V-ați iubit părinții?

"Știu că este un lucru greu de digerat, dar adevărul este că nu mi-am iubit părinții.

Pentru că nici ei nu ne-au iubit pe noi.

Eram decreței. Neiubiți și nedoriți.

Luam bătaie în fiecare zi.

Dacă la un examen primeam 9,98 mama îmi spunea:" Nu ți-am spus eu că ești proastă și că scrii urât?'

Când am terminat facultatea tata mi-a zis:" Să îți fie clar că tot un căcat rămâi. Ești un nimic și de nimic nimeni nu are nevoie."

Până la 28 de ani trebuia să îi aduc tatălui meu certificat de virginitate. In fiecare lună. Doctorul, săracul, mai avea un pic și plângea:" De ce ai nevoie de asta?" 

"Pentru tata."

Am avut grija de ei până la capat. 

La înmormântarea tatălui meu eu am chemat un grup de seminariști să cânte frumos la strană iar la mama s-a ocupat frate-meu sa fie pe masă numai vin bun de Bordeaux.

Le fac toate pomenile. Dar nu îi iubesc."

Câți se regăsesc în textul acesta preluat?

Scoala românească nu se va schimba nici peste 30 de ani.

Văd că i se tot cere lui Nicușor Dan să „rezolve” educația.

Îmi pare rău să v-anunț, dar după părerea mea educația a ajuns într-un punct în care nu mai poate fi rezolvată, nu în următorii 30 de ani. De nimeni. Nici de Nicușor Dan, nici de Daniel Funeriu, nici de Daniel David , nici de cine v-o mai trece prin cap, pentru că nu e o problemă de persoană, nici de mai multe persoane, ci e o problemă de societate. Până ce atitudinea societății față de școală n-o să se schimbe, școala n-o să se schimbe fundamental. Sigur, o să vedeți poate 5 materii la evaluarea națională în loc de 2, dar școala în sine nu se va fi schimbat. Da, știu, e un cerc vicios. Aia e. Eu n-am soluții. Am doar niște constatări din ultimii 5-6 ani, de când am din nou contact cu sistemul românesc.

Și hai să vă dau trei radiografii recente de la niște străini, toți trei profesori, care au contact cu sistemul românesc. Priviri din afară - că dacă vi le-ar zice cineva din interior, ați zice că e părtinitor.

Francez, profesor de franceză: aveți sistem de notare de la 1 la 10, dar nu știu cum se face că toți elevii au numai 9 și 10. Sigur, e vina profilor că dau doar 9 și 10, dar tu ce-ai zice dacă-ți vine copilul cu 5 la sport? Cu 7 la desen? Cu 6 la istorie? 

Francez, profesor de franceză într-o facultate tehnică. Și cum sunt studenții? Se uită la mine o clipă, trage concluzia că poate zice ce gândește, și zice. Je les déteste, nu vor să facă nimic, abia scot câte ceva de la ei. E vina profului, nu?, că nu face lecții interactive și tot bulșitul. Dar tu de câte ori i-ai zis direct sau doar dat de înțeles că singurele materii care contează sunt alea de examen, că la restul trebuie doar să facă act de prezență? Și că atâta vreme cât a fost prezent, *merită* 9-le sau 10-le de care zice omul de mai sus?

Englez, profesor de istorie într-o școală internațională, are câteva ore de UK & US History într-un liceu românesc, secție bilingvă. Mi-e aproape imposibil să lucrez cu ei, nu vor să facă nimic, n-au chef de nimic. Stau răsturnați în bancă, nu scriu, n-au nici măcar caiet de History. Sigur, dacă povestim chestii, le place, dar în momentul în care îi pun să facă ceva, li s-a rupt filmul. Despre cei doi de mai sus nu știu cum sunt ca profesori. Dar cu englezul ăsta am lucrat, *știu* că e foarte bun. Dacă el nu-i poate scoate pe copiii ăia din apatie, nimeni nu poate.

Demotivarea asta la școală e o problemă de societate și n-o rezolvă nici președintele, nici prim-ministrul, nici inspectorul, nici profesorul la clasă - el mai poate face câte ceva punctual, dar la nivel de sistem, soluția e în atitudinea societății față de școală. Faptul că acum a câștigat președinția un om ultra educat e un punct de plecare. De revenire, mai bine zis. 

Știu, ți se pare că e vina societății, dar nu și a ta. Tu ai făcut mereu ce trebuie.

Da' acuma zi, de câte ori ți-ai luat copilul de la școală ca să mergeți în vacanță, că e mai ieftin?

De câte ori i-ai permis să stea acasă în ultimele zile înainte de vacanță, fie ea și cea din februarie, că „oricum nu se face nimic” (da, frate, n-am ce mare lucru să fac, când mai am doar cinci bucăți în clasă!)

De câte ori i-ai făcut tema la desen?

De câte ori i-ai motivat absențele pe nașpa? De câte ori ai luat adeverință medicală falsă?

De câte ori i-ai permis să întârzie?

De câte ori ai dat bani pentru cadouri pentru doamnele diverse?

De câte ori ai contestat nota dată de profesor?

De câte ori ai contestat sancțiunea?

De câte ori te-a văzut încălcând regulile, inclusiv alea ale bunului simț?

De câte ori i-ai zis „lasă, tată, că geografia oricum nu contează, învață tu la română și mate”?

De toate orile astea ai contribuit câte puțin la demotivarea copilului tău și la atitudinea actuală a societății față de școală.

Da, știu, ministrul, inspectorii, directorii, profesorii au și ei vina lor - și e importantă. Dar despre asta ți se zice tot timpul, pe toate canalele.

Însă nu-ți zice nimeni niciodată în față „E și vina ta.”. 

Pentru că da, chiar e și vina ta. Și dacă nu înțelegi asta, școala românească nu se va schimba nici peste 30 de ani.(Preluat)

Scrisoare

Să vorbesc serios? Mai are rost? Nimeni nu a vorbit cu mine serios, ca să mai merite acum seriozitatea mea. În urma acestei campanii am rămas doar cu gustul amar. Cu convingerea că niciunul dintre candidați și niciunul din prietenii care s-au poziționat ferm pe cele două baricade nu voiau să vorbească despre un om ca mine. Cu atât mai puțin CU mine. Nicușor s-a poziționat undeva pe un catafalc înalt, decorat cu lozinci proeuropene și înconjurat de băieții din sistem. A discutat la modul abstract despre valori, continuitate și tușe groase care sună bine. Aproape că l-am crezut, dar oamenii din spatele lui sunt cei care mi-au redus de trei ori accesul la sănătate, în ultimii ani. Patru seturi de analize gratuite s-au făcut două. Două sute de teste s-au făcut o sută. O analiză esențială a devenit cu plată. Azi una, mâine alta și tot așa. Un medicament care mi-ar putea salva viața nu a mai fost decontat și ulterior a fost scos complet din farmaciile românești. Consultațiile au sărit la preț. Pentru RMN-urile de care am nevoie la trei luni trebuie să aștept șase luni, apoi să intru într-un cabinet în care doctorul nu se uită nici pe alea. E mai mult deranjul și încărcătura birocratică decât soluționarea medicală. E împovărare degeaba.

Sunt forțat de împrejurările curente să-mi aleg ce tratamente pot plăti. Trebuie să prioritizez ce medicamente pot cumpăra lunile astea. Amân o boală pentru alta. Tratez ce e mai grav și aștept să se agraveze cealaltă. Uneori trebuie să apelez la rude prin Italia pentru soluții medicale. Alteori să mă bazez pe empatia prietenilor. Am zile când nu mă pot ridica de durere. Medicul dă din umeri și spune că singurul tratament cât de cât optimist nu e aprobat decât în câteva țări din Vest. Implică costuri mari, multă durere și șanse mici de reușită. Aștept de un an de zile o soluționare a unui dosar de handicap care nu mai vine. Sistemul e închis, opac și impenetrabil. Pot dovedi, cu dosare medicale și medici dispuși să jure pentru mine în instanță, că am bolile respective și mă încadrez. Mă bazez pe vrafuri de hârtii, pe decizii CEDO, pe decizii CNCD și ale altor organe abilitate care combat discriminarea la nivel european. Dar nu contează. Toată birocrația se poate spăla pe mâini de mine. 30 de zile lucrătoare devin 60, apoi se face anul și nu răspunde nimeni la telefon, la contestații, la nimic. Toate astea pentru un ajutor meschin de câteva sute de lei. Toate astea într-o țară plină de combinatori care se pensionează pe caz de boală cu depresie și guturai. Învârt certificatele de handicap sever, dar ei zburdă pe picioare.

Sunt un bărbat mândru care se descurca onorabil până acum câțiva ani. Nici nu-mi puneam problema de bani sau de viitor. Eram fericit în modestia mea. Un trecător obișnuit care nu avea mult, dar nu murea de foame. Eram împăcat cu mărunțenia mea confortabilă. Nu aveam un termen previzibil de expirare. Mi-e rușine de femeia mea pentru că nu-i mai pot oferi ce eram. Ce a luat ea de bărbat s-a stins demult. Uneori îmi crapă obrazul când intră pe ușă. Abia mai pot face dragoste cu ea, din pricina durerilor. Uneori îmi mușc buzele și încerc să trec peste durere. Să păstrez o aparență a masculinității ca să o pot satisface. Urlu în mine și insist, ca să par bărbat. Tac și refuz să mă plâng. Mi-e rușine de mine uneori, că nu mai pot munci nici măcar la jumătate din randamentul la care traforam în trecut. Fost corporatist în media, art director premiat și respectat, considerat profesionist atât de prieteni cât și de colegi. Eram totuși ”cineva”. Acum depind de veniturile neveste-mii și de unul două contracte care pică ocazional de la prieteni. Și nici măcar pe alea nu le mai pot respecta onorabil. Simt fușereala în mine. Nu mă mai ține. Nu mai am imboldul creativ, nici energia de a putea trece peste zgomotul patologiilor ca să lucrez liniștit. Mă simt ca un boxer care trebuia să se pensioneze acum zece ani, dar foamea încă îl ține în ring. Menirea lui e să încaseze ca să-i crească pe alții. Să-și ia bancnotele alea boțite în pumnul plin de sânge după înfrângere. Sunt un asistat sentimental incapabil să-și satisfacă soția sau să-i ofere liniștea zilei de mâine. E o cruntă realitate. O stare de fapt cu care încerc să mă împac. Uneori îi mai zic să mă părăsească. Să găsească ceva mai bun, pe cineva care o merită. Mi se pare intolerabil că mă suportă așa. Este o nedreptate cutremurătoare. Merita mult mai mult. Un bărbat care să o facă fericită și să o poată aprecia la adevărata ei valoare monumentală.

Aș fi vrut să votez pe cineva care să nu mă facă să mă simt inutil, ignorat și indezirabil. Să nu mă transforme în aceeași victimă ignorată pe coridoare, căreia i se spune mereu că nu se poate face nimic și trebuie să suporte austeritatea în continuare. În Nicușor nu am găsit un candidat empatic și conectat la problemele mărunte ale oamenilor mici. La problemele săracilor sau a ”asistaților care beau la birt” ca mine. Nu am găsit o altă normalitate decât cea a sistemului. Un monolog imperturbabil. O formă fără fond împinsă la înaintare de aceiași oameni care fug mereu de răspundere. În schimb, de la comunicatorii lui am primit ură, aroganță și intoleranță. Mi s-a vorbit în termeni oligofrenici, jignitori, care îmi insultau și puțina inteligență. Am găsit o lipsă completă de înțelegere și empatie față de semeni. Mi se părea că nu ceream mult, dar chiar și-așa a fost prea mult. Am renunțat.

Nici la Simion nu am găsit ceva demn de votat. Nu m-am putut identifica cu valorile lui spoite în grabă. M-am izbit de un neoliberal conservator rigid, intolerant și rece. O trompetă improvizată ale cărui politici orientate pe săraci urmau să afecteze și mai rău tocmai categoriile pe care pretindea că le ajută. Am prieteni gay pe care îi iubesc și îi respect. Nu puteam vota împotriva lor. Poate doar ca satisfacție meschină ”să dau o lecție la PSD” sau ceva, dar meschinăriile nu-și mai au rostul la vârsta mea. În Simion m-am izbit de un prostuț pus pe căpătuială. Era amuzant, dar vorbea din burtă despre concepte pe care nu le înțelege. Make Romania Great Again! Când a fost România atât de mișto ca să o facem cum a fost? În 1936? În 86, 96 sau când? La ce ”glorie” ne raportăm? 

N-a reușit să-mi explice cum stă treaba nici cu paraziții ăia de care vorbea el în sectorul bugetar. Nevastă-mea e bugetară și muncește ca un câine. Vine acasă terminată. Trenulețul lui Ciolacu a anulat plata orelor suplimentare și a blocat angajările. La ea la muncă e lipsă masivă de personal. Ea bagă hârtii toată ziua și acoperă o birocrație debilitantă, iar colegii ei trebuie să aibă grijă de bătrâni și de orfani, pe gratis dacă s-ar putea. Orfanii din apartamentele sociale nu pot fi lăsați nesupravegheați jumătate din timp. Sănătatea și siguranța lor se bazează pe orele și pe turele suplimentare ale asistenților sociali. Cineva trebuie să fie acolo să facă lecții cu ei, să le ducă o mâncare, să mai facă curățenie în casă și să-i ducă la școală. Ca atare, oamenii bagă turele și orele suplimentare gratis. Ar avea zile de recuperat, dar n-are cine să acopere munca, așa că nu mai există conceptul de compensație echitabilă pentru serviciu. Nu pot lăsa copiii nesupravegheați doar pentru că li s-a terminat programul. Muncesc de își smulg părul din cap pentru că pe Ciucă și pe Ciolacu i-a interesat de pensiile speciale și de clica lor de privilegiați din bazinul electoral. Nu de bugetarii care plâng de nervi la serviciu. 

Mă apucă nervii când vine Georgică vesel, de la vreo cumetrie electorală, și îmi vorbește de 500 de mii de paraziți din sectorul bugetar. Care paraziți? Nevastă-mea și colegii ei muncesc de crapă. Cu bătrâni, cu orfani, cu persoane cu handicap... cu ”pleava societății” cum au stabilit oamenii frumoși pe aici. Este deja la al doilea coleg care crapă la 50 de ani cu capul pe birou. Polițiștii mănâncă parizer pe capota mașinii pentru că nu-și permit pauzele de masă nici ca timp și nici financiar. Care sunt paraziții, tată? Sectorul bugetar din România are într-adevăr mulți paraziți. Ar fi fost ideal dacă Simion îi putea identifica măcar. Sunt tocmai parlamentarii, directorii numiți politic, secretarii pe probleme de bioenergie și bigudiuri, nepoții, consilierii de consilieri, specialiști în spălat cadavre politice și futnicele cu salarii de mii sau zeci de mii de euro pe lună. Sunt ăia pe care niciun bugetar adevărat nu-i vede vreodată muncind. Sunt ba cu treabă pe la partid, ba prin teritoriu, ba sunt acoperiți total pentru că sunt pila unui secretar de stat și nu-i poate da nici măcar directorul afară. 

Bugetarii sunt împotmoliți într-o birocrație cumplită pentru care AUR nu are soluții nici în parlament, d-apoi la președinție. Așa cum a făcut și marea speranță, USR, la timpul ei, AUR avea aceleași intenții - de a înlocui paraziții altora cu paraziții lor care nu sunt buni de nimic. E rotația paraziților. În rest, bugetarii adevărați rămân să bobineze până crapă inima în ei ca să acopere lipsa de performanță a numiților pe linie politică. Pe ăia n-o să-i atace nimeni vreodată pentru că sunt protejați de partide. Doar pe fraierii ceilalți, ăia care muncesc ca sclavii pe plantație, îi poți disponibiliza și îi poți batjocori cum vrei tu. Că doar n-o să zboare oamenii de la partid?

N-am avut cu cine discuta în campania asta. Mi-am mai luat și muie de la prieteni, ca de obicei. Pentru că e simplu să vorbești cu autoritate când habar nu ai în ce hal se poate trăi în țara asta. E frumos să ai înalte idealuri când tu ești bine și restul pot să moară din partea ta. E simplu să acuzi de rea intenție și de primitivism, când tot ce faci toată ziua este să-ți muți curul, din cafenea, pe scaunul de la birou și invers. Am stat și eu pe scaunele alea și știu cât e de confortabil. Este simplu când nu trebuie să iei o pauză și să tragi aer în piept, cu frică, pentru că nu știi ce s-a mai tăiat azi. Intri în cabinet și-ți spune doctorul: asta costă atât, mai nou nu pot să-ți mai dau pe rețetă, du-te și descurcă-te cum poți, că eu nu te mai pot ajuta. Nu știi niciodată cât o să te mai coste demnitatea sau bărbăția luna viitoare. Cât o să mai reziști până cazi de tot într-o condiție umilitoare din care ceilalți te vor judeca drept o putoare imbecilă care nu vrea să-și depășească condiția. Un idiot util care merită dezgustul societății frumoase și libere. 

Recunosc că mi-e greu să fiu mereu obiectiv, să văd lumea în albastru cu steluțe galbene, de pe un coridor scorojit de spital în care personalul mă tratează cu indiferență. Mi-e greu să mă păstrez lucid când cei din jur mă critică pentru că trag țara în jos. Atunci când trebuie să aștept trei ore pe un scaun ruginit, lângă un tomberon deasupra căruia mă întâmpină falnic semnul de proiect european, pe un perete care stă să cadă. Cât am muncit și am fost în putere am plătit la stat de zeci de ori mai mult decât profesorașii ăștia de democrație care trăiesc din păreri plătite de la buget. Mi-e cam scârbă de lecții de democrație și capitalism din partea unor asistați de lux cărora le este frică să cerșească cu demnitate pe trotuar și preferă să apere sistemul care îi hrănește. Mie scârbă de cumetriile lor de luptători pentru civism care trag pentru contracte după alegeri. Mi-e silă să votez mereu cu călăul, de frica altui călău. Încerc să rămân lucid pe sub furia asta care mocnește și mă încleștează în ghearele ei câteodată. Îmi dau seama că nu-i vina tinerilor, a europenilor, a lui Trump sau a Ursulei personal. E vina alor noștri de la putere. Aceeași clică pricepută care se fofilează mereu pe coridoare și face rotația cadrelor la fiecare ciclu electoral. A scăpat și de data asta ca prin urechile acului. Toată protipendada a făcut pavăză în calea ei.

Nu sunt răzbunător. Nu am în mine asta, nu vreau să fac rău nimănui, dar sunt sătul să fiu identificat mereu ca dușmanul. Am încercat să mă mențin obiectiv, cu un succes îndoielnic. De data asta nu am putut vota. Nu urma să ofer eu legitimitate unor facțiuni politice care mă batjocoresc zilnic și caută să se scape de mine. Între lehamite și impostură nu aveam de ales. Nu urma să le ofer satisfacție nici amicilor care nu văd niciodată viața de dincolo de ei. Sub ploaia lor de înjurături încăpeam și eu, conjunctural. Nici nu i-a interesat. Nu s-au oprit să se întrebe. Cu mine, ca cetățean, ca suferind în țara asta, nu s-a discutat decât în termenii binecunoscuți: amenințări, șantaj, cenzură, acuzații și calomnii. După cât am contribuit de-a lungul vieții, nu cred că ceream foarte mult. Un minim de respect. Am fost tratat cu unfriend, atât de către sistem, cât și de societatea civilă. Înțeleg că trebuie să alegem mereu ”calea cea bună”. Să mai las de la mine și să-mi accept condiția de generație de sacrificiu. Trebuie să fim mai buni... Dar de câte ori ar trebui să mă întorc tot eu ca să-mi îmbrățișez călăii și calomniatorii? De câte ori să întorc obrazul ca să-mi poată fi scuipat cu eleganță? Nu și de data asta. Poate data viitoare. Suspectez că vor mai avea nevoie de mine.

Ce s-a mai tăiat azi, domnule doctor?

Dan Pavel

Comparație

Pentru cine nu a trăit în Comunism, e bine de știut că nu se compară cu ceea ce trăim azi. 

 Anii 60-70 au fost perfecți, spuneau părinții noștri. De la traiul greu de la țară, lumea se muta la oraș, la bloc, cu baie în case, calorifere fierbinți, apă curentă, canalizare și tot confortul. Cinematografe, teatre, școli, universități, spitale noi etc. Industrializarea a permis tuturor să lucreze, indiferent în ce zonă locuiau și ce pregătire aveau. Dealtfel nici nu aveai voie să nu lucrezi, era caz penal. Mancare, tot ce vrei, băuturi și țigări străine, haine moderne, cosmetice, muzică bună, filme, tot. 

 Apoi au venit anii 80, acolo s-a stricat căruța, Statul exporta aproape tot ce se producea în țară, mâncarea și tot restul au dispărut treptat din magazine, apă caldă ciu-ciu, presiune la gaze foarte mică, se gătea doar noaptea când era presiunea ceva mai mare, iar de la ora 12 noaptea se oprea și curentul în marile orașe. Toată lumea avea lumânările pregătite. In case, iarna, 13 grade, aveam câte 2 treninguri pe noi, plus un halat din ăla gros, și căciulă pe cap. La școală, scriam cu mănușile în mâini, altfel degerai. In fine, chin. Se plătea datoria externă, dar nouă, populației, nu ni s-a spus nimic, trăiam așa, fără să știm de ce. În două cuvinte, ne chinuiam. 

 Din pct de vedere ideologic era totul clar. Erau niste reguli pe care le știa toată lumea, le respectai, bine, nu, n-ai avut noroc. Aveai soarta pecetluită, viața și cariera distruse definitiv, și tu, și familia ta. Dar știai regulile, și nicio clipa nu iti făceai speranțe că iți votezi tu Condcerea țării, Președintele etc. Ei se votau intre ei, la Congresele PCR, tu nu aveai niciun cuvânt de spus, era totul clar. Eu am votat doar o data, la un referendum pe tema - să spunem NU " bombii" cu neutroni. Bombii, că așa pronunța Ceaușescu. :)) 

 Acum însă situația e diferită, și mult mai gravă. Avem legi, dar nu le respectăm decât noi, prostimea, dar și dacă le respecți dar nu esti "cuminte politic", ți se aplică o lege a lor, inventată în funcție de caz, adaptată pt elementele "anarhice". 

 Ni se lasă impresia că ne votăm noi Conducera țarii? Că suntem noi suverani și stăpâni în țara noastră, cum spune Constituția? Aș, ne certăm ca proștii din 4 în 4 ani, 5 la Președinte, când totul de fapt e aranjat de te miri cine. Ba de Baronii Locali, cum era o data, ba de Băieții Deștepți, cum era altădată, ba de apucații de la UE, cum este acum, iar brațul puternic al Serviciilor e neobosit în toate perioadele electorale. Ni se pune sub nas o listă, aprobată de ei, votați bueeei, și haidi pa, la coteț cu voi. Scapă altul pe listă, neaprobat, cum a fost anul trecut, jale, război pe față, cu toate armele nedemocratice posibile și imposibile. 

 Cât privește confortul nostru, cu mâncarea ne-am lămurit, înainte nu le găseam, erau cozi imense pt orice aliment, azi mâncăm coloranți și arome chimice, căldura e prea scumpă, deci începem să ne îmbrăcăm mai gros în case, totul devine complicat, din rău în mai rău.

 Cum spuneam, înainte știai regulile, se juca corect, îți asumai riscuri imense dacă ieșeai din front, și erau foarte puțini cei care îndrăzneau. Acum însă politicienii ne trișează zi de zi, râd de noi cu aroganță, si își trăiesc huzurul pe spatele nostru, și ei, și urmașii lor.

 Aceasta e Romania azi, un simulacru de Democrație, un simulacru de Libertate.

Cristina DP

Te-ai născut liber.

Manifest pentru omul care și-a uitat puterea.

(sau: Ultimul adevăr spus înainte de liniște)

Te-ai născut liber.

Nu ți-ai dat acordul să fii mințit, crescut în frică, domesticit și transformat într-un cod de bare.

Dar ai fost. Cu blândețe. Cu educație. Cu grijă. Cu manuale, ștampile și zâmbete de plastic.

Ai învățat că nu tu decizi. Că trebuie să muncești, să taci, să respecți, să accepți.

Ai fost învățat să stai jos, să nu întrebi, să nu simți prea mult, să nu visezi prea mare.

Ți s-a spus ce e „bine”, ce e „adevărat”, ce e „normal”.

Și ai crezut. Ca noi toți.

Până când ceva, undeva în tine, a început să strige încet.

Și dacă tot ce știm… e o minciună?

Ce urmează e pentru acea voce.

Pentru tine, cel dinăuntru.

Pentru omul care simte că lumea nu e întreagă.

Pentru cel care vrea să-și amintească.

Am fost mințiți. Și am crezut.

De la primul cuvânt, chiar de la prima litera, silaba, ni s-a spus o poveste falsă.

Am fost învățați că suntem nimic:

urmașii sclavilor, ai maimuțelor, ai sălbaticilor.

Ni s-a smuls rădăcina și am fost plantați în nisip.

Ne-au rupt trecutul din mâini și ne-au vândut ruinele drept progres.

Dar dacă privești atent, vezi că fiecare generație cade mai jos.

În trup, în minte, în suflet.

Medicina?

Nu e despre vindecare.

E despre fidelizare.

Clienți, nu pacienți.

Pastilele nu sunt soluții, ci lanțuri lucioase.

Ni se dau proceduri, diagnostice și frici ambalate frumos,

dar cauzele adevărate ale bolilor rămân ascunse.

Pentru că sănătatea nu aduce profit.

Educația?

Nu e iluminare, ci dresaj.

Nu ne-au învățat să gândim, ci să repetăm.

Să credem, să nu punem întrebări.

Ne-au umplut mințile cu informații sterile

și ne-au golit inimile de adevăr.

Am ieșit din școli nu ca oameni liberi, ci ca soldăței obedienți.

Politica?

O piesă ieftină de teatru.

Păpuși care se ceartă pe scenă,

dar au același păpușar.

Ne lasă să alegem între două bice,

ca să simțim că suntem liberi,

când totul a fost deja decis – fără noi, împotriva noastră.

Mâncarea?

E otravă ambalată colorat.

Suntem hrăniți cu moarte lentă –

chimicale, zahăr, sinteze de laborator.

Ni se spune că e sănătos.

Dacă refuzi, ești nebun.

Adevărata hrană a fost înlocuită cu plastic comestibil.

Apa?

Nu mai e vie.

Apa adevărată, care vindecă și energizează,

a fost înlocuită cu lichid industrial,

plin de clor, fluor, metale grele.

O bem și ne mirăm că murim devreme.

Dar otrava zilnică nu se vede cu ochiul liber.

Casa?

O cutie.

De beton, electricitate și geometrie strâmbă.

Fără contact cu pământul.

Fără armonie cu natura.

O închisoare care zâmbește și îți promite „confort”.

Munca?

Nu e menire, ci sclavie cu orar fix.

Schimbăm viața pe supraviețuire.

Trudim pentru alții, pentru un salariu care nu ne ajunge,

pentru un vis care nu e al nostru.

Spunem că suntem liberi –

dar robul modern și-a uitat lanțurile.

Banii?

Hârtii magice născute din nimic.

Sunt creați din aer, dar noi ne sacrificăm viața pentru ei.

Cine controlează banii, controlează lumea.

Și noi alergăm, fără să întrebăm: pentru ce?

Religia?

Frica digitală.

Ne-au dat un Dumnezeu care cere frică, supunere și durere.

Ne-au interzis căutarea.

„Crede. Nu gândi.”

Și noi am ascultat.

Sexul?

A devenit tranzacție.

Dragostea – un mit de demult.

Relațiile – trocuri.

Nu ne mai unim. Ne folosim.

Consumăm oameni, apoi ne plângem că suntem goi.

Familia?

Distrusă.

Bărbatul – învins,

femeia – epuizată,

copilul – supravegheat, controlat, modelat.

Neamul s-a spart în indivizi cu suflete frânte și minți confuze.

Legea?

Nu e pentru noi.

Respectăm reguli scrise de alții,

pentru un sistem care se protejează pe sine, nu pe oameni.

Justiția e doar un instrument al puterii.

Când devii inutil, te aruncă.

Știința?

Caută fonduri, nu adevărul.

Cine strigă mai tare, primește grantul.

Adevărul? Se ascunde.

Inovațiile reale? Interzise.

Tot ce contrazice dogma, e cenzurat.

Pământul?

Nu știm ce e.

Ne-au spus că zburăm printr-un vid imens,

cu o viteză nebună.

Dar n-am văzut cu ochii noștri.

Tot ce „știm” – e filtrat prin ecrane.

Tot ce simțim – e ignorat.

Sensul vieții?

O glumă sinistră:

Învață. Muncește. Plătește. Mori.

Asta e oferta sistemului.

Sensul real nu ne-a fost cerut.

Ni s-au dat surogate: like-uri, carieră, seriale, frica de moarte.

Omul?

O ființă cu aripi tăiate.

Avem potențial infinit,

dar suntem ținuți în frică, rușine și pastile.

Școala ne-a domesticit.

Societatea ne-a învins.

Sistemul ne-a strivit.

Și sistemul?

Un lagăr cu pereți moi.

Oferă distracție, bonusuri, reduceri.

Dar încearcă să evadezi – și te zdrobește.

Spune adevărul – ești „extremist”.

Cere libertate – ești „amenințare”.

Aceasta nu e o teorie.

E viața noastră.

Un prezent în care

adevărul e crimă,

iar minciuna e normă.

Nu ne omoară cu gloanțe,

ci cu ignoranță.

Nu cu război,

ci cu înlocuirea realității.

Și dacă n-ai înțeles asta...

Nicio problemă.

Continuă să trăiești.

Cu lanțuri strălucitoare,

opinii permise,

o pensie decentă

și creierul scos din priză.

Chemare la trezire:

Dacă încă citești, înseamnă că ceva în tine s-a mișcat.

Poate o neliniște. Poate o furie. Poate o recunoaștere amară.

Nu ești singur. Și nu ești nebun.

Ești viu.

Și dacă ești viu, poți să deschizi ochii.

Poți să refuzi ceea ce nu ți se potrivește.

Poți să taci când toți strigă și să strigi când toți tac.

Poți să-ți iei puterea înapoi. Nu de la sistem, ci din tine.

Pentru că adevărul nu se dă.

Adevărul se asumă. Cu prețul comodității. Cu prețul confortului. Cu prețul unei vieți false.

Dar ce primești în schimb...

E viața ta. Adevărată. Nepermisă. Periculoasă.

Dar vie.

P.S. Dacă  citești asta....

                    Înseamnă că știi sa citești! 🥳🤣🤭

Superstaruri, show-uri exclusive și vibe unic la IntenCity Festival

Craiova se pregătește să pulseze pe ritmuri intense la cea de-a patra ediție a Festivalului IntenCity, care va avea loc în perioada 26-29 iunie 2025. 

Cu o producție vizuală impresionantă, scenotehnică de ultimă generație și un lineup care aduce împreună nume mari ale industriei muzicale internaționale, ediția din acest an se anunță explozivă.

Pe mainstage-ul de pe stadionul Ion Oblemenco vor urca staruri internaționale, voci care au făcut istorie în România, dar și talente în plină ascensiune: J Balvin, Bebe Rexha, G-Eazy, Timmy Trumpet, Paris Hilton, Tyga, Foster the People, Gianluca Vacchi, MEDUZA, B.U.G. Mafia, Cyril, Damian Drăghici & Brothers, Loredana & Friends, Henrique Camacho & Opera Română Craiova, Aaron Sevilla, HVMZA, Edward Maya, Chris Catena’s Rock City Tribe, Speak, Stefania, Nicole Cherry și ReMan.

Atmosfera va fi intensă și în Sala Polivalentă, care va vibra pe frecvențe electro, hip-hop, trap și live sessions alternative. 

La Sala Polivalentă, spațiul dedicat celor care caută beat-uri underground, sunete noi și seturi dinamice, sunt așteptați în acest an: Puya, Eran Hersh, Andrew Dum, Ian, Șatra B.E.N.Z., Nacho Bolognani, CTC, COJO Haos, MGL, Azteca, Erika Isac, Guess Who, NANE, Miss Martello, RAVA, Petre Stefan, Albert NBN, El Nino, Bad and Boujee, MGK666, Sami G, YNY Sebi, Ammo Avenue, Adrian Saguna b2b ARIAS, Lucille, Rareș, Amuly, SICKOTOY, Du Mad b2b Gorján, Andrew Maze, Almud, Crisko, HrisQ, Gabrian, Mr. Shtef, NSCDJ și DJ Tavy.

Ediția din 2025 a Festivalului IntenCity aduce activări speciale, un food court incitant, spații de relaxare, zone instagramabile pline de culoare și multe surprize. Destinație muzicală pentru zeci de mii de oameni din toate colțurile țării și nu numai, IntenCity este o experiență festivalieră unică și memorabilă.

Abonamentele pentru cele patru zile de festival pot fi achiziționate pe site-ul evenimentului https://bilete.craiovaintencity.ro, pe platforma https://iticket.ro/event/intencity și la agenția Operei Române Craiova de la Sala Polivalentă din Craiova. 

Prețul abonamentului Acces General este 600 de lei, iar cel VIP costă 1.200 de lei.

Mai multe informații:

Website: https://craiovaintencity.ro/

Facebook: https://www.facebook.com/CraiovaIntenCity/

Instagram: https://www.instagram.com/intencity.festival/

YouTube: https://www.youtube.com/@intencityfestivalcraiova

TikTok: https://www.tiktok.com/@intencity.festival

Festivalul IntenCity este organizat de Opera Română Craiova, cu sprijinul Primăriei și al Consiliului Local Craiova.

Reguli

1. Lumea este formată din leneși, care doresc să fie bogați fără să lucreze și proști, care sunt gata să lucreze fără să se îmbogățească.

2. Acum, când am învățat să zburăm prin aer ca păsările și să înotăm pe sub apă ca peștii, avem nevoie de încă un lucru: să învățăm să trăim pe pământ ca oamenii.

3. Ura este răzbunarea lașului pentru frica pe care a simțit-o.

4. Soțul ideal este acel bărbat, care consideră că are o soție ideală.

5. Dacă noi doi avem câte un măr și facem schimb de mere, atunci ambii vom avea în continuare câte un măr. Iar dacă eu am o idee, tu ai o idee, cu care facem schimb între noi, atunci fiecare va avea câte două idei.

6. Nu este periculos să fii sincer, mai ales dacă ești și prost.

7. Dansul este exprimarea verticală a unei dorințe orizontale.

8. Uneori trebuie să distrezi oamenii, pentru a-i distrage de la intenția de a vă spânzura.

9. Cel mai mare păcat în ceea ce privește atitudinea față de aproapele tău nu este ura, ci indiferența. Aceasta este adevărata culme a inumanității.

10. Femeile ghicesc îndată cu cine suntem gata să le înșelăm. Uneori, chiar înainte de a ne trece așa ceva prin cap.

11. Nu există femeie căreia să-i spui „la revedere" folosind mai puțin de 30 de cuvinte.

12. Este mai ușor să trăiești cu o femeie pasională decât cu una plictisitoare. Ce-i drept, ele sunt uneori strangulate, dar rareori sunt părăsite.

13. Alcoolul este anestezia, care permite tolerarea operației numită viață.

14. Oamenii care nu au sentimentul de percepere obiectivă a realității deseori îl numesc cinism.

15. Cel ce poate, face. Cel ce nu poate, îl învață pe altul.

16. Străduiți-vă să obțineți ceea ce iubiți. În caz contrar, va trebui să iubiți ceea ce ați primit.

17. Este plictisitor să îmbătrânești. Însă acesta este singurul mod prin care poți avea o viață lungă.

18. Unica lecție, pe care o putem extrage din istorie, constă în faptul că oamenii nu învață din istorie nimic.

19. Democrația este ca un balon, care atârnă deasupra voastră și vă determină să priviți în sus, în timp ce alții vă scotocesc prin buzunare.

20. Învățați să nu povestiți nimic nimănui. Doar atunci totul va fi bine.

21. Bunul-simț și hărnicia compensează lipsa talentului. Ați putea deveni geniul geniilor, dar, în schimb, vă ruinați prostește viața.

22. Rangurile și titlurile sunt acordate oamenilor, ale căror merite statul le consideră incontestabile, iar poporul acestei țări nu le cunoaște.

23. Reputația este o mască, pe care omul este nevoit să o poarte, precum pantalonii sau o jachetă.

24. Natura nu suportă pustietatea: acolo, unde oamenii nu știu adevărul, ei umplu golurile cu presupuneri.

25. Omul este ca o cărămidă: arzându-se, el devine mai puternic

Am ziduri...

Mă cheamă Anca și am ziduri ridicate între mine și lume, 

unele au ferestre,

altele au uși sau nimic,

nu mă simt datoare să dau cheia nimănui care ar putea intra încălțat sau murdar, 

nu clipesc în soare și privesc fix în ochii celor care 

par că știu totul despre mine,

vântul de azi m’a impresionat mai tare decât opiniile inutile,

într’o zi  ne vor rămâne averile în dulapuri de când ne credeam nemuritori și țineam degetele desfăcute ca să prindem tot,

fără să ne amintim că nu poți bea direct din șuvoiul apei 

ci doar cu mâna căluș, 

stau des și mă uit în gol știind că goana nu e bună nici când ți se oprește răsuflarea și clipele devin tot ce mai ai.

Anca N.

5 pași

Un proverb japonez spune că există 10 pași care despart un bărbat și o femeie.  Pentru a fi împreună, fiecare trebuie să facă 5 pași: 

 Credinţă, 

 Speranţă, 

 Empatie, 

 Dragoste 

 si Intelegere.. 

 Doar acești 5 pași și nu un pas mai mult.  Dacă faci cei 5 pași ai tăi și partenerul tău nu, nu te vei întâlni.  Va trebui să faci încă un pas înainte.  Apoi din nou.  Și de asemenea... Și așa toată viața mea.  Deci trebuie să faci 5 pași și să te oprești. 

 

 Ultimul pas, „înțelegerea”, este cel mai dificil.  De multe ori nu reușim să facem chiar acest pas.  Amintește-ți, când o relație aparent puternică se rupe, dăm vina pe cealaltă persoană pentru lipsa iubirii?  Nu. 

 Noi spunem -- el/ea NU MĂ ÎNȚELEGE...

 Toată lumea trebuie să facă DOAR CINCI pași...

„Cavalleria Rusticana” și „Pagliacci” – la Opera Craiova

În această săptămână, iubitorii muzicii sunt invitați la un spectacol liric de referință al Operei Române Craiova care reunește două dintre cele mai îndrăgite titluri ale verismului italian: „Cavalleria Rusticana” de Pietro Mascagni și „Pagliacci” de Ruggiero Leoncavallo. 

Evenimentul va avea loc sâmbătă, 12 aprilie 2025, de la ora 19.00, pe scena Cercului Militar. De la dramatismul rural sicilian din „Cavalleria Rusticana” până la lumea teatrului ambulant din „Pagliacci”, publicul este invitat să trăiască o seară plină de pasiuni intense și să se bucure de forța emoțională a muzicii.

Sub bagheta maestrului Dumitru Cârciumaru, spectatorii îi vor asculta în „Cavalleria Rusticana” pe soliștii Licia Toscano (Santuzza), Rodica Dinișoară (Lola), David Baños (Turiddu), Ioan Cherata (Alfio), Mihaela Popa (Mamma Lucia). În „Pagliacci”, sub conducerea muzicală a maestrului Alessandro Tirotta, vor da viață personajelor David Baños (Canio), Renata Vari (Nedda), Armando Piña (Tonio), Petrișor Efrem (Beppe), Cristian Fofucă (Silvio), Say Ufuk Gengis (Un țăran), alături de Orchestra și Corul Operei Române Craiova.

Biletele sunt disponibile online:

https://iticket.ro/event/cavalleria-rusticana-pagliacci

și la agenția Operei Române Craiova de la Sala Polivalentă, Bulevardul Ilie Balaci nr. 6, tel. 0351.442.471, agentiadebilete@operacraiova.ro

Mai multe informații la www.operacraiova.ro sau www.facebook.com/operacraiova

În luna aprilie, tot pe scena Cercului Militar, Opera Română Craiova va prezenta opereta „Văduva Veselă” de Franz Lehár (sâmbătă, 26 aprilie 2025, de la ora 19.00). La cele două evenimente sunt așteptați atât melomanii experimentați, cât și cei care doresc să descopere frumusețea operei și operetei.

Spectacolele Operei Române Craiova sunt realizate cu sprijinul Primăriei Municipiului Craiova și al Consiliului Local al Municipiului Craiova.

Câte ceva despre Reed Diffuser

Reed Diffusers de la Aroma Land - sau mai bine zis difuzoarele de parfum cu bețișoare - sunt o alegere populară pentru persoanele care preferă o parfumare constantă care transformă orice cameră într-un spațiu primitor și parfumat.

Difuzoarele Aroma Land, produse în India și Italia, asigură o parfumare continuă a încăperilor, elimină mirosurile neplăcute şi în acelaşi timp îmbunătățesc calitatea aerului din încăpere.

Efectele aromaterapiei sunt binecunoscute și folosind aceste difuzoare veţi scăpa de mirosurile neplăcute. Se cunoaşte ca fiecare aromă are beneficiile sale și este preferată şi recomandata în anumite momente. Eu am ales şi testat lavanda care te ajuta să dormi mai bine şi să te relaxezi aşa încât pentru o perioadă destul de lungă de timp am mutat câmpul cu lavanda la mine în dormitor.

Reed diffuser-ele sunt o alternativă elegantă și sigură la lumânările parfumate sau odorizantele electrice. Acestea nu necesită flacără, curent electric sau baterii, ceea ce înseamnă zero riscuri, zero întreținere deci nu mai pretinde alte cheltuieli ulterioare.

Difuzoarele cu bețișoare de la Aroma Land vin cu următoarele avantaje:

- Tester pe ambalaj – cutia are un mic tester în partea dreaptă sus, ceea ce permite testarea aromei fără a desface produsul.

- Sticlă colorată și elegantă – contribuie vizual la aspectul estetic al camerei.

- Bețișoare din fibră de mătase – asigură o absorbție eficientă și o difuzare uniformă a aromelor.

Un odorizant cu bețișoare poate fi amplasat cu succes în:

- Living

- Dormitor

- Baie

- Hol

- Birou

- Spații de relaxare

Este important totuși să evitați zonele cu lumină directă, surse de căldură sau curenți de aer puternici – acestea pot accelera evaporarea parfumului.

Durata de viață a unui astfel de odorizant de camera variază între câteva săptămâni și câteva luni, în funcție de:

- Numărul de bețișoare folosite

- Mărimea spațiului

- Temperatură și ventilație

- Tipul parfumului

Consumul parfumului şi perioada de parfumare depinde de mărimea difuzorului, ventilaţie, număr de beţişoare şi temperatura din spaţiul în care este pus reed diffuserul

Pe măsură ce bețișoarele se impregnează complet cu parfum, e posibil să simțiți că mirosul începe să scadă în intensitate. Soluția este simplă: întoarceți bețișoarele cu partea uscată în lichid. Acest gest reîmprospătează difuzia parfumului și prelungește efectul produsului.

Te invităm se descoperi secretele difuzoarelor cu bețișoare și cum se utilizează reed diffuserele chiar de la Nidhi, parfumierul din India cu care Aroma Land colaborează de multă vreme.

În concluzie orice Reed Diffuser este o alegere bună pentru cei care doresc să îşi petreacă ziua într-un mediu plăcut mirositor fără a face investiţii mari.

Un nou restaurant s-a deschis la Craiova: Le Grand Bouffet Craiova

În Craiova nu am întâlnit până acum restaurante de tip All You Can Eat dar am aflat că pe 2 martie s-a deschis un local unde poți savura o varietate de mâncăruri într-un stil tipic bufet.

Acest restaurant se găseşte pe strada Făgăraș nr. 6C şi poartă numele: Le Grand Bouffet Craiova.

Conceptul „all you can eat” l-am întâlnit prima dată pe centura Budapestei când mă întorceam dintr-o excursie cu autocarul cu vreo 10 de ani în urmă unde la un preţ destul de modic am servit mâncăruri tradiţionale ungureşti "cu burta".

Amuzant a fost faptul că peste tot erau postate afişe în diverse limbi printre care şi în limba romana în care clienţii erau informaţi că dacă nu au reuşit să mănânce tot pot lua şi la pachet.

Acest concept de restaurant oferă clienţilor o experiență culinară diversă, la prețuri accesibile, unde pot gusta dintr-o gamă largă de preparate plecând de la meniuri tradiţionale româneşti în cazul restaurantului din Craiova sau un meniu format din salate, peste sau fructe de mare.

Restaurantul are o suprafaţă generoasă având o capacitate de 250 de locuri, locul fiind recomandat şi pentru organizarea de evenimente private sau pentru a găzdui un număr mare de persoane într-o atmosferă plăcută.

Noi am fost sâmbăta seara şi erau foarte multe familii cu copii micuţi care după ce au mâncat se jucau în incinta respectiva foarte relaxaţi, am avut şi program muzical inclusiv de dans pe muzică live.

În intervalul de prânz (între 11:00 și 14:30),  la preţul de 49 de lei de persoană, poți alege orice meniu dintre nenumăratele feluri de mâncare și primești o sticlă de apă plată în acest preţ.

La cină (între 19:00 și 23:30), prețul este de 79 de lei, iar în plus față de cele felurile de mâncare disponibile, primești o sticlă de apă plată și un pahar de prosecco.

Meniul include atât preparate din bucătăria tradițională inclusiv ciorbe, la masa de prânz, cât și meniuri sau feluri de mâncare aparţinând altor culturi fiind destul de variat fiind format din abundenţă fructe de mare și pește și o gamă largă de preparate de carne, salate și mâncăruri gătite pentru cei care nu agreează preparatele pe bază de pește sau fructe de mare.

După cum am spus la început aici se pot organiza şi evenimente private inclusiv nunţi sau botezuri.

Dacă v-am stârnit curiozitatea puteţi încerca aceste meniuri oricând şi în mod cert aici veţi găsi ceva pe placul vostru.

Ce cred eu ! Ceva despre viață și sacrificiu.

Uneori, oamenii aleg să creadă ,doar ceea ce le confirmă convingerile sau prejudecățile, fără să fie deschiși și la perspectiva celuilalt. 

În astfel de situații, e inutil să încerci să le explici adevărul – cine vrea cu adevărat să înțeleagă, va întreba și va asculta. 

Restul... rămân prizonieri ai propriilor interpretări.

Asta este si filozofia mea ,este ,chiar inutil sa ti consumi energia cu oameni care nu te inteleg si isi urmaresc meschin  ,numai binele lor personal,  chiar ,daca calca ,   si pe cadavre !

Va veni o zi când le vom mulțumi acelor oameni care ne-au apăsat butoanele, si ne- au provocat rănit de-a lungul timpului.

Nu este vorba despre a le mulțumi pentru că ne-au rănit, evident, ci de a le mulțumi pentru faptul că ne-au ajutat să vedem ce anume din interiorul nostru încă nu este vindecat.

De asemenea, ei ne ajută să știm când am învățat lecția – și asta se întâmplă atunci când spunem: „Gata! Am terminat cu chestia asta. Nu mai permit așa ceva”.

Indiferent că sunt oameni care ne-au respins, care ne-au abandonat, care ne-au înșelat, care ne-au folosit în diverse feluri, atunci când ne vom vindeca traumele interioare vom constata că nu vom mai atrage astfel de persoane.

Toți acei oameni au fost niște profesori pentru noi.

Ne-au făcut să înțelegem că nu e „vina” lor pentru ce s-a întâmplat, ci e responsabilitatea noastră că i-am primit în viața noastră .

 Ei „ne-au făcut” ce le-am permis noi să ne facă.

Dacă nu i-am fi primit în viața noastră, dacă nu i-am fi păstrat în viața noastră, nu ne-ar fi făcut nimic.Dacă nu-ți place ce vezi în viața ta, nu încerca să manipulezi lucrurile în exterior, ci mergi în interiorul tău și vezi ce anume ai de rezolvat acolo.

Nu spune: „Aș vrea să nu mai existe acesti oameni în viața mea.

Nu știu cum dau numai peste ei!”, ci spune: „Ce anume din mine atrage aceste persoane?

 Ce anume din mine mă face să-i primesc în viața mea pe acești oameni? De multe ori, ne concentrăm pe a blama pe cei care ne-au rănit, dar adevărata putere vine din introspecție și din vindecarea propriilor vulnerabilități.

Cum arată relațiile după vindecare? 

Odată ce cineva învață lecția, nu doar că nu mai atrage aceleași tipare toxice, dar începe să stabilească relații mai sănătoase, bazate pe respect și autenticitate.

Procesul nu este despre vinovăție, ci despre conștientizare. 

Unii oameni ar putea interpreta mesajul ca pe o autoînvinovățire („Eu sunt de vină că am atras astfel de persoane”). 

Nu este vorba despre vină, ci despre puterea de a schimba lucrurile prin conștientizare și alegeri diferite.Acest proces nu înseamnă neapărat împăcarea cu acei oameni, ci eliberarea de resentimente și acceptarea lecției si a vietii asa cum rste de fapt dar dupa ce te ai lovit si te doare !

Este f greu la batrinete devii vulnerabil o jucarie in mina unor hulpavi Da,

Da, nu înflorești, când îmbătrânești, bătrânețea nu are niciun farmec, vă spun eu ,te tirasti ca un vierme si trebuie sa te feresti de toti sa nu te striveasca !

Vine o zi ,în care realizezi că ai trăit mai mult pentru alții și ai uitat să trăiești pentru tine. Că ai renunțat la tine, din dragoste și generozitate, dorindu-ți să-i vezi pe alții fericiți.

Uneori ajungi să faci atâtea compromisuri, încât îți pierzi propria identitate. Nu mai trăiești după placul tău și nu mai pui nevoile tale pe primul loc. Nu mai trăiești viața ta, ci trăiești viața altora.

Și vine o zi, în care realizezi că tot ce ai făcut a fost degeaba, pentru că ceilalți nu au apreciat nimic din ceea ce ai făcut pentru ei. Se poartă ,cu tine ,de parcă ai fi un nimeni ,căruia nu îi datorează nimic, nici măcar respect și considerație. În egoismul lor, au fost prea orbi ca să vadă că tu ai sacrificat și ai renunțat la ceea ce erai, de dragul lor.Da asta i batrinetea toti asteapta sa te duca la groapa !

De Ziua Poeziei, o poveste mică. De viață....

Doar Ana  - Camelia Radulian

Ana era mai degrabă urâtă, n-aș spune slută, dar avea 

o figură banală și-un fel de 

fire uscată

nu râdea niciodată, 

ba mint, uneori mai zâmbea

când vedea -habar n-am ce- 

poate un fel de adânc

 în sinea sa, 

poate copiii altora sau altceva,

n-o să știu; oricum, 

te trezeai într-un târziu 

cu ea, că zâmbea. Stâlcit și firav. 

Da,

Ana era o făptură ciudată. Tristă ca o picătură de apă. 

Un fel de pată

măruntă, sâcâitoare, pe un șervet de mătase,

un fel de frig care intră

pe sub frigul din case.

N-avusese niciodată bărbat, doar un amant amărât, 

cândva,

foarte demult, foarte așa... 

cum să spun, însurat și sărac

un pic filosof, un pic posac. 

Nici n-o iubise cu-adevărat;

se folosea de ea și pleca. Era bărbat...

Maică-sa, mda,

poate- avusese dreptate când îi striga

''ieși din casă, stricato, ai ajuns o cățea!''

Oricum, a trecut, maică-sa a plecat

 într-o zi, 

s-a dus undeva foarte sus

foarte departe și foarte demult.... 

dar știi? -încă-i vorbea

în serile lungi, de apăsare grena (căci Ana numai pe ea o avea)

și parcă 

n-o mai certa. N-o mai hulea. 

''Mama mea'' tot șoptea Ana

când se visa

 iar copil, și în vis tremura,

fiindcă în amintiri avea pielea plesnită 

nu pe genunchi, 

ci pe tâmplă, 

așa cum se-ntâmplă 

atunci când ești îmbrâncit și dai cu capul de-o stâncă.

(Aiurea, în casă nu sunt niciodată stânci, 

poate doar așa i s-a părut atunci).

Și în visul ei, taică-su încă bea 

pe balcon 

și Ana scotea

de sub coșul de rufe 

o scrisoare ascunsă

cu litere strâmbe, tremurate, cam unsă

în care ea, Ana, îi scrisese lui Dumnezeu

''te rog eu, Doamne, din sufletul meu,

fă-l pe tata să nu mă mai bată

și pe mama să mă iubească un pic, 

măcar o dată, 

iar dacă nu,

dă-mi Doamne și mie un vagon întreg 

cu ciocolată!...''

Ea era doar Ana, o biată fată.

Așa că Dumnezeu... nu i-a trimis răspuns niciodată.

Dedicat tuturor mamelor din lume!!!❤️

La 4 ani – Mama ştie tot.

La 8 ani – Mama ştie multe.

La 12 ani – Mama nu ştie tot.

La 14 ani – Mama mea nu ştie nimic.

La 16 ani – Mama mea ? Ce ştie ea ?

La 18 ani – Bătrâna asta a copilărit cu dinozaurii.

La 25 de ani – Posibil ca Mama să ştie ceva despre asta.

La 35 de ani – Înainte de a decide, vreau să mă sfătuiesc cu Mama.

La 45 de ani – Precis ca Mama poate să mă îndrume.

La 55 de ani – Ce-ar fi făcut Mama în acest caz ?

La 65 de ani – De-aş fi putut să vorbesc despre asta cu Mama.😥😥😥

Despre femei

Nichita Stănescu 

“Ce este femeia? Este singurul cadou care te alege.”

Schiller

“Femeia este un trandafir ceresc în viaţa pământeană.”

Grigore Vieru 

“Femeia este al cincilea anotimp, în care natura se odihnește, amintindu-și toate florile primăverii, toate privighetorile verii, toți strugurii toamnei și toate ninsorile iernii.”

Stefan Iordache 

“Femeia este cea mai mare minune pe care a lăsat-o Dumnezeu pe pământ. Ea alege, ea cheamă,  cucerește și domină.”

T. Mandrutiu

“Eu spun că femeia și marea sunt gemene: și una și alta pot să-ți alunece, sau să-ți vuiască prin vene.”

Keanu Reeves

“Dacă poți să faci o femeie să râdă, vei vedea cel mai frumos lucru pe care Dumnezeu l-a făcut pe Pământ.”

William Shakespeare 

“Slăbiciune....numele tău e femeie.

Nestatornicie...numele tău e femeie.”

Sigmund Freud 

“Femeia e o creatură menită să fie iubită, nu înțeleasă.”

“Femeia este ca un pliculeț de ceai:nu știi niciodată cât de tare este, până nu fierbe și dă în clocot!”

Eleanor Roosevelt

Cearta

Helen Mirren a spus odată: Înainte de a te certa cu cineva, întreabă-te dacă acea persoană este suficient de matură psihic pentru a înțelege conceptul unei perspective diferite. Pentru că dacă nu, nu are niciun rost.

Nu orice ceartă merită energia ta. Uneori, oricât de clar te exprimi, cealaltă persoană nu ascultă ca să înțeleagă - ascultă ca să reacționeze. Sunt blocați în propria lor perspectivă, nu doresc să ia în considerare un alt punct de vedere, iar interacțiunea cu ei nu face decât să te epuizeze.

Există o diferență între o discuție sănătoasă și o dezbatere fără rost. O conversație cu cineva deschis la minte, care prețuiește creșterea și înțelegerea, poate fi edificatoare - chiar dacă nu ești de acord. Dar încercând să te înțelegi cu cineva care refuză să vadă dincolo de propriile convingeri? E ca și cum ai vorbi cu un perete. Indiferent câtă logică sau adevăr prezinți, ele îți vor răsuci, devia sau respinge cuvintele, nu pentru că greșești, ci pentru că nu sunt dispuși să vadă o altă față.

Maturitatea nu este despre cine câștigă o ceartă - ci despre a ști când o ceartă nu merită să o ai. Este să realizezi că liniștea ta este mai valoroasă decât să dovedești ceva cuiva care deja a decis că nu se va răzgândi. Nu orice bătălie trebuie dusă. Nu orice persoană merită explicația ta.

Uneori, cel mai puternic lucru pe care îl poți face este să pleci - nu pentru că nu ai nimic de spus, ci pentru că recunoști că unii oameni nu sunt pregătiți să asculte. Și asta nu e povara ta de dus.

Doamne... ce frumos!!!

"1. Vei avea mereu probleme.  Învață să te bucuri de viață în timp ce le rezolvi.

 2. Oamenii nu își decid viitorul;  ei își decid obiceiurile, iar obiceiurile le decid viitorul.

 3. În viață stăpânești doar două lucruri: efortul tău și atitudinea ta.

 4. Nu întrebați cum să începeți.  Începeți, apoi întrebați cum îl puteți îmbunătăți.

 5. Fericirea are mai puțin de-a face cu plăcerea și mai mult cu scopul.

 6. Viața este mai grea când aștepți mult de la lume și puțin de la tine.

 7. viata este mai usoara cand astepti mult de la tine si putin de la lume.  Standarde înalte, așteptări scăzute

 8. Jumătate din problemele tale sunt mintea ta, ceea ce face ca lucrurile mai mici să pară lucruri mai mari.

 9. Nu căuta secrete dacă tot ce ai nevoie este repetiție.

 10. Nu lăsa trei lucruri să te controleze: oamenii, banii sau experiențele trecute.

 11. În fiecare provocare sau chiar tragedie se află oportunitatea.  Și dacă te antrenezi să cauți oportunități, poți să controlezi situația și chiar să o transformi în ceva pozitiv.  Dacă nu se poate transforma în ceva bun, cel puțin poate ieși ceva bun din el.

 12. Mulțumește în fiecare zi, pentru că chiar și atunci când crezi că nu ai de ce să mulțumești, ziua ta „normală” este visul altcuiva.."

Porc

Într-o zi, Mark Twain a primit o scrisoare care conținea un singur cuvânt:

“Porc.”

Cu inteligența ascuțită caracteristică, scriitorul și-a spus opinia despre această situație:

„De obicei primesc scrisori fără semnătură. Dar ieri, am primit o semnătură fără scrisoare.”

10 momente în care ar trebui să taci:

1) - Taci dacă nu poți vorbi fără să ridici tonul.

2) - Păstrează tăcerea în 🔥 focul mâniei.

3) - Păstrează tăcerea dacă cuvintele tale ar putea ofensa pe cineva.

4) - Păstrează tăcerea dacă cuvintele tale ar putea distruge o prietenie.

5) - Păstrează tăcerea dacă aceasta poate salva relațiile.

6) - Taci dacă nu știi toată povestea.

7) - Stai tăcut dacă vorbirea servește doar pentru a-ți stimula ego-ul sau pentru a căuta validarea.

8 – Păstrează tăcerea dacă cuvintele ar putea trăda încrederea cuiva.

9) - Rămâi tăcut cand îți lipsesc cunoștințele asupra unui subiect.

10) - Taci când cineva își împărtășește dificultățile sau vulnerabilitățile personale.

Cele cinci legăminte

"1. Fii impecabil în tot ceea ce spui.

 Vorbește deschis. Nu spune decât ceea ce crezi cu adevărat. Evită folosirea cuvintelor pentru a te critica sau pentru a-i bârfi pe ceilalți. Folosește-te de puterea cuvintelor tale numai pentru a răspândi iubirea si adevărul.

2. Nu interpreta nimic la modul personal.

 Nimic din ceea ce spun și fac ceilalți nu are vreo legătură cu tine. Tot ce spun și fac ei este o proiecție a propriei lor realități subiective. Dacă vei deveni imun la opiniile și acțiunile celorlalti oameni nu vei mai fi victima unei suferințe inutile.

3. Nu face presupuneri inutile.

 Găsește-ți curajul de a pune întrebări deschise și de a exprima exact ceea ce dorești. Comunică cât mai clar cu ceilalți, pentru a evita neînțelegerile, tristețea si dramele.

4. Fă întotdeauna ce îți stă în puteri.

 Potențialul tău maxim se schimbă de la o clipă la alta. El are un anumit nivel atunci când ești sănătos și un cu totul alt nivel atunci când ești bolnav. Indiferent de circumstanțele prin care treci, fă intotdeauna ce îți stă în puteri. În acest fel vei evita autocritica inutilă, autocondamnarea și regretele.

5. Fii sceptic, dar învață să asculți.

 Nu crede tot ce-ți spune propria minte și cu atât mai puțin tot ce-ți spun ceilalți, dar nu te grăbi să respingi din start. Folosește-te de puterea îndoielii pentru a-ți pune întrebări legate de informațiile primite. Ascultă intenția care se ascunde în spatele cuvintelor și vei înțelege mai ușor mesajul transmis."

 (Don Miguel Ruiz)

Ceva...

Există oameni care intră în viața ta și schimbă totul în liniște. 

Te văd în moduri în care nimeni altcineva nu te-a văzut vreodată, îți ating părți ale sufletului despre care nici nu știai că există și te fac să te simți înțeles într-o lume care rareori se oprește să observe. Dar iată care este capcana: odată ce au plecat, nu vei mai găsi niciodată pe cineva ca ei.

Într-o lume obsedată de viteză și disponibilitate, am fost învățați să credem că totul - și oricine - este înlocuibil. Rupeți. Schimbați altul. Pierdeți pe cineva? Mergi mai departe. Există întotdeauna ceva mai nou, mai bun, care așteaptă după colț - sau cel puțin așa ni se spune. Dar adevărul este că unii oameni sunt o dată în viață. Prezența lor, râsul lor, felul în care te fac să te simți ca acasă - acestea sunt lucruri pe care nu le poți reproduce niciodată, indiferent de câte fețe noi intră în viața ta.

Tragedia este că adesea nu ne dăm seama de valoarea lor decât când este prea târziu. Îi rănim pe oamenii care înseamnă cel mai mult pentru noi, uneori din egoism, alteori din mândrie și alteori pur și simplu pentru că noi credem că ei vor fi întotdeauna acolo. Spunem lucruri la furie sau, mai rău, nu spunem nimic, lăsând distanța să se insinueze ca o umbră. Presupunem că vom avea timp să rezolvăm problema, că ei vor înțelege, că vor aștepta. Dar nu toată lumea o face.

Unii oameni pleacă în tăcere. Își duc durerea fără să facă o scenă, lăsând în urmă o tăcere care vorbește mai tare decât ar putea-o face vreodată cuvintele. Și când nu mai sunt, vei simți asta. Goliciunea pe care o lasă în urmă nu se compară cu nicio alta. Îi veți căuta în alții, sperând să le găsiți magia într-un chip nou, într-o voce nouă, dar nu o veți găsi. Nimeni altcineva nu va străluci așa cum au făcut-o ei.

Cea mai grea parte? Nu este doar să-i pierzi, este să știi că ai fi putut face mai mult. Că un cuvânt neatent, un moment de neglijență sau o lipsă de recunoștință i-au îndepărtat. Relațiile sunt fragile, precum cristalul cel mai fin, iar odată rupte, niciun regret nu le poate reface.

Așa că fii atent la inimile pe care le atingi. Poartă-le cu bunătate și grijă, în special pe cele care aduc lumină în viața ta. Vorbește cu intenție, acționează cu iubire și nu le lua niciodată de la sine. Cele mai rare conexiuni sunt și cele mai delicate. Când nu mai sunt, niciun înlocuitor nu va umple spațiul pe care îl lasă în urmă.

Unii oameni sunt de neînlocuit. Dacă ești suficient de norocos să găsești unul, nu-l lăsa să plece.

Despre valoare

12 ianuarie 2007, un violonist misterios a cântat timp de 45 de minute în metroul din New York. Câțiva oameni s-au oprit, câțiva au aplaudat, iar violonistul a strâns aproximativ 30 de dolari bacșiș. Nimeni nu știa că acel violonist era unul dintre cei mai buni muzicieni din lume. În acel metrou, el a interpretat una dintre cele mai complexe lucrări scrise vreodată, folosind o vioară în valoare de 3,5 milioane de dolari. Cu doar două zile înainte, el a avut un concert sold-out într-un teatru din Boston, unde 2000 de bilete au fost vândute la un preț mediu de 100 de dolari fiecare. Organizatorii i-au plătit o mie de dolari pentru fiecare minut al acelui concert. Violonistul din poveste este Joshua Bell, unul dintre cei mai mari violoniști din lume.

Ascultă asta: o sticlă de apă poate costa 2 lei într-un supermarket, 5 lei la sală, 10 lei la cinema și 20 lei într-un avion.

 Exact ca în experimentul de mai sus, singurul lucru care i-a schimbat valoarea a fost locul. Așadar, data viitoare când simți că valoarea ta este insignifiantă, poate ești în locul greșit. Amintește-ți acest lucru: mergi acolo unde ești apreciat și într-un loc care îți recunoaște valoarea.

25 de sfaturi intelepte de la batranii japonezi

Sfaturi intelepte de la batranii japonezi: Cand esti cu moralul la pamant sa citesti aceste sfaturi intelepte care iti vor schimba viata

25 de sfaturi intelepte de la batranii japonezi

Fii autentic!

Una dintre cele mai mari dificultati ale vietii este sa ramai fidel propriei identitati intr-o lume care incearca sa te faca sa fii ca toti ceilalti. Intotdeauna va exista cineva mai frumos, mai inteligent sau mai tanar, dar nimeni nu poate fi exact ca tine. Nu te schimba pentru a fi pe placul altora. Fii tu insuti si oamenii potriviti te vor iubi pentru cine esti cu adevarat.

Trecutul

Nu poti incepe un nou capitol in viata ta daca continui sa te agati de cel vechi.

Teama de greseli

A actiona si a face o greseala este mai constructiv decat sa nu faci nimic. Fiecare succes are la baza o serie de esecuri si orice esec te apropie de reusita. Vei regreta mai mult lucrurile pe care nu le-ai facut decat pe cele pe care le-ai incercat.

Problemele

Infrunta dificultatile cu curaj. Nu, nu va fi usor. Nimeni nu poate trece prin viata fara sa faca greseli. Nu suntem programati sa rezolvam toate problemele imediat. De fapt, suntem construiti sa simtim frustrare, tristete, sa fim raniti, sa ne impiedicam si sa cadem. Acesta este scopul vietii – sa ne confruntam cu provocarile, sa invatam din ele, sa ne adaptam si sa le depasim in timp. Asa devenim cine suntem.

Minciuna

Poti insela pe oricine altcineva, dar nu pe tine insuti. Vietile noastre se imbunatatesc doar atunci cand acceptam provocarile care ne apar in cale. Cea mai dificila dintre ele este sa fim sinceri cu noi insine.

Nevoile proprii

Cel mai dureros lucru este sa te pierzi pe tine insuti atunci cand iubesti pe cineva prea mult si sa uiti ca si tu esti special. Da, ajuta-i pe altii, dar nu uita sa ai grija si de tine. Daca a existat vreodata un moment perfect pentru a-ti urma visul sau pentru a face ceva important pentru tine, acel moment este acum.

Pregatirea pentru oportunitati

Nimeni nu se simte complet pregatit atunci cand apare o noua oportunitate. Cele mai mari sanse din viata ne scot din zona de confort. In orice situatie, ne vom simti nepregatiti la inceput, dar acesta este un aspect natural al procesului de invatare.

Relatiile din motive gresite

Alege-ti relatiile cu grija. Este mai bine sa fii singur decat intr-o companie nepotrivita. Nu te grabi. Daca este sa se intample, se va intampla – la momentul potrivit, cu oamenii potriviti si din motivele corecte. Indragosteste-te pentru ca simti, nu pentru ca esti singur.

Relatii noi

In viata, oamenii pe care ii intalnesti au un scop. Unii te vor testa, altii se vor folosi de tine, unii iti vor da lectii, dar cei mai importanti vor scoate la iveala ce e mai bun din tine.

Competitia cu altii

Nu te compara cu ce fac altii mai bine. Concentreaza-te sa iti depasesti propriile recorduri zilnic. Succesul este, in cele din urma, o lupta intre tine si tine insuti.

Invidia fata de altii

Invidia inseamna sa privesti darurile altora, in loc sa apreciezi ce ai tu. Intreaba-te: „Ce am eu si isi doresc toti ceilalti?”

Regretul pentru greselile din trecut

Putem iubi persoanele gresite si putem plange pentru lucrurile nepotrivite, dar oricum s-ar desfasura viata, un lucru este sigur: greselile ne ajuta sa descoperim ce este cu adevarat potrivit pentru noi. Toti facem greseli, toti ne luptam si toti regretam unele lucruri din trecut. Fiecare experienta, buna sau rea, ne pregateste pentru ce va urma.

Cumpararea fericirii

Multe dintre lucrurile pe care ni le dorim sunt costisitoare. Dar adevarul este ca cele mai valoroase lucruri sunt gratuite – iubirea, rasul, prietenia… completeaza tu lista.

Asteptarea fericirii de la altii

Daca nu esti fericit cu tine insuti, nu vei fi fericit nici in relatii. Creeaza-ti stabilitate si fericire in propria viata inainte de a le impartasi cu altcineva.

Analiza excesiva

Nu complica lucrurile prea mult, creand probleme care nu exista. Evalueaza situatia si actioneaza. Nu poti schimba ce nu confrunti. Progresul implica riscuri. Ca sa inscrii, trebuie mai intai sa sutezi.

Autocompatimirea

Situatiile dificile pe care le intampini nu fac decat sa te ghideze spre destinatia ta finala. Chiar daca nu intelegi si nu vezi asta in momentul respectiv, reflectand asupra trecutului vei observa ca fiecare obstacol te-a dus catre ceva mai bun.

Pastrarea ranchiunei

Nu trai cu ura in suflet. Vei ajunge sa te ranesti mai mult decat pe cei pe care ii urasti. Iertarea nu inseamna ca accepti ce s-a intamplat, ci ca nu vei lasa acest lucru sa iti afecteze fericirea pentru totdeauna. Elibereaza-te de ura si gaseste-ti pacea.

Nivelul standardelor

Nu-ti cobori standardele pentru a satisface pe cei care nu-si ridica propriile standarde.

Explicatii si scuze

Prietenii nu au nevoie de ele, iar dusmanii oricum nu le vor crede. Fa ce simti ca este corect.

Bucuria lucrurilor marunte

Apreciaza micile momente ale vietii, pentru ca mai tarziu vei realiza ca acestea erau de fapt cele mai importante. Cele mai frumoase amintiri vin adesea din momente aparent neinsemnate petrecute cu cei dragi.

Perfectiunea

Societatea nu recompenseaza perfectionistii, ci pe cei care isi duc la capat proiectele.

Calea usoara

Viata nu este usoara, mai ales atunci cand vrei sa obtii ceva valoros. Nu alege calea simpla. Realizeaza ceva extraordinar.

Acceptarea imperfectiunii

Este in regula sa gresesti uneori. Nu trebuie sa te prefaci ca esti mereu puternic. Nu te preocupa de parerea altora – plangi daca simti nevoia. Este sanatos sa iti exprimi emotiile. Cu cat faci asta mai repede, cu atat mai repede vei fi pregatit sa zambesti din nou.

Responsabilitatea pentru propria viata

Iti vei atinge visurile pe masura in care iti asumi responsabilitatea pentru viata ta. Cand dai vina pe altii, le cedezi controlul asupra acelor parti din viata ta.

Grijile

Grijile nu usureaza ziua de maine, dar cu siguranta o fac mai grea pe cea de astazi. Intreaba-te daca situatia va conta peste un an, trei sau cinci. Daca raspunsul este nu, nu merita sa-ti faci griji.

Concentrarea pe ce vrei sa eviti

Focalizeaza-te pe ceea ce vrei sa obtii. Gandirea pozitiva este esentiala pentru succes. Daca incepi fiecare zi gandindu-te ca ceva minunat se va intampla, vei observa ca adesea ai dreptate.

Recunostinta

Indiferent de situatia in care te afli, trezeste-te recunoscator ca traiesti. Cineva, undeva, se lupta pentru viata lui. In loc sa te gandesti la ceea ce iti lipseste, apreciaza ce ai.

Alege-ti prietenii cu grija

Viata este prea scurta pentru a o petrece cu oameni care nu merita. Daca cineva te vrea in viata lui, va face loc pentru tine. Nu te lupta sa ocupi un loc intr-un suflet care nu te apreciaza. Adevaratii prieteni sunt cei care sunt alaturi de tine in momentele dificile, nu doar cand totul merge bine.