pe care dacă nu l-ați vizitat încă e vreme potrivita pentru călătorie . Imaginea tabloului  autoportret al scriitorului este preluată de pe site-ul Fundației Marin Sorescu . 

https://fundatiamarinsorescu.eu/fundatie-2.html

E o prezentare lungă dar nicicum nu se pot scurta 175 de ani de teatru și cu atât mai puțin o personalitate atât de complexă ca cea care dă numele Teatrului National din Craiova . 

Închei cu fragmente din Marin Sorescu pe care eu le ador : 

“Cum se numea drăcia aceea frumoasă şi minunată şi nenorocită şi caraghioasă, formată de ani, pe care am trăit-o eu?” 

Iona

“Perseverenta “ , o poezie care a fost tradusă în engleză și afișată în metroul londonez vreme de 4 săptămâni . 

“Voi privi la iarbă

Până voi obține titlul

De doctor în iarbă

Voi privi la nori

Până voi ajunge laureat

Al norilor

Voi trece pe lângă fum

Până când fumul, de rușine

Va deveni iar flacără

De la început

Voi trece pe lângă toate lucrurile

Până când toate lucrurile

Mă vor cunoaște.”

"Îmi place teatrul, în primul rînd cã este o meserie; și, în al doilea rînd, pentru cã este o meserie imposibilã, avînd de-a face cu inspirația, care încã nu se știe ce este și care sector administrativ ori cerebralo-sufletesc trebuie s-o controleze și s-o aprobe. Cînd am început sã scriu teatru eram un naiv -și din cauza asta mi-au și ieșit poate unele lucrãri mai rotunde- ca jucãtorul improvizat care cîstigã prima datã -la nimerealã- si dupã aceea se încãpãtîneazã sã se prezinte la ruletã zi de zi, ruinîndu-se cu voluptate, dar antrenat. Simțînd cã încep sã mã crispez, am trecut la piese istorice, mutînd propria dramã în crisparea unei epoci din secolul al 15-lea românesc. Cãci, am uitat sã vã spun, dacã Iona si Paracliserul sînt eu -ca sã parafrazez cunoscuta butadã- tot eu sînt și teatrul meu istoric. Și încã nu m-am terminat."

Extemporal despre mine Vatra 1981

De la Anca

Si pentru că  astazi mi-a zambit o gripă cu febră și frisoane și gât inflamat și nu pot vorbi, hai sa scriu ceva despre acele duamne singure- lăsate,  consideră  bărbații  "porci"

inspirată de expresia superba : “ hai sa mori TU “ .. bine ca nu a fost “ mancatias … puneti voi liniutele alea care trebuie .. “.. am zis sa pun de un copy/paste … dragutz zic eu … cine eu ? …

Dar întâmplarea face ca unele dintre conceptele cele mai dragi ale domnişoarelor mature să fie tocmai cele ale realismului şi normalităţii.

Bărbatul normal este creatura paradoxală prin care-şi relansează ele speranţa la fericire. E însăşi platforma de cuplu a femeilor singure. “Nu cer prea mult!...spun dacă le întrebi ce caută. Vreau doar un bărbat normal, care să mă iubească”.

Dacă te vei apropia, însă, de ele, şi le vei smulge jurnalul parfumat din mână, vei vedea ce înseamnă pentru ele bărbat normal. Vei descoperi nişte persoane care nu-şi pot pune în acord dorinţa cu putinţa. Nişte inadaptate la realitate, care nu au găsit ieşirea din labirintul fanteziilor adolescentine, cu feţi frumoşi.

Bărbat normal vei afla că înseamnă: înalt, suplu dar nu slab, binefăcut dar nu gras, potent în pat, cu studii superioare, cu salariu bun, cu casă şi maşină, care să nu mai fi fost căsătorit niciodată şi să nu aibă copii, care să nu fie ţigan, să provină dintr-o familie bună, să nu bea şi să nu înşele.

Când îţi vor înşira toate acele pretenţii cu aerul cu care îţi cer bişniţarii preţul lor “de nimic” în faţa stadionului, la vreun meci important, îţi va veni să le strigi adevărul în faţă:

“Alooo, don'șoară, când te-ai uitat ultima dată în buletin, în oglindă, în ochii celorlalţi şi la concurenţă? Probabil nu de curând, altfel ai fi ştiut că nu mai ai 20 de ani, deja ţi-au ieşit petele de bătrâneţe pe piele şi ridurile talpa gâştii la colţul extern al ochilor, că ai şanţuri între nas şi colţurile căzute ale gurii, tenul coajă de portocală, venele cât macaroana pe mâinile ofilite  de la numaratul banilor altora şi nici cele de pe la glezne nu arată chiar a spaghetă, că ai apucături tip domnişoara Aurica, că te-ai înăcrit şi la propriu şi la figurat, dar mai ales că eşti jalnică, fiindcă îţi expiri disperarea de parcă ţi-ai fi ţinut respiraţia toată viaţa.”

Desigur, nu vei zice nimic din toate astea! Nu le vei aduce tocmai tu veştile proaste şi capul tău nu-l va lua nimeni. Vei gândi numai - că doar eşti o delicată- că duamnele îşi merită deznădejdea din nopţile în care plâng singure, cu faţa în pernă. Le vei asculta până la capăt teoria normalităţii, în timp ce te vei gândi că le miroase gura, de parcă ar mânca la micul dejun vrăbii moarte înecate în scrumiere pline şi le vei urmări dansul elasticului de spumă lipicioasă care le uneşte buzele veşnic uscate! 

... cam lungă  postarea .. mai ales dupa “ standardele “ mele … dar e simpatico .. mai ales daca o citesc barbatii … o sa intrebati … care barbati ???... correct .. aici pe “ sectiune “ sunt 85% femei … si e cu flori… fluturi…vise…fantezii… 

poza . ... ? mai tarziu...

Blestemul lui George Coșbuc. Inima lui s-a stins atunci când și-a îngropat unicul fiu: ”Să nu-mi spuie vreun dușman cumplit că baiatul meu nu mai e!”

Una dintre cele mai emoționante drame din istoria literaturii o reprezintă, fără îndoială, moartea subită a lui Alexandru, unicul fiu al marelui George Coșbuc, răpus la doar 19 ani în ceea ce avea să devină primul accident auto grav din istoria poporului nostru. Poetul a căzut într-o depresie profundă, iar după 3 ani a plecat după fiul său, în lumea celor drepți.

Fiul lui George Coșbuc a pierit la 19 ani într-un accident de mașină

În vara anului 1915, o tragedie zguduia liniștea poetului național al românilor, George Coșbuc, atunci când, în apropiere de municipiul Târgu Jiu, în inima Gorjului, Alexandru Coșbuc, unicul său fiu, își găsea sfârșitul într-un accident de circulație.

Tânărul se afla într-un automobil Mercedes, alături de prietenul său, beizadeaua Alexandru Stâlpeanu. Publicațiile acelor vremuri au păstrat primele pagini pentru a detalia cumplitul accident care a zguduit din temelii familia poetului Coșbuc.

”Alexandru Coşbuc se afla într-o maşină Mercedes Torpedo Benz, împreună cu Alexandru Stâlpeanu, un latifundiar din Teleorman, proprietarul maşinii, probabil şi singura care circula, în vremea respectivă, pe drumurile Gorjului.

Cei doi se întorceau de la vila din Tismana, unde George Coşbuc se retrăgea de multe ori ca să scrie poezii. Alexandru Coşbuc avea 19 ani şi era student. Acesta fusese chemat în armată şi urma să ajungă la Drobeta Turnu Severin.

Maşina a lovit un bolovan mai mare, după care a intrat într-o căruţă aflată în faţă. Alexandru Stâlpeanu a murit pe loc, iar Alexandru Coşbuc a fost rănit grav.

A fost transportat cu o căruţă la spitalul din Târgu Jiu, dar a murit pe drum. George Coşbuc a fost foarte afectat de acest eveniment şi a ridicat o fântână în amintirea singurului său copil“, relatau cei de la Adevărul.

Alexandru avea doar 19 ani când și-a găsit sfârșitul, poetul nemaifiind același om după ce s-a văzut nevoit să-și îngroape singurul copil. Măcinat de durere și de amărăciune, George Coșbuc renunță la scris și se închide în casă.

Poetul a intrat într-o depresie cruntă. Refuza să mănânce cu zilele

Nicolae Iorga este alături de poet, încercând să-l facă să-și revină, consolându-l neîncetat. Astfel, istoricul îl propune pe George Coșbuc ca membru titular al Academiei Române, în plenul academic prezidat de Barbu Ștefănescu Delavrancea. Onoarea este imensă, însă tatăl îndoliat nu simte nicio emoție. Scopul vieții sale s-a pierdut, iar nimeni nu i-l mai poate aduce înapoi.

”Îl zăream ascuns în pălăria lui mare, trasă pe frunte. Își pierduse băiatul, un flăcău”, scria Tudor Arghezi, la acea vreme.

Îngrijorată, Elena Coșbuc apelează la prietenii soțului ei. Simte că-l pierde și le povestește apropiaților că trec zile întregi fără ca scriitorul să pună gura pe o bucățică de mâncare. Inima i s-a oprit odată cu trecerea în neființă a băiatului său, deși trupul și mintea i-au supraviețuit încă 3 ani. La 52 de ani, poetul George Coșbuc părăsește această lume, mergând să-și caute fiul pe alte tărâmuri

.Mulți spun că ar fi murit de dor

Diagnosticul oficial al medicilor a fost congestie cerebrală, însă cei care l-au cunoscut pe George Coșbuc sunt convinși că artistul ar fi murit din cauza inimii sale frânte.

”Joi, în 9 maiu nou 1918, după amiază, la ora 1 și jumătate, a încetat din viață marele nostru poet Gheorghe Coșbuc, autorul Firelor de Tort și al duioaselor Balade și Idile” nota ”Gazeta Transilvaniei”.

Nicolae Iorga, una dintre cele mai luminate minți ale poporului român, scria, cu durere, următoarele rânduri, la dispariția celebrului poet.

”Se știa, în cercul intimilor, că badea Gheorghe al nostru era suferind, mai mult abătut, de la nenorocirea ce l-a lovit, când și-a pierdut unicul său fiu între împrejurări foarte tragice. Miercuri, fusese în oraș și, seara, când s-a întors acasă, s-a simțit indispus.

Joi, a zăcut în pat, stând de vorbă cu soția sa, când, pe la ora 1 și jumătate, simțindu-se rău, a încetat din vieață, fără ca familia să fi avut cel puțin timpul de a chema în ajutor un medic”.

Cel ce a cântat toate vitejiile neamului, de la Gelu al legendei până la dorobanții din ‘77, moare fără să fi văzut sub steag pe aceia care au onorat din nou sfântul drapel al țării”.

Ultimele cuvinte de iubire către fiul său

În memoria fiului său iubit, George Coșbuc a ridicat o fântână în locul tragicului accident. Astăzi, locul este cunoscut de toți localnicii ca „Fântâna lui Coșbuc”. Deși monumentul a fost ridicat în amintirea lui Alexandru, acest loc a devenit un simbol al durerii și al suferinței poetului. În prezent, în locul respectiv funcționează un restaurant, iar patronul acestuia, Ion Vârțanu, a amplasat o placă comemorativă cu fotografia lui Alexandru Coșbuc. Gestul său de respect și de onoare față de memoria poetului și a fiului său pierdut aduce o lumină de speranță în întunericul tristeții.

Despre tragedia care i-a marcat existența, George Coșbuc a iscălit doar câteva versuri ce au rămas pentru posteritate, exprimându-și durerea sfâșietoare față de pierderea unicului său moștenitor:

”Ah, cumva să nu mi-o spuie

Vreun duşman cumplit

Că băiatul meu azi nu e

Şi că a murit,

Că-n schimbarea bruscă-a minţii

Eu l-aş omorî cu dinţii

Ca pe-un câne care muşcă

Pe furiş…”.

De numeroase decenii, Alexandru, Elena și George Coșbuc se odihnesc împreună, în Cimitirul Bellu din Capitală, reunindu-și familia în eternitate.