Scrisoarea celui mai iubit dărîmător de biserici din istoria neamului românesc cu ocazia mirificelor sondaje

Dragi pretini și tovarăși de luptă, vă conjur,

din iad, că doar nu credeți că-s la Athos,

să mă pupați cu multă milă-n c_u_r

că nu fac față la atîta patos.

Stați liniștiți la coadă cum ați stat

cînd v-am servit brînzica pe cartelă,

că io credeam că voi v-ați consolat

de cînd aveți Georgică și Cristelă.

În cinstea voastr-aș bea un Covagin,

cu Leana ce se scaldă în omagii

că zilnic Păunescu și Vadim

se gudură cînd îmi dau jos nădragii.

Şi sînt mișcat că v-amintiți ades

cum țopăiați de ziua mea pe ștrasse

că vă e dor de-al șaișpelea congres

și de absența cărnii de pe oase.

Că-n anu-n care s-au băgat lămîi

și ați țipat: „Doar una de căciulă!”,

am suferit de nu pot să vă spui

că mă durea cumplit în rapandulă.

Așa că vă-nțeleg că mă iubiți

fiindcă de voi m-a mai durut și-n freză

cînd marmeladei de pe biscuiți

i-am zis că-i o mîncare mic-burgheză.

Nespus mă bucur însă că aveți

memoria îngrozitor de scurtă,

așa cum cresc bulgarii castraveți

voi cultivați istoria în burtă.

de Mircea Dinescu

Am fost la Craiova Business Club editia a-6-a

Aniversarea celor 6 ani de activitate ai Craiova Business Club a reunit antreprenori, manageri și profesioniști din industrii diverse, într-un eveniment elegant găzduit de Akropolis Events. 

Atmosfera a fost una profesională, dar relaxată, potrivită pentru networking autentic și discuții valoroase  cum ii sta bine acestei comunitati de peste 700 de membri care functioneaza din 2019.

DE CE SĂ PARTICIPI?

-Networking de Calitate: Oportunitatea de a întâlni și de a construi relații cu lideri de afaceri, antreprenori de succes;

-Inspirație și Cunoștințe de la Speakeri de Top: Participanții vor beneficia de prezentări și discuții valoroase;

-Muzică Bună și Atmosferă de Sărbătoare: Te distrezi și te simți bine alături de oameni remarcabili și inspiraționali cu muzică de calitate;

-Experiență Culinară: Delicii culinare pregătite special pentru eveniment și băuturi rafinate;

-Moment Special pentru Membrii Activi ai Clubului: O surpriză dedicată celor mai activi membri ai clubului;

-Vizibilitate și Recunoaștere: Participarea la un eveniment de prestigiu oferă oportunitatea de a consolida imaginea personală și profesională;

-Posibilități de Colaborare și Parteneriate: Ai șansa să găsești parteneri, furnizori sau chiar posibili clienți pentru afacerea ta;

-Inspirație și Motivare: O doză de motivație de la persoane care au reușit să construiască afaceri de succes, un impuls pentru propriile proiecte.

De ce este bine să fii partener/sponsor la „EVENIMENTUL ANIVERSAR - CRAIOVA BUSINESS CLUB”?

-Beneficiezi de o reclamă regională și națională pentru brandul tău;

-Ai apariții în diverse site-uri și publicații online care să-ți trimită trafic către website-ul tău;

-Primești material foto pe care să-l utilizezi în promovarea afacerii tale;

-Atragi atenția potențialilor furnizori sau parteneri;

-Crești gradul de încredere în produsele sau serviciile oferite de compania ta;

-Te poziționezi ca un brand profesionist, implicat în evenimentele de referință din domeniu și nu numai.

La masă au fost servite vinurile mai vechilor noştri colaboratori de la Domeniile Sâmbureşti:

- Chardonnay

- Roşe

- Feteasca Neagră

Eu am ajuns mai târziu la eveniment astfel încât nu am mai prins decât o parte din distracţie iar dacă sunteţi curioşi puteţi vedea postările mele aici sau aici.

Ne vedem la anul la următoarea ediţie!

Lumea algoritmilor: sfârșitul omului liber

Trăim, poate fără să ne dăm seama, într-un secol al stupizeniei tehnologizate — o prostie rafinată, automatizată, îmbrăcată în hainele strălucitoare ale progresului. Este o epocă în care inversarea valorilor nu mai apare ca o abatere pasageră, ci ca un program social global, executat cu precizia rece a unui cod matematic. Niciodată nu a fost mai ușor să distrugi intelectul: este suficient să-l înlocuiești, încet și definitiv, cu mașinării care nu obosesc, nu se îndoiesc și nu caută sens, ci doar optimizează. Omul, cel care odinioară era măsura tuturor lucrurilor, devine acum un obiect măsurat — și, tot mai des, un lucru banal, interșanjabil, previzibil, reglat prin statistici și modele predictive. 

Fiecare gest al existenței noastre cotidiene este trecut prin filtrul unor algoritmi care pretind că ne cunosc mai bine decât ne cunoaștem noi înșine. Ei ne indică ce să mâncăm, cum să trăim, cu cine să ne asociem, ce să simțim, ce să cumpărăm și, mai ales, pe cine să votăm. Ni se oferă impresia confortabilă a libertății, când de fapt suntem purtați prin existență asemenea unor personaje dintr-un joc deja scris. Creierul, acest instrument miraculos și capricios, se atrofiază lent, precum un organ nefolosit, cedând locul unei inteligențe artificiale care ne scutește de efortul fundamental al gândirii.

Iar a te îndoi — acel gest aristocratic al spiritului, practicat de filosofi ca respirația însăși — a devenit în ochii lumii o excentricitate inutilă. 

Într-o epocă dominată de certitudini artificiale, îndoiala este percepută ca un deranj. Cine mai are răbdare să caute sensul într-o lume care nu doar că l-a pierdut, ci nici nu-l mai caută?

Speranța, odinioară forța secretă a popoarelor, a căzut și ea în uitare, asemenea unei relicve. A pierit împreună cu onoarea, demnitatea și curajul — acele trepte invizibile pe care civilizațiile se ridicau spre înălțimi. 

Libertatea însă, cea mai de preț comoară a unei societăți, câștigată cu sângele înaintașilor, este erodată pas cu pas, strat cu strat, până când ceea ce rămâne nu mai este decât o imitație palidă, un decor al unei piese de teatru jucate prost.Totul pare gândit, calculat, calibrat, pentru ca omul să nu mai fie liber, ci doar obedient.

Omul de astăzi, orbit de strălucirea gadgeturilor și surzit de zgomotul continuu al informației, nu mai vede pădurea din cauza copacilor și nici marea din pricina valurilor. Trăiește într-o stare de somnolență permanentă, un somn dulce, confortabil, dar letal, în care reperele morale se estompează până dispar complet. 

Și atunci, de ce să mai strigi, dacă nimeni nu te aude? De ce să mai aprinzi o torță, dacă ochii celor din jur sunt închiși?

Adevărul, rostit curat, devine o sentință socială. Cei care îl spun sunt împinși la margine, transformați în anomalii incomode ale sistemului, tolerați doar atât cât să nu devină martiri. 

Va veni timpul — și poate că nu este atât de departe — când nu vor mai fi nici marginalizați, ci anihilați. 

Și, totuși, nimeni nu pare să observe această alunecare lentă spre un abis moral. O beznă totală s-a așternut peste lume: o noapte fără stele, fără faruri, fără promisiuni.

Și atunci rămâne o întrebare tulburătoare: va mai veni vreodată o lumină care să străpungă întunericul? Și, dacă da, cât va costa acea lumină? Câte sacrificii va cere renașterea? Ce preț ne va fi cerut pentru a redeveni oameni, nu simple extensii ale algoritmilor?

În această epocă a înstrăinării automate, întrebarea nu este doar dacă lumina va veni, ci dacă vom mai ști s-o recunoaștem atunci când se va arăta.

Lucian Ciuchita

Cel mai mare impostor din istorie

Cel mai mare impostor din istorie nu a terminat liceul, dar a operat oameni pe front, a fost director de închisoare și profesor universitar. Totul cu diplome false.

Numele lui este Ferdinand Waldo Demara, cunoscut în istorie drept „Marele Impostor”.

Spre deosebire de alți escroci care furau bani, Ferdinand fura... respect. Voia să fie respectat. Așa că a falsificat documente și a "jucat" roluri incredibile: a fost inginer constructor, director adjunct de închisoare, călugăr, profesor de psihologie și avocat.

Dar cea mai șocantă ispravă a avut loc în timpul Războiului din Coreea (1951).

Demara a furat identitatea unui medic real, Dr. Joseph Cyr și s-a înrolat în Marina Canadiană. A ajuns chirurg de bord pe distrugătorul HMCS Cayuga.

Toți îl respectau. Dar coșmarul a început când nava a preluat 16 soldați coreeni grav răniți, plini de șrapnel din explozii, unii cu pieptul deschis. Demara nu ținuse un bisturiu în mână în viața lui.

S-a retras în cabina lui, a deschis un manual masiv de chirurgie, a citit rapid procedurile necesare, având o memorie vizuală fantastică, apoi a intrat în sala de operații.

A operat toată noaptea. A scos gloanțe, a cusut artere, a administrat cantități uriașe de penicilină, singurul lucru pe care știa că e bun la orice.

Toți cei 16 soldați au supraviețuit. Niciunul nu a murit!

A devenit un erou de război atât de mare încât povestea lui a apărut în ziarele din Canada. Mama adevăratului Dr. Joseph Cyr a citit ziarul și și-a dat seama imediat: „Ăsta nu e fiul meu!”.

Când a fost demascat, Marina Canadiană a fost atât de jenată și totodată recunoscătoare că a salvat viețile oamenilor, încât nu l-au băgat la închisoare. L-au lăsat să plece discret în SUA.

Ferdinand Demara a murit în 1982, sărac, dar după ce a trăit mai multe vieți decât orice alt om de pe Pământ.

Abuz?

Ai certificat de handicap „permanent” și permis auto? Iată cum O.U.G. nr. 5/2025 și Ordinul ANDPD nr. 312/2025 îți pot întoarce viața pe dos — și cum îți păstrezi drepturile, demnitatea și independența. ⚖️🧑‍🦽🚗

Știrea a venit rece, fără avertisment. Într-o zi ți-ai văzut de treabă, în următoarea ai aflat că dacă ai certificat de handicap și permis auto, vei fi „reevaluat”. Poate că n-ai primit încă nicio hârtie. Și totuși, gândul că oricând poate suna poștașul cu o decizie care îți suspendă prestațiile sociale îți strânge pieptul. Știu. Nu e doar despre bani. E despre siguranță, demnitate și despre un cuvânt scris negru pe alb, „permanent”, care brusc pare că nu mai înseamnă ce a însemnat. ❤️‍🩹

Realitatea ta de zi cu zi nu încape în tabele. Ai trecut prin comisii. Ai adunat rapoarte medicale. Ți-ai adaptat mașina ca să poți ajunge la tratament, la recuperare, la o viață minim independentă. Iar statul ți-a spus, la final: certificat permanent (nerevizuibil). Ai făcut planuri, ți-ai calibrat cheltuielile, ți-ai organizat viața în jurul acestui echilibru fragil. Apoi, peste noapte, o ordonanță și un ordin au decis că, dacă ai permis, intri într-o nouă „procedură”, iar pe perioada acesteia ți se pot suspenda prestațiile. 🛑

De ce doare atât de tare? Pentru că nu e doar o regulă nouă. E un semnal: că ce ți s-a spus că e stabil, se poate schimba fără ca tu să fi făcut nimic rău; că ceea ce e medical și social devine brusc birocratic și punitiv; că dacă „îndrăznești” să păstrezi permisul pentru a-ți salva autonomia, ești tratat preventiv ca suspect. Și nu ești singurul care simte asta. 💔

Veștile bune? Da, există. În dreptul românesc, când un act administrativ normativ lovește în drepturi și demnitate, există frâne legale care pot fi apăsate imediat — nu te obligă nimeni să aștepți să-ți fie întrerupte prestațiile ca să reacționezi. Există cale directă de a suspenda executarea Ordinului ANDPD nr. 312/2025 și cale separată de a neutraliza efectele O.U.G. nr. 5/2025 pentru tine, în cadrul unui proces viabil. Asta înseamnă protecție acum și reparație pe fond. 🔒

Să punem lucrurile pe masă, limpede:

Ordinul ANDPD nr. 312/2025 nu este o simplă „procedură”. El introduce, în practică, suspendarea prestațiilor pe perioada reevaluării și declanșează un flux automatizat de date între DGASPC – ANPIS – DGPCI, doar pentru că ai permis. Ca să fii obligat la reevaluare, nu ți se cere nicio abatere, nicio schimbare medicală relevantă pentru aptitudinea la condus. Ți se cere doar să fii în categoria „are certificat + are permis”. În timp ce O.U.G. nr. 195/2002 și normele Ministerului Sănătății reglementează deja cine poate conduce, cum se evaluează aptitudinea medicală și când se retrage permisul, ordinul răstoarnă sensul: îți atinge drepturile sociale ca „instrument” pentru o problemă rutier-medicală care are deja propriile mecanisme. Aici e ruptura. Aici strânge inima. Aici apasă legea. 🧠

De ce e nelegal ceea ce te apasă chiar înainte să fii chemat la reevaluare?

Pentru că un ordin nu are voie să facă mai mult decât îi permite actul superior. Ordonanța a introdus (discutabil) ideea de reevaluare pentru o anumită categorie. Ordinul a adăugat ceva ce ordonanța nu scrie: suspendarea plăților pe durata reevaluării. Când un act inferior introduce o sancțiune patrimonială pe care actul superior n-a prevăzut-o, vorbim de exces de putere. Iar când acest exces lovește o categorie protejată prin Constituție, discutăm de îndoială serioasă de legalitate și de necesitatea suspendării până la judecata pe fond. Da, poți obține asta. ⚖️

Ai două fronturi care lucrează în favoarea ta — unul de protecție rapidă, altul de reparație:

Protecție rapidă: ceri instanței să suspende executarea Ordinului ANDPD nr. 312/2025 în baza art. 14–15 din Legea nr. 554/2004, până la soluționarea definitivă a acțiunii de anulare; subsidiar, până la soluționarea excepției de neconstituționalitate pe care o ridicăm cu privire la modificările aduse Legii nr. 448/2006 prin ordonanță. Atât timp cât ordinul e suspendat, nu poate produce efecte împotriva ta: nu liste, nu convocări în temeiul lui, nu suspendarea prestațiilor pentru că „e în procedură”.

Reparație pe fond: acțiune separată de răspundere civilă delictuală a Guvernului, întemeiată pe art. 9 din Legea nr. 554/2004 (cu invocarea excepției de neconstituționalitate). Aici ținta este dublă: neutralizarea efectelor ordonanței pentru tine, prin sesizarea Curții Constituționale (art. 29 din Legea nr. 47/1992), și daune morale pentru suferința pricinuită de perspectiva reevaluării și a tăierilor. Da, chiar dacă n-ai primit încă hârtia, anxietatea actuală, insomniile, teama reală sunt un prejudiciu moral în sine. ❤️‍🩹

Ce poți obține concret din „frâna” pe ordin? 🧯

Menținerea prestațiilor în plată până la o hotărâre definitivă pe anulare, fără ca tu să fii împins în golul financiar al „perioadei de reevaluare”.

Oprirea prelucrărilor și a schimburilor de date operate în temeiul ordinului, astfel încât să nu se mai producă listări și notificări în cascadă doar pentru că ai permis.

Clarificarea principiului: ceea ce ține de aptitudinea rutier-medicală se verifică în procedura rutieră, nu prin tăierea mijloacelor tale de subzistență.

Suflul de care ai nevoie pentru a merge mai departe cu acțiunea principală, fără să-ți fie frică în fiecare dimineață că azi rămâi fără venit. 🔒

De ce îndeplinești condițiile ca instanța să „tragă frâna” acum, nu mâine? ⏳

Pentru suspendare, legea cere caz bine justificat și pagubă iminentă. Cazul bine justificat vine din însăși arhitectura normei: act inferior care adaugă sancțiuni la actul superior, contradicții cu Legea nr. 448/2006, amestec nejustificat între social și rutier, lipsă de claritate, lipsă de garanții, atingerea art. 1 alin. (5) și a art. 50 din Constituție, plus pendența unei excepții de neconstituționalitate pe temeiul primar. Paguba iminentă nu înseamnă „poate, cândva”. Înseamnă că mecanismul liste – ANPIS – DGPCI – DGASPC există, iar în orice lună poți primi decizia de reevaluare care îți suspendă prestațiile. În viața reală, când indemnizația e singurul venit, „încă o lună” fără ea nu e un detaliu tehnic. E diferența dintre medicamente sau lipsa lor, dintre hrană sau datorii, dintre demnitate sau disperare. 🫶

De ce e această măsură corectă și pentru judecător, nu doar pentru tine? ⚖️

Pentru că rolul unei instanțe, într-un stat de drept, nu e doar să „repare” după ce răul s-a produs, ci să prevină efectele ireparabile sau greu reparabile până la clarificarea legalității. Dacă peste trei luni un complet constată că ordinul e nelegal, la ce mai folosește dacă între timp ai rămas fără prestații, ți s-a deteriorat sănătatea, ai acumulat datorii, ți-ai pierdut asistentul personal? Exact pentru astfel de situații există art. 14–15 din Legea nr. 554/2004: ca instanța să „congeleze” executarea unui act normativ îndoielnic până când fondul spune ultimul cuvânt. Iar aici, îndoielile nu sunt firave, ci consistente. 🧩

Dar ordonanța are „forță de lege”, ți se spune. Cum o ataci? 🧱

Nu o „ataci” direct în contencios. O neutralizezi pentru tine, în cadrul acțiunii pe art. 9 din Legea nr. 554/2004, invocând excepția de neconstituționalitate. Instanța sesizează Curtea Constituțională și suspendă judecata pe fond până la decizia Curții (art. 29 din Legea nr. 47/1992). Dacă excepția se admite, se „curăță” temeiul și primești reparație: daune morale pentru suferința psihică produsă de normă, dobândă legală penalizatoare și actualizare cu inflația, după regulile Codului civil. Între timp, protecția reală ți-o dă suspendarea Ordinului ANDPD, care este perfect atacabil direct, fiind act administrativ normativ. Astfel, două canale lucrează pentru tine, sincronizat. 🔗

Asta înseamnă că toată lumea cu permis e „vinovată”? Nu. Și aici e nedreptatea.

Regimul rutier are deja instrumente să verifice punctual aptitudinea. Dacă medicul tău are dubii, există traseu legal clar: trimitere, examinare, eventual suspendare a permisului; pentru toți șoferii, cu sau fără certificat. A selecta doar persoanele cu handicap și a le suspenda prestațiile sociale pe motiv că „ar putea” fi inapți la condus este ca și cum ai pune cheia de la căminul social pe masa Poliției Rutiere și i-ai cere să o țină o vreme, „preventiv”. Nu așa se face siguranța rutieră. Nu cu sancțiuni sociale colective. 🔍

Ce facem concret pentru tine, dacă te regăsești în această realitate? 🧭

Pregătim cererea de suspendare a Ordinului ANDPD nr. 312/2025, articulată pe art. 14–15 din Legea nr. 554/2004, cu accent pe:

– caz bine justificat (depășirea competenței; adăugarea la ordonanță; conflict cu Legea nr. 448/2006; neclaritate; disproportionare față de scop; atingerea art. 50, art. 16, art. 53, art. 1 alin. (5));

– pagubă iminentă (suspendarea prestațiilor ca efect direct al declanșării procedurii; unic venit; degradarea sănătății; afectarea asistentului personal).

Depunem acțiunea principală de anulare a ordinului, astfel încât suspendarea obținută pe art. 14 să fie prelungită pe art. 15 până la decizia definitivă.

Deschidem canalul separat pe art. 9 din Legea nr. 554/2004 împotriva Guvernului, cu excepție de neconstituționalitate pe art. IV al ordonanței. Cerem daune morale pentru suferința deja indusă de perspectiva reevaluării și a tăierilor, chiar înainte de a primi vreo citație, pentru că trauma nu începe cu hârtia, începe cu amenințarea credibilă. 📝

Ce îți cer eu acum? Să aduni, calm, tot ce contează și să ți le păstrezi aproape. 📦

– Certificatul tău de handicap cu mențiunea „permanent (nerevizuibil)”.

– Actele medicale recente și istoricul relevant.

– Dovada prestațiilor lunare (extras, decizii AJPIS).

– Dovada adaptării autovehiculului, dacă e cazul.

– Orice comunicare de la DGASPC/ANPIS/DGPCI, chiar și informale.

– Orice indiciu al suferinței psihice: recomandare psihologică, rețete, consemnări. Nu e rușine, e realitatea pe care o trăiești de când ai aflat.

Ce ar trebui să știi despre „timing”: ⏱️

Nu aștepta „să te cheme”. În clipa în care mecanismul e activ și tu intri în categoria „vizată”, riscul e prezent, iar dreptul tău la protecție provizorie e deja născut. Când vorbim de singurul venit, prevenția e lege. Suspendarea ordinului e despre a nu te lăsa împins în gol.

Ce le spunem judecătorilor în numele tău? 💬

Că într-un stat de drept, art. 14–15 din Legea nr. 554/2004 există tocmai pentru oameni ca tine: când norma e îndoielnică și paguba e la un pas, justiția oprește roata până lămurim fondul. Că nu ceri privilegii, ci respectarea Constituției: art. 50 — protecție specială pentru persoanele cu handicap; art. 16 — egalitate și nediscriminare; art. 53 — nicio restrângere fără necesitate și proporționalitate; art. 1 alin. (5) — legalitatea și calitatea normei. Că nu ceri să fii „deasupra legii”, ci doar ca legea să nu fie folosită împotriva ta în bloc, doar pentru că ai curajul și nevoia să conduci o mașină adaptată. 🧑‍⚖️

Ce obții la finalul drumului? 🏁

Pe scurt: liniște. Ordinul anulat sau cel puțin suspendat până la decizia finală; drepturile sociale neîntrerupte pe perioada procesului; descurajarea convocărilor tipizate fără filtru medical real; un precedent care îi protejează și pe alții; și, pe canalul delictual, daune morale pentru suferința reală pe care ai trăit-o de când ai înțeles că un cuvânt, „permanent”, a devenit brusc negociabil.

De ce să o facem împreună? 🤝

Pentru că aici nu vorbim doar de concepte. Vorbim de medicamente puse la capătul listei dacă nu vine indemnizația. De asistenți personali care își țin respirația la fiecare început de lună. De oameni care își calculează drumul până la farmacie în funcție de câți bani mai au pe card. De mame, tați, fii și fiice care au nevoie de claritate, nu de suspiciune. Și de o societate care își arată maturitatea când protejează cei mai vulnerabili, nu când îi împinge, ca test, la marginea prăpastiei. 🫶

Dacă te regăsești în rândurile astea, respiră adânc. Apoi, fă trei lucruri simple:

Notează într-un mesaj privat: „Am certificat permanent și permis; vreau protecție provizorie și acțiune pe fond.”

Atașează fotografii ale documentelor-cheie (poți blura CNP/serii; le stabilizăm în consultanță).

Spune cum se simte în corpul tău anxietatea de azi: cât dormi, ce medicamente ai schimbat, ce ai amânat. Nu e dramă, e probă. 👀

De ce acum? Pentru că instanțele aud argumentele care vin cu realitatea la pachet. Pentru că art. 14–15 are mereu o fereastră, dar viața ta o are azi. Pentru că e mai ușor să previi decât să repari, și infinit mai uman. Și pentru că „permanent” trebuie să redevină „permanent” — în sensul legii, dar mai ales în sensul tău. 🔁

Nu ești singur. Caz cu caz, dosar cu dosar, se construiește un zid de protecție care schimbă nu doar rezultatul tău, ci și practica. Astăzi pui prima cărămidă: cererea de suspendare. Apoi, acțiunea de anulare. În paralel, excepția de neconstituționalitate și răspunderea delictuală. Nu sunt vorbe mari; sunt instrumentele prevăzute de lege pentru exact acest tip de abuz sistemic. 📚

Dacă ai citit până aici, știi deja ce ai de făcut. Lasă un mesaj cu „Protecție” sau scrie-mi direct. Ne mișcăm rapid, cu capul limpede și cu actele la zi. Fără zgomot inutil. Doar drept, demnitate și o strategie juridică rece, construită pe ceea ce funcționează. 📨

Ține aproape această idee: a-ți păstra permisul nu înseamnă a renunța la drepturile sociale. A alege mobilitatea nu te transformă într-un suspect. Nu accepți o suspendare a vieții tale pentru o reevaluare care nu are nici măcar garanții de claritate sau termen. Legea e de partea ta când ceri doar să nu fii împins în gol „preventiv”. Iar noi suntem aici să o facem să funcționeze pentru tine. 🌟

Te aștept în privat. Hai să punem frână, legal, exact acolo unde trebuie. Și să pornim, în siguranță, spre hotărârile care îți dau înapoi liniștea. 🚦

#OUG52025 #ANDPD3122025 #PersoaneCuDizabilități #DrepturileMele #Legea554 #Suspendare #ContenciosAdministrativ #CCR #ProtecțieSocială #DreptConstituțional #SiguranțăRutieră #DGASPC #ANPIS #DGPCI #Demnitate #Avocat #București #Vrancea #CertificatPermanent #PermisAuto #StopAbuzului #SuportJuridic

Dacă el, bărbatul, n-ar fi existat...

"Dacă el, bărbatul, n-ar fi existat...

 Floare nenuntită ar fi fost femeia

 Scuturând petale pe pământ încins,

 Irosind polenul şi lipsind scânteia

 Focul nemuririi... nu s-ar fi aprins.

 Ar fi fost vioara ce-i lipseşte arcuşul

 Necântată-n noapte ar fi adormit

 Strunele bolnave i-ar fi fost tăişul

 Trupului ce-n taină, moare neiubit.

 Ca o ciocârlie ce în plâns şi-neacă

 Nesfârşitul cântec prin furtuni de dor

 Prin frunzişul vieţii cu tristeţi se-mbracă

 Căutând pereche să plutească-n zbor.

 Ce-ar fi fost femeia singură-n iubire?

 Flacără ce-ar arde zilnic fără rost,

 Creangă fără ramuri, trup spre vestejire

 Şi cerşind lumină dintr-un cer anost.

 Ce este femeia când îşi are alături

 Sufletul pereche-n simfonia vieţii?

 E vioara lumii ce străpunge-nalturi,

 El... izvor de cântec şi arcuş tandreţii."

  (Angelina Nadejde)

O poveste veche japoneză

O poveste veche japoneză spune că un samurai s-a dus să-şi recupereze o datorie veche de la un pescar. Pescarul i-a spus „a fost un an greu pentru pescuit şi nu am banii pe care ţi-i datorez”. Samuraiul s-a înfuriat şi a scos sabia fiind gata să-i taie capul. Pescarul a apucat să spună „am studiat artele marţiale şi maestrul meu m-a învăţat că niciodată nu trebuie să-ţi pierzi cumpătul!” Samuraiul l-a privit o clipă apoi s-a liniştit: „Maestrul tău este înţelept. Şi maestrul meu m-a învăţat asta dar se întîmplă să-mi ies din fire câteodată. Îţi mai dau un răgaz să-mi plăteşti datoria, dar data viitoare îţi voi tăia capul.”

Ajuns acasă târziu în noapte samuraiul a găsit în patul său două persoane: soţia sa şi un „ciudat” îmbrăcat în haine de samurai. Într-un acces de furie şi gelozie a ridicat sabia gata să-i omoare pe amândoi. I-au venit în minte cuvintele pescarului „Nu-ţi pierde cumpătul!” Samuraiul s-a oprit pentru un moment, a tras aer în piept şi a făcut zgomot. Brusc soţia sa s-a trezit, la fel şi „ciudatul” samurai care era de fapt mama acestuia.

„Ce înseamnă asta?” a zbierat samuraiul. „Era să vă omor pe amândouă.” „Ne-a fost frică de hoţi, explică soţia, şi am îmbrăcat-o pe mama ta în samurai ca să-i speriem.”

După o vreme pescarul a venit la samurai. „Am avut succes la pescuit şi am venit să-ţi dau datoria plus dobânda.” „Păstrează banii, i-a spus samuraiul, datoria ta a fost deja plătită.”

Trage aer în piept şi gândeşte-te la ceea ce vrei să se întâmple şi este cu adevărat important.

S-a desființat cheia de la mașină?

Una din cele mai mari inovații care îmi sugerează mie că omenirea e pe drumul cel bun este că s-a desființat cheia de la mașină. Adică, pe vremuri, aveai un butuc în portieră, o cheie cu care descuiai și o clanță de care puteai să tragi. Era jenant și îndărătnic. Tehnologia modernă ne-a salvat de penibil, a desființat cheia și butucul, iar clanța e în portieră și nu iese la apucat până nu descui. Dacă rămâneai fără baterie, pe vremuri puteai descuia ușa cu o cheie. Împingeai mașina, băgai a doua, ridicai ambreiajul și pornea motorul. Acum e mult mai simplu să deschizi portierele datorită tehnologiei. Dacă rămâi fără baterie, trebuie să desfaci o trapă din bara față a mașinii și să scoți două cabluri pe care să le conectezi la o altă baterie. Asta dacă ai o baterie de rezervă prin rucsac sau ceva. Apoi, conectând cele două fire la bateria portabilă, se deschide capota. După ce deschizi capota, trebuie să înlături niște plastice cu o șurubelniță și să tragi de o clapetă care descuie mașina. Mult mai simplu decât cu o cheie nenorocită. 

Apoi, nu poți porni motorul până nu încarci bateria pentru că softul nu merge și nu recunoaște cheia electronică. Trebuie să chemi platforma ca să-ți ridice mașina dacă ai o baterie avariată. Având schimbător de viteze electronic, nu o poți băga nici în poziția Neutru ca s-o urci pe o platformă normală. Poate nu vrei să pleci cu ea neapărat și nici să înlocuiești bateria atunci. Poate îți trebuiau doar niște murături din portbagaj. Nu contează. Trebuie să înlocuiești bateria defectă obligatoriu, pentru că mașina nu se mai poate încuia la loc. Mă bucur că tehnologia ne-a ajutat să scăpăm de butoanele penibile, de clanțe și de tot felul de cheițe care încăpeau lejer într-un buzunar. Acum umbli cu o cărămidă electronică după tine și n-ai de ce să mai tragi când nu ies clanțele din portieră. Ai privilegiul de a încerca să spargi un geam ca să nu ți se sufoce câinele în mașină. Inginerii au rezolvat, cu 4000 de euro, o problemă de 80 de lei.

E interesant că n-ai voie să folosești telefonul când ești la volan, dar companiile auto au rezolvat această problemă transformând toată mașina într-un telefon mobil. Trebuie să închizi două mesaje pop-up și să răsfoiești în trei pagini de meniu ca să revii la navigație sau să dai luminozitatea mai mică pe un ecran orbitor. Jurnaliștii de la o revistă auto au făcut un mic studiu care sugerează că ajustarea setărilor pe o mașină cu ecran tactil distrage atenția și încetinește reflexele mai rău decât dacă ai conduce beat. Oricum, te poți bucura de toate beneficiile unei mașini premium de ultimă generație, după ce cazi în râpă cu ea pentru că încercai de două minute să schimbi temperatura la aerul condiționat. Ceilalți șoferi de mașini penibile și demodate nu vor găsi clanțele de care să tragă, ca să te scoată înainte să arzi ca șobolanul.

Instituțiile de stat urmează a fi restructurate/ reorganizate

🙃 Instituțiile de stat urmează a fi restructurate/ reorganizate. 

Panică mare printre angajați! Pentru ca procesul restructurării/ reorganizării să fie înțeles mai bine de salariați, directorul unei instituții ia o pușcă de vânătoare și își adună toți subalternii în curtea instituției: 

- După cum știți, urmează o schimbare în instituția noastră și vă voi explica cum stă treaba. Vedeți copacul ăla? 

- Daaa, zic toți ceilalți...

Directorul trage un foc în direcția copacului și toate vrăbiile zboară. După 5 minute, se intorc toate in copac.

- Vedeți, zice directorul, cam așa stă treaba.

- Bine șefu’, zice unul, dar nu s-a schimbat nimic.

- Băăă!... ia uită-te mai atent... Ești sigur că toate vrăbiile sunt așezate pe aceleași crengi?...

8️⃣1️⃣ de ani de la moartea poetei Magda Isanos (1916-1944)

8️⃣1️⃣ de ani de la moartea poetei Magda Isanos (1916-1944), una dintre cele mai sensibile autoare din literatura română, decedată la numai 28 de ani.

Magda Isanos s-a născut la 17 aprilie 1916, la Iași, fiind fiica doctorilor Mihai Isanos și a Elisabetei Bălan, sora Elenei Alistar, singura femeie deputat din Sfatul Țării în 1918. 

La vârsta de un an și șase luni, Magda se îmbolnăvește de poliomielită, dar a fost salvată de mama ei. Drept pentru care, în memoriile ei, poeta mărturisea: „Mama m-a născut a doua oară.” Sechelele bolii au rămas. În ciuda afecțiunilor, Magda citea zi și noapte din biblioteca părinților și a școlii. 

La sfârșitul lui martie 1944, Magda și Eusebiu Camilar pleacă în refugiu. În noapte de 5 spre 6 iunie, un bombardament distruge toate manuscrisele scriitorilor din locuință. Magda se îmbolnăvește. La numai 28 de ani, pe 17 noiembrie 1944, poeta se stinge la București.

A scris aceste versuri emoționante la vârsta de 20 de ani. Opt ani mai târziu, în 1944, Magda Isanos se stingea…

„E-așa de trist să cugeți că-ntr-o zi,

poate chiar mâine, pomii de pe-alee

acolo unde-i vezi or să mai stee

voioși, în vreme ce vom putrezi.

Atâta soare, Doamne, atâta soare

o să mai fie-n lume după noi;

cortegii de-anotimpuri și de ploi,

cu păr din care șiruie răcoare...

Și iarba asta o să mai răsară,

iar luna tot așa o să se plece,

mirată, peste apa care trece –

noi singuri n-o să fim a doua oară.

Și-mi pare-așa ciudat că se mai poate

găsi atâta vreme pentru ură,

când viața e de-abia o picătură

între minutu-acesta care bate

și celălalt - și-mi pare nențeles

și trist că nu privim la cer mai des,

că nu culegem flori și nu zâmbim,

noi, care-așa de repede murim.”

📖 „Murim...ca mâine”, de Magda Isanos

Câte ceva despre Târgul de Crăciun, kitsch și oamenii care chiar știu cu ce se mănâncă brandingul și categoriile estetice.

Câte ceva despre Târgul de Crăciun, kitsch și oamenii care chiar știu cu ce se mănâncă brandingul și categoriile estetice.

O să fiu directă: mulți dintre cei care vociferează pe Facebook împotriva Târgului de Crăciun și a conținutului său de kitsch uită că sărbătoarea are ca destinatari — în special copiii — pentru care culorile violente, figurinele antropomorfizate și luminile exagerate sunt pedagogie afectivă primară. De altfel, Milan Kundera observa, în The Unbearable Lightness of Being,  că kitsch‑ul oferă o imagine care, deși idealizantă, produce alinare și fascinație,  premisa oricărei curiozități estetice viitoare. 

Există o tradiție intelectuală extrem de serioasă care a privit kitsch‑ul cu mult mai multă toleranță și dibăcie hermeneutică decât isteria de Facebook. Walter Benjamin, Umberto Eco, Susan Sontag, Milan Kundera sau Roland Barthes- ca să amintesc doar câțiva- nu erau niște tastaturi anonime în căutare de like‑uri, erau teoreticieni ai reflecției culturale care au arătat că fenomenul kitsch are, dincolo de derizoriul cu care e asimilat, structuri semiotice, funcții psiho‑sociale și efecte pozitive concrete.  

Umbero Eco, de exemplu,  ne invită să „citim” kitsch‑ul ca pe un text cultural; Sontag ne avertizează că sensibilități estetice diferite — inclusiv gustul pentru exagerare — sunt legitime ca moduri de a percepe. Acești autori - și alții ca ei- nu au confundat esența unei experiențe cu pretenția de exclusivitate a gustului, cum vedem pe Facebook, unde asistăm la o retorică a condamnării absolute — rostogolită mai ales de vocile celor care au o cultură estetică limitată - unii nici măcar incipientă- dar al căror apetit pentru judecăți rapide și nămoloase e nelimitat.

Walter Benjamin spunea că reproducerea tehnică „face posibile noi moduri de acces colectiv la efectele estetice”. Adică, ceea ce la unii produce un spasm de dezgust, pentru alții —în special părinți și copii,  — constituie mediul prin care accesul la experiența estetică e facilitat. Umberto Eco ne cere să considerăm kitsch‑ul ca pe un sistem de semne care transmite apartenență socială; pentru că a‑l eticheta doar drept „prost gust” e o reducere semiotică simplistă și păguboasă. 

 E important să recunoaștem bucuria pe care aceste obiecte din târg o aduc copiilor: culori, lumini, personaje simplificate — toate stimulează curiozitatea, fantezia și joaca. De altfel, toate jucăriile din lume conțin o doză de kitsch — nu pentru că ar fi „proaste”, ci pentru că formele exagerate și culorile stridente sunt eficiente în a provoca încântare și în a crea primele contacte cu arta și povestea. Kitsch-ul este, în aceste cazuri, vehiculul primar prin care copilul ia contact cu fantezia, cu ficțiunea, cu dimensiunea uriașă a libertății de creație .

Dar, pentru cine nu dorește stridența unui târg, chiar a cărui notorietate e de necontestat, Craiova are și instituţii culturale performante. Teatrul Național “Marin Sorescu” e recunoscut pentru producții premiate, producții extrem de rafinate și de consistente intelectual, iar Filarmonica „Oltenia” are un bogat repertoriu simfonic și soliști de prestigiu, cu concerte care atrag public specializat și critici. Muzeele și centrele culturale locale organizează, de asemenea, expoziții, festivaluri și programe educative permanente. Aceste instituții reprezintă dovada palpabilă că există aici un public cultivat și un potențial serios pentru artă de înaltă calitate — nu doar pentru „consum estetic” efemer. Că e târg de Paște, de Crăciun, de bere, culinar sau de flori, nu există târg popular sau jucărie fără kitsch. Dar kitsch-ul are și valențe benefice, după cum am spus,. Un edil eficient și abil trebuie să știe să  propună cetățenilor lui, indiferent de vârstă și de pregătire, o plajă elastică de oferte, de la elitism la popular. Fiecare să aleagă ce-i place, dar să nu-i descalifice pe cei care aleg în contrast cu el!

 Un lucru, în privința acestui târg, e cert. E generator de economie locală, e un spațiu performativ aducător de mult public, de mulți bani și de multă notorietate. Nu e deloc puțin!

Camelia Radulian

Nu trăim decât o singură dată şi numai o singură viaţă

"Nu trăim decât o singură dată şi numai o singură viaţă. A avea un ideal înseamnă a avea oglindă. Într-un ideal te speli ca-ntr-o apă curată. Într-o oglindă îţi speli chipul obosit, potrivindu-ţi-l până când accepţi să fii. Dacă nu eşti în stare să recunoşti iarba după verde şi apa după sete, nu-i va fi niciodată nimănui dor de tine."

✍️Nichita Stănescu

Expo

✍️ În perioada 13 noiembrie - decembrie 2025, artistul Florin Grădinaru propune expoziția intitulată Revin imediat!. 

Sunt expuse aproximativ 30 lucrări recente reprezentând: compoziții, natură statică, portret, peisaj. 

Invitați: 

• profesor, critic de artă, Magda Buce Răduț

• profesor, artist plastic, Ovidiu Bărbulescu ~

Joi, 13 noiembrie 2025, ora 18.00 sunteți invitați la vernisajul expoziției, evenimentul desfășurându-se în spațiul cultural Alianța Franceză din Craiova, strada Bujorului, nr. 17.  

,,(...) M-a preocupat, de asemenea, farmecul apusurilor, brunul divers în peisajul desfrunzit, apa și oglindirea vegetației, ideea frumuseții naturii mai presus de amenințările ce o înconjoară, umile, în comparație cu forța ei, dar totuși atât de periculoase. Pentru că îndepărtarea de natural, personal, îmi pare direct proporțională cu apropierea de câmpul de luptă, iar acolo… ce mai rămâne?! Doar ruină, miros de fum și corpurile unor suflete nevinovate. Este atât de important să fim atenți la frumosul din jurul nostru, să recâștigăm acea minunată capacitate de a aprecia, de a contempla peisajul înconjurător, cu tot cu subtilitatea artei, care ține cont de calitățile estetice ale naturii.” (Florin Grădinaru, 14 octombrie 2024, vernisajul expoziției ,,Pădurea")

Cultura Craiovei – între scenă și birou

De ani buni privesc cum Craiova mea dragă se zbate între iubirea de artă și birocrația care o sufocă.

Am vorbit cu artiști, iar toți mi-au spus același lucru: s-a pierdut sufletul instituțiilor culturale.

Nu din lipsă de talent, ci din cauza unui sistem care a înlocuit inspirația cu raportul și emoția cu protocolul.

Cei care conduc astăzi cultura craioveană gândesc mai mult în cifre decât în emoții.

Un spectacol e considerat reușit dacă dă bine pe afiș, nu dacă atinge inimile.

Artiștii sunt tratați ca „resurse”, nu ca oameni care țin vie flacăra orașului.

Nu talentul, ci relațiile deschid ușile.

Adevărații artiști bat la porți închise, iar veteranii sunt invitați doar pentru decor.

Între generații s-a ridicat un zid nevăzut, care rupe continuitatea culturală a Craiovei.

Fiecare manager vine cu propriul „stil”, fără legătură cu identitatea orașului.

" Sorescu", Opera, "Colibri", Filarmonica , Muzeul Olteniei și celelalte instituții de cultură merg fiecare pe drumul lui, fără o strategie care să le unească.

Cultura s-a transformat într-o serie de afișe, nu într-o poveste coerentă 

Cenzura tăcută este ridicată la rang de artă.

Mulți artiști aleg tăcerea.

Nu pentru că n-ar avea ceva de spus, ci pentru că un cuvânt sincer poate costa un proiect, o colaborare.

E o formă de autocenzură care ucide curajul și sinceritatea actului artistic.

Clar,conducătorii sunt fără vocație.Prea mulți decidenți în cultură nu provin din rândurilor artiștilor adevărați, dedicați artei.

Nu știu ce înseamnă  cu adevărat emoția unei premiere sau bucuria unui public în picioare.

Gestionează artiștii ca pe dosare și proiectele ca pe sume, ucigând încet entuziasmul.

Politizarea culturii nu mai este o noutate de mult timp.

Arta a devenit unealtă politică, cu prețul libertății.

Se promovează evenimente „de imagine”, nu creație autentică.

Mulți artiști sunt ignorați doar pentru că nu vin pe linie oficială.Și așa am ajuns la  pierderea legaturii cu publicul.Instituțiile s-au închis în ele însele.Publicul nu mai găsește emoție, ci solemnitate rece.

Altădată, Craiova trăia din solidaritatea artiștilor !! (voi ăia "vechi" știți ce spun)

Astăzi, frica și individualismul au luat locul prieteniei și nobleței de odinioară.

Spiritul artistic s-a fragmentat, iar orașul a pierdut ceva din sufletul său.

Încă există oameni de valoare, dar instituțiile au nevoie de artiști în frunte, nu de administratori.

Până atunci, vom avea o cultură de fațadă: frumos luminată, dar golită de emoție.

Iar fără emoție, cultura nu e viață — e doar un raport cu semnătură.

PS :

Scriu aceste rânduri nu din reproș, ci din dragoste.

Pentru Craiova, pentru artiștii ei, pentru scena lângă care am crescut.

Poate e timpul ca birourile să tacă puțin — și să lase, din nou, scena să vorbească.

Pielea Mircea Cristian 

🅿️🚌Parcări și transport către Târgul de Crăciun 2025 – Craiova

 🏛Primăria Municipiului Craiova, împreună cu instituțiile partenere, pregătesc orașul pentru cel mai așteptat eveniment al iernii – Târgul de Crăciun 2025! 

 👩‍👩‍👧‍👧Pentru evitarea aglomerației din centrul orașului, au fost gândite măsuri speciale pentru accesul către zona centrală, variantele pentru parcare situate la marginea orașului și opțiunile de transport public către Târgul de Crăciun Craiova. 

 🚗Astfel, vizitatorii care doresc să ajungă la Târgul de Crăciun cu autoturismul propriu sau cu autocarul, au la dispoziție următoarele parcări:

🅿️✈️PARCĂRI ZONA AEROPORT 

– Aproximativ 1000 de locuri de parcare – autoturisme și autocare:

    • Parcarea Aeroportului Internațional Craiova (parcare publică)

🎫Tarife:

1–5 ore: 3 lei

5–8 ore: 20 lei/interval

8–12 ore: 30 lei/interval

12–24 ore: 40 lei/interval

7 zile: 150 lei

1 lună: 350 lei

 • Parcarea din fața Aeroportului Internațional Craiova (parcare privată)

🎫Tarife:

0–1 oră: 5 lei

6–12 ore: 15 lei

12–24 ore: 20 lei

4 zile: 70 lei

5 zile: 80 lei

7 zile: 110 lei

10 zile: 150 lei

14 zile: 170 lei

21 zile: 240 lei

30 zile: 300 lei

Telefon informații: 0731 343 433.

✈️Din zona Aeroportului, RAT SRL Craiova pune la dispoziție autobuze care circulă din 15 în 15 minute către centrul orașului, la Târgul de Crăciun, pe traseele 8 și 9. 

Costul unui bilet este de 4 lei, plătibil în autobuz (prin POS) sau prin aplicația „Craiova Transport”.

🅿️ZONA CENTRALĂ

   • Parcarea subterană (parcare publică) – pentru autoturisme

- Teatrul Național „Marin Sorescu”

🎫Tarife:

2 lei/oră

125 lei / 3 zile – nelimitat

290 lei / săptămână – nelimitat

200 lei / lună (7:00–19:00, luni–vineri)

180 lei / lună (17:00–8:00, luni–vineri + weekend)

1000 lei / lună – nelimitat

1,5 lei – taxă servicii reîncărcare auto

25 lei – eliberare duplicat abonament

80 lei – reemitere tichet pierdut/deteriorat

📲Aplicația – Parcare Craiova poate fi descărcată gratuit din Google Play și App Store.

https://www.primariacraiova.ro/ro/a/125/parcarea-subteran%C4%82-%28calea-bucure%C8%99ti-nr.-10,-zona-teatrului-na%C8%9Bional-%E2%80%9Dmarin-sorescu%E2%80%9D%29

🅿️• Parcarea Gin Gin (parcare privată) – pentru autoturisme, situată lângă restaurantul Flora, ușor accesibilă de pe strada Mihai Viteazul.

 🅿️• Parcarea Clinica Regina Maria (parcare privată) – pentru autoturisme, situată pe strada A.I. Cuza, zonă centrală, vizavi de Universitatea din Craiova.

  🅿️🚌• Parcări autocare și microbuze:

- Centrul Multifuncțional Craiova – str. Târgului nr. 26

- Sala Polivalentă – Bdul. Ilie Balaci nr. 6

- Promenada Mall – Calea Severinului nr. 61

- strada Potelu – cartierul ANL.

🚓Poliția Locală Craiova va acționa în teren pentru a asigura buna desfășurare a traficului și a sprijini conducătorii auto.

‼️Atenție: Mașinile parcate neregulamentar vor fi ridicate. 

Conducătorii auto sunt rugați să respecte semnele de circulație.

🚌Trasee RAT Craiova

 Pentru confortul turiștilor și al tuturor celor care vitează Târgul de Crăciun, RAT  Craiova asigură legături directe cu autobuze și tramvaie, din toate zonele principale ale orașului. 

   🚋 • Tramvaie 

Traseu 100, 101, 102 

Stație de coborâre/urcare Târgul de Crăciun: TEATRUL NAȚIONAL.

   🚌 • Autobuze

Gară – Târgul de Crăciun:

Traseu 1:  Stație coborâre - OLTEȚ - Casa de Cultura a Studenților 

Mall Promenada – Târgul de Crăciun:

Traseul 11: Stație urcare SIF Oltenia – Stație coborâre -  Teatrul Național

Aeroport – Târgul de Crăciun:

Traseul 8: Stație coborâre Țărăncuța - Bulevardul Carol, Restaurantul Țărăncuța 

Traseul 9:  Stație coborâre -  Teatrul Național

Traseu 100, 101, 102 tramvai 

Statie de coborâre/urcare Târgul de Crăciun: TEATRUL NAȚIONAL. 

 🚌 • Stații principale autobuze pentru Târgul de Crăciun:

Teatrul Național 

Olteț – Casa de Cultură a Studenților

Catedrala Sfântul Dumitru

Madona Dudu

Țărăncuța (Bulevardul Carol)

Spitalul nr. 2 

📲Aplicația Craiova Transport este disponibilă gratuit pe Google Play și App Store, și se descarcă în mai puțin de un minut. Cu planificatorul de călătorie poți gasi instant cea mai bună rută pentru a ajunge la Târgul de Crăciun din Craiova. 

🚌Trasee RAT Craiova: https://www.rat-craiova.ro/trasee.php?traseuID=1 

Traseul E1R

Statie de coborâre/urcare Târgul de Crăciun: STAȚIA MADONA 

Traseul E1T 

Statie de coborâre/urcare Târgul de Crăciun: STAȚIA SFÂNTUL DUMITRU 

Traseul 1

Statie de coborâre/urcare Târgul de Crăciun: OLTEȚ - Casa de Cultură a Studenților

Traseul 2b

Statie de coborâre/urcare Târgul de Crăciun: TEATRUL NAȚIONAL 

Traseul 3b

Statie de coborâre/urcare Târgul de Crăciun: TEATRUL NAȚIONAL

Traseul 4

Statie de coborâre/urcare Târgul de Crăciun: OLTEȚ - Casa de Cultură a Studenților

Traseul 5b

Statie de coborâre/urcare Târgul de Crăciun: OLTEȚ - Casa de Cultură a Studenților

Traseul 6

Statie de coborâre/urcare Târgul de Crăciun: TEATRUL NAȚIONAL 

Traseul 8 

Statie de coborâre/urcare Târgul de Crăciun: ȚĂRĂNCUȚA - Bulevardul Carol, Restaurantul Țărăncuța

Traseul 9

Statie de coborâre/urcare Târgul de Crăciun: TEATRUL NAȚIONAL 

Traseul 10

Statie de coborâre/urcare Târgul de Crăciun: TEATRUL NAȚIONAL

Traseul 11

Statie de coborâre/urcare Târgul de Crăciun: TEATRUL NAȚIONAL

Traseul 12 

Statie de coborâre/urcare Târgul de Crăciun: TEATRUL NAȚIONAL

Traseul 20

Statie de coborâre/urcare Târgul de Crăciun: SPITALUL NR. 2 

Traseul 23

Statie de coborâre/urcare Târgul de Crăciun: TEATRUL NAȚIONAL

Traseul 24

Statie de coborâre/urcare Târgul de Crăciun: OLTEȚ - Casa de Cultură a Studenților

Traseul 25

Statie de coborâre/urcare Târgul de Crăciun: TEATRUL NAȚIONAL

Traseul 29 b

Statie de coborâre/urcare Târgul de Crăciun: OLTEȚ - Casa de Cultură a Studenților

Traseu 100, 101, 102 tramvai 

Statie de coborâre/urcare Târgul de Crăciun: TEATRUL NAȚIONAL.

Jalnic

Ce jalnic mi se pare să vorbești urât despre casa cuiva. Gen, persoana aia a avut încredere în tine când te-a invitat în casa lui, după care tu începi să bârfești avuția lui. Indiferent, că e mică, că e mare, că e frumoasă, că e urâtă, acel om a muncit pentru a avea și nu cred că ești tu în măsură să critici. Aceeași chestie și când vine vorba de haine. Trebuie să înțelegeți că fiecare are gusturile lui și posibilitățile lui.Degeaba ai casa frumoasă, dacă ai caracterul jegos. Degeaba porți haine frumoase, dacă în interior ești ultima zdreanță.

„Gianni Schicchi”, rafinament muzical la Opera Craiova

Opera Română Craiova prezintă opera comică „Gianni Schicchi” de Giacomo Puccini, sâmbătă, 8 noiembrie 2025, de la ora 19.00, pe scena Cercului Militar.

Operă într-un singur act, lucrarea este considerată una dintre cele mai vii și savuroase creații ale lui Puccini, îmbinând cu măiestrie comedia de situație cu emoția și rafinamentul muzicii. Spectacolul regizat de Edna Garabedian, cu o scenografie de Răsvan Drăgănescu, aduce pe scenă o poveste plină de răsturnări de situație amuzante și mult îndrăgite pagini muzicale.

Distribuția îi reunește pe artiștii Ioan Cherata (Gianni Schicchi), Mariana Bulicanu (Lauretta), Licia Toscano (Zita), Federico Buttazzo (Rinuccio), Petrișor Efrem (Gherardo), Diana Oșca (Nella), Nadia Domnicu (Gherardino), Say Ufuk Gengis (Betto di Signa), Ioan Toma (Simone), Cristian Fofucă (Marco), Corina Vlada (La Ciesca), Romulus Nicolae Cucu (Maestro Spinelloccio / Ser Amantio di Nicolao), Patrik Șain (Pinellino), Victor Dimieru (Guccio), alături de Orchestra Operei Române Craiova, sub conducerea muzicală a dirijorului italian Fabio Serani.

Biletele sunt disponibile online:
https://iticket.ro/event/gianni-schicchi
și la agenția Operei Române Craiova de la Sala Polivalentă, Bulevardul Ilie Balaci nr. 6, tel. 0351.442.471, agentiadebilete@operacraiova.ro

Spectacolul face parte din programul Stagiunii 2025/2026 dedicate Centenarului Elena Teodorini și este realizat cu sprijinul Primăriei Craiova și al Consiliului Local Craiova.

 

Ce este otrava?

”‐ Ce este otrava?

‐ Otrava, este tot ceea ce nu avem nevoie: putere, lene, ego, ambiție, vanitate, frică, furie, etc.

‐ Ce este frica?

‐ Frica, este nesiguranță. Acceptând incertitudinea, devine aventură.

‐ Ce este invidia?

‐ Invidia, este neacceptarea binelui celuilalt. Prin acceptare devine admirație.

‐ Ce este furia?

‐ Furia, este neacceptarea a ceea ce nu putem controla. Acceptând tot ceea ce este dincolo de controlul nostru, devine toleranță.

‐ Ce este ura?

- Ura, este neacceptarea oamenilor așa cum sunt. Doar acceptând necondiționat ea devine iubire!

Daniela Hell”

Au dispărut cuvintele din glas

...

au dispărut cuvintele din glas

au dispărut iubirile rostite

e liniște în fiecare pas

pe drumuri limbile stau răstignite

se-aude-n case sunetul de fum

și sobele în zid tușind a iască

toți oamenii ard lemne de acum

pentru că nu mai știu să se-ncălzească

au dispărut de pe pereți icoane

în var se vede viitorul crâncen

în cuie atârnăm acum doar haine

și măști

și tot ceea ce de fapt nu suntem

ne regăsim târziu citind sub pleoape

din bezna care vrea să ne cuprindă

și retrăim pierdutele agape

cu-o lingură și fără voci în tindă

a dispărut și scopul din scrisoare

poștașii s-au retras la bătătură

atingerea-i la mare depărtare

și viața e o mare corcitură

de ce s-avem cuvinte pe hârtie

când nu mai știm să fim o poezie

Cătălin Leontie 

Constatare

Când vei constata că în scopul de a produce, trebuie să obţii aprobarea de la acei care nu produc nimic, când vei observa cum banii se scurg spre cei care nu activează în bunuri, ci în favoruri, când vei înţelege că o mulţime de oameni se îmbogăţesc prin luare de mită şi influenţa lor e mai eficace decât munca ta, că legile nu te protejează contra lor, ci dimpotrivă, ei sunt cei care sunt protejaţi împotriva ta, când vei descoperi că este răsplătită corupţia, iar onestitatea devine un sacrificiu de sine, atunci vei putea spune fără teama de a greşi că soarta societăţii în care trăieşti este condamnată.

Ayn Rand

Din nou despre " Moartea domnului Lazarescu" la 20 de ani de la aparitie

Îmi place foarte mult să merg la cinematograf şi am fost pasionat de filme încă de când era în şcoala generală şi mergeam cu prietenii să vedem filme western sau filme indiene şi renumitele comedii româneşti din seria BD sau cele cu Compania a-7-a.

Duminică am fost invitat la Inspire cinema să vizionez în prezenţa unei mici părţi a echipei de realizatori prezenţi în sala Anca Puiu şi Alina Brezunţeanu filmul "Moartea domnului Lăzărescu".

Nu văzusem acest film decât la tv aşa încât fiind un iubitor al cinematografului am acceptat invitaţia.

Nu vreau să vă povestesc filmul deoarece au făcut-o nenumăraţi de la momentul apariţiei şi până acum şi puteţi găsi pe net tot felul de poveşti despre acest film răscolitor.

Filmul este inspirat din fapte reale şi anume al unui pacient Florin Nica refuzat de mai multe la internare care a murit în timp ce era plimbat între spitale.

Personajul principal Dante Remus Lăzărescu, locuieşte singur împreună cu două pisici, are antecendente chirugicale fiind operat anterior de ulcer, consuma alcool şi are şi ulcer varicos la ambele picioare.

Cele mai apropiate rude ale acestuia locuiesc la Târgu Mureş fiind nevoit să se întreţină singur.

Într-o dimineaţă acuzând dureri de cap cheamă salvarea şi de aici începe aventura acestuia fiind plimbat toată noaptea între spitale deoarece anterior pe DN1 avusese loc un accident rutier cu multe victime care erau aduse cu salvările în Bucureşti acestea fiind în stare foarte gravă.

Omul Dante Remus Lăzărescu la un moment dat putem fi oricare dintre noi fiind la mila unui sistem care este uneori depăşit de situaţie, solicitat prea mult şi la care încă mai trebuie aduse îmbunătăţiri.

Iar calitatea umană şi empatia au roluri foarte importante în acest sistem iar atunci când acestea există pot face minuni.

Văzând acest film la 20 de ani de la prima apariţie a acestuia identificându-mă cu personajul principal mă gândesc cu groază dacă lucrurile s-au îndreptat după atâta timp în sistemul medical românesc.

Dacă vreţi să aflaţi mai multe despre film puteţi viziona discuţiile avute în sală după film.

PS. Astazi se implinesc 10 ani de la tragedia de la clubul COLECTIV.

Avem aceiasi oameni la conducerea tarii insa nu s-a facut niciun spital pentru arsi.

Filmul ruleaza deja in cinematografe din 24 octombrie.

Elena Teodorini, omagiată la Opera Română Craiova

O seară de sărbătoare a artei vocale și un eveniment ce evocă strălucirea și eleganțaperioadei de aur a operei, „Gala Elena Teodorini” va avea loc joi, 30 octombrie 2025, de la ora 19.00, în sala Amza Pellea a Teatrului Național Marin Sorescu.

În Stagiunea 2025-2026, dedicată Centenarului Elena Teodorini, Opera Română Craiova aduce un omagiu emoționant marii artiste care a dus numele României pe cele mai importante scene ale lumii. „Gala Elena Teodorini” se înscrie în seria evenimentelor prin care Opera craioveană își onorează patroana spirituală, reafirmând misiunea sa de a păstra vie moștenirea artistică a celei care a contribuit la clădirea scenei lirice românești.

Renata Vari, Mariana Bulicanu, Licia Toscano, Ioan Cherata și Petrișor Efrem, alături de  Orchestra și Corul Operei Române Craiova, sub conducerea muzicală a maestrului Marius Hristescu, vor oferi publicului pagini muzicale din operele în care a strălucit Elena Teodorini, reînviind prin muzică momentele care i-au definit cariera.

Spectatorii sunt invitați să regăsească farmecul, virtuozitatea și sensibilitatea inconfundabilă ce au făcut-o nemuritoare pe legendara soprană craioveană. Sub semnul memoriei și al excelenței, „Gala Elena Teodorini” promite o seară de grație și emoție și o celebrare a frumuseții eterne a operei.

 Biletele sunt disponibile online:

https://iticket.ro/event/gala-elena-teodorini

și la agenția Operei Române Craiova de la Sala Polivalentă, Bulevardul Ilie Balaci nr. 6,

tel. 0351.442.471, agentiadebilete@operacraiova.ro

Evenimentul este realizat cu sprijinul Primăriei Craiova și al Consiliului Local Craiova.

Suferința

Text preluat

"Mare parte din suferința cu care se confruntă lumea se datorează așteptărilor nerealiste. Oamenii aleg să înțeleagă greșit motivațiile care-i determină pe ceilalti să se comporte într-un anume fel. De cele mai multe ori, în loc să se bazeze pe realitate, ei idealizează. Suferința poate fi redusă semnificativ în momentul în care începem să nu ne mai așteptăm ca ceilalți să se comporte cu noi într-un fel anume doar pentru că ne sunt frați, părinți, prieteni, colegi, iubiți sau pentru că noi ne așteptăm ca lumea să se comporte omeneste, etic, moral. Adevărul este foarte simplu: în momentul de față, indiferent de gradul de rudenie, prietenie sau ce o mai fi, comportamentul oamenilor, în marea lor majoritate, se bazează pe instinctele primare de supraviețuire și de perpetuare a speciei. Altfel spus, asta înseamnă hrana, sexul, munca, viața care merge pe pilot automat, viața fără conștiință.

Noi suntem cei care alegem cum să gândim și ca o consecință la cum gândim, cum să ne simțim. Dacă, de exemplu, alegem să gândim că o persoană, doar pentru că ne e rudă sau prieten, ar trebui să se comporte impecabil cu noi, inevitabil vom trăi dezamagirea. Comportamentul acelei persoane va fi susținut nu de relația de rudenie sau prietenie care ne leagă, ci de nevoile respectivei persoane, nevoi care reflectă nivelul său de conștiință.

Astfel, alege să gândești într-un mod sănătos, alege să trăiești ancorat in realitate si adevăr. La inceput poate fi greu, deoarece va trebui să schimbi paradigma, lucru care este dureros pt că te scoate din starea de confort; cu timpul, însă, starea de seninătate iți va umple ființa"

Psihoterapeut Virgil Calin

Scenarii SF???

Pe la începutul anilor 2000, Marius Tucă, într-una dintre emisiuni l-a avut că invitat pe renumitul economist şi academician Anghel Rugină, profesor universitar de anvergură mondială, corespondent al Academiei Statelor Unite, şef de comisii economice şi consilier în diferite guverne americane, dar care, din păcate, s-a stins din viaţa de ceva timp. Dezvăluirile lui de la acea vreme au fost privite ca scenarii SF de catre opinia publică, dar şi de cea mai mare parte a clasei politice de la acea vreme.Timpul a trecut, Anghel Rugină s-a înălţat la ceruri, dar mărturisirile acestuia din acea emisiune ar trebuie să le dea mult de gândit celor care astăzi sunt la butoanele României. “Dragii mei, lumea asta este condusă de un fel de guvern mondial, format dintr-un grup de circa 250-300 de persoane, super-bogate, super-puternice şi super-bine-informate, care trăiesc “ca în sânul lui Avraam”!

Oamenii ăşţia deţ̧in puterea absolută pe planetă. În afară de accesul imediat la toate resursele economice şi la cele mai recente descoperiri tehnico- ştiinţifice, multe ţinute în secret, au la dispoziţie, în toate ţările lumii, institute de cercetări psiho-sociologice, cu ajutorul cărora ţin sub control toate popoarele planetei. Acestea le indică̆ personajele politice cele mai “potrivite” pentru a “câştiga alegerile”, în mod “democratic” în cele mai importante state ale lumii; importante nu numai că număr de locuitori, dar mai ales prin resursele lor naturale, prin puterea economică, militară sau prin poziţia lor strategică.

Practic toţi conducătorii statelor importante ale planetei sunt “aleşi” cu “binecuvântarea” acestui “GRUP”, şi toţi cei aleşi nu fac altceva decât să pună în practică “directivele” trasate de acesta”, mărturisia Anghel Rugină.

Atunci, un telespectator l-a întrebat telefonic dacă şi România parte dintre ţările vizate de “GRUP”? “Da. Şi ca dovadă vă aduc faptul că, înainte cu două luni de alegerile din 2000, persoana care a că̂ştigat alegerile prezidenţiale, a fost în vizită “privată” în Statele Unite, iar la două să̆ptămă̂ni de la câşţigarea alegerilor, primul ministru proaspăt numit a făcut acelaş̧i lucru. Au fost amândoi să-şi ia „foaia de drum”… „Adică dumneavoastră vreţi să spuneţi că pe preş̧edintele nostru ni l-au ales americanii?”, a replicat telespectatorul. “Nu o spun eu. Aş̧a este.

Numai că nu americanii, ci “GRUPUL” care conduce. În America a avut loc doar acceptarea şi instruirea personajelor.”

Telespectatorul a fost iritat de replica renumitul economist şi l-a acuzat pe aceste de interese ascunse, dar răspunsul lui Anghel Rugină a fost unul magistral. “Dragă domnule, te felicit!… Te felicit că ai ajuns la vârsta la care ai capul plin de păr alb şi că ai trăit până acum cu impresia că ai putere! Că votul tău contează! Poţi să mori fericit în cazul ăsta! Eu nu am vorbit pentru cei care au vârsta şi convingerile dumitale. Eu am vorbit pentru cine are urechi să audă şi minte să înţ̧eleagă!.. În ceea ce priveşte votul, nu uitaţi vorbele lui Stalin, care zicea că nu contează cine şi ce votează, contează doar cine numără voturile!

Astăzi cu voturile centralizate electronic treaba asta a devenit un simplu joc.pentru un informatician: cu un program deştept, printr-o simplă atingere a unei anumite taste, voturile in plus ale unui candidat se adună discret la cel care trebuie să iasă. Îmi spui că nu şţii ce interes am… Am interesul că POPORUL MEU SĂ̆ AFLE… Să afle şi SĂ ÎNŢELEAGĂ̆!… Să înţ̧eleagă că la nivel global “cărţile sunt făcute”!

Oamenii ăşţia sunt prea deştepţi şi prea puternici!…” Dar cine sunt acei oameni? „ Pe oamenii ăşţia nu-i cunoaşte nimeni… Adică nimeni dintre “muritorii de rând”! Ce, sultan? Ce, Bill Gates? Ăşţia sunt mici copii, pe lângă cei din “GRUP”! Trebuie să înţ̧elegeţi că adevăraţ̧ii bogaţi ai lumii nu apar în nici un top, al niciunei reviste… Se bucură de anonimat pentru că astfel să aibă libertate deplină de mişcare. Doar un număr limitat de persoane, alese pe sprânceană, cunoaşte identitatea unora dintre ei, alte persoane “alese”, cunosc pe altele, şi tot aş̧a. Nimeni nu poate pune toate piesele acestui puzzle împreună…

Nici măcar preşedinţii marilor state ale lumii. Directivele ajung la ei prin interpuşi. V-am spus că este vorba despre oameni deosebit de inteligenţi şi despre o organizare perfectă!…”Sunt şi evrei dar nu sunt majoritari!”… “Sunt şi arabi? Că ăştia au petrol…”… “Dragii mei, sunt reprezentanţi de peste tot, într-o proporţie echilibrată. În asta şi constă succesul “GRUPULUI”, deciziile în interiorul lui se iau într-un mod absolut democratic, iar locul în acest “GRUP” se moş̧teneşte, pe principii monarhice, cei ce urmează să între fiind foarte bine testaţi şi pregătiţi în acest sens…

Se zice că acest “GRUP” a luat fiinţă cam pe la începutul anilor 1800, cu scopul declarat de a prelua conducerea lumii. Prima mişcare cu relevanţă la nivel planetar ar fi fost iniţierea valului de revoluţii din Europa anilor 1848. Apoi “GRUPUL” a încercat preluarea puterii pe tot globul prin intermediul ideologiei comuniste.”…

Deci totul este al tuturor şi în particular al nimănui. Şi chiar dacă nu sunt ale nimănui, după victoria planetară a comunismului, aceste bunuri trebuiesc totuşi “administrate” de cineva. Şi de ce acel cineva n-ar putea fi un “GRUP”, de administratori la nivel mondial de, să zicem… 250-300 de persoane!… “

Toată lumea rămâne mută. Inclusiv Marius Tucă… Şi domnul profesor a continuat: “Toate mişcările de rezonanţă mondială̆ de după̆ 1848, s-ar fi produs cu acceptul acestui “GRUP”. Totul bine studiat. Totul cu un scop precis.

Bineînţ̧eles că au apărut şi evenimente neprevăzute. La un moment dat, liderii comunişţi, supuşi unei propagande deşănţ̧ate cu scopul creării cultului personalităţii, pe criterii de marketing politic, au început ei înşişi să creadă în ceea ce propovăduiau şi să se creadă nişte zei în viaţă, aş̧a că au scăpat de sub control. Şi atunci a fost nevoie de crearea unei ideologii care să contrabalanseze comunismul şi anume fascismul. Şi aş̧a a pornit cel de-al doilea război mondial… Şi când şi fascismul a început să aibă derapaje i s-a opus o coaliţie mondială şi pentru că nu fusese înfrânt comunismul “independent”, a fost nevoie de un “război rece”, care s-a încheiat aşa cum ştim cu toţii, cu victoria “GRUPULUI”, asupra copilului rebel – comunismul! Acum suntem în faza în care “GRUPUL” se concentrează asupra unei noi strategii de putere şi anume “GLOBALIZAREA”.

Au fost create organisme la nivel global în sprijinul acestui concept: NATO, G8, G20, FMI, Banca Mondială̆, BERD, Comunitatea Europeană, etc… Trebuie să recunoaş̧tem că acest “GRUP” a avut un rol foarte important în menţinerea unui echilibru strategic la nivel mondial. În perioada dominaţiei acestuia, nivelul de trai al populaţiei a crescut în mod constant, nu peste tot e drept dar încă se mai lucrează la acest lucru prin intermediul organismelor mondiale controlate de “GRUP”. De asemenea, nivelul tehnologic a cunoscut un progres uriaş̧ care nu ar fi fost posibil fără direcţionarea resurselor necesare în acest sens. “Drepturile omului” sunt impuse permanent pe ordin de zi a tuturor reuniunilor la nivel mondial, sau regional, acolo unde acestea nu sunt la înălţimea momentului. În general se impune o nouă ordine mondială, care încearcă să înlăture haosul, anarhia şi pericolele potenţiale la nivel planetar… V-am spus că este vorba despre persoane deosebit de inteligente.

E drept, uneori sunt mai răi câinii, ca stăpânii, dar sunt sigur că la momentul oportun, stăpănii îşi vor pune căinii cu botul pe labe!…” Însă, Marius Tucă uimit de afirmaţiile lui Anghel Rugină încearcă să afle dacă acestuia nu îi este frică să facă asemenea dezvăluiri. Replică renumitul economist a fost: “În primul rând, am o vârstă: “mi-am trăit traiul, mi-am mâcat mălaiul”, şi apoi sunt lucruri, repet, deja cunoscute, iar scopul pentru care am făcut-o este de a limpezi cumva apele şi de a potoli spiritele înfierbântate din România, care încă mai cred că tot ceea ce zboară se mănâncă!…” Tucă insistă: “Şi noi ce trebuie să facem?”. “Aici am vrut să ajungem cu discuţia noastră!…

Pentru noi, important este să ne facem viaţa frumoasă în jurul nostru. Să lăsăm gândurile mari, la scară internaţională, că acolo jocurile sunt făcute şi echilibrele nu trebuiesc rupte! Nu avem nici informaţiile, nici competenţa, nici resursele şi nici mijloacele necesare să acţionăm la un nivel atât de înalt. Putem în schimb să ne comportăm civilizat, să ne educăm bine copiii, să ne conservăm şi să ne protejăm mediul în care trăim, să ne respectăm şi să ne ajutăm, pe scurt: să ne trăim viaţa liniştiţi…”, a avertizat Anghel Rugină. Au vreo valoare profeţiile lui Anghel Rugină ?! Greu de spus, greu de răspuns.

Eu sunt Alexandru cel Mare

Într-o zi, la Corint, Alexandru cel Mare a dorit să-l întâlnească pe Diogene din Sinope, faimosul filozof cinic care trăia fără avere, fără casă, fără ierarhii.

Regele lumii, curios de omul care sfida toate regulile, s-a apropiat de el în timp ce acesta stătea la soare.

„Eu sunt Alexandru cel Mare.”

„Și eu sunt Diogene, câinele.”

„Ce pot face pentru tine?”

„Dă-te puțin mai într-o parte. Îmi iei soarele.”

În jur, curtenii au încremenit. Dar Alexandru a zâmbit și a spus:

„Dacă n-aș fi fost Alexandru, mi-ar fi plăcut să fiu Diogene.”

A fost o frază care a trecut prin istorie ca o lecție de modestie, dar în realitate a fost o fisură.

Nu vorbea despre admirație, ci despre epuizare.

Un om care avea totul în afară de libertatea de a nu fi nimic.

Fiecare cucerire îl făcea mai puternic, dar și mai dependent de imaginea puterii.

Diogene, în schimb, nu avea niciun rol de apărat, nicio lume de justificat.

Nu-l putea pierde pe sine, pentru că nu se mai poseda.

Și poate tocmai de aceea, în ochii lui Alexandru, era liber într-un mod pe care niciun rege nu putea fi.

Când Alexandru a spus acea frază, a vorbit fără să știe că se confesează:

nu invidia liniștea, ci lipsa obligației de a exista pentru ceva.

El conducea lumea.

Diogene nu trebuia să o conducă.

Și în acel echilibru tăcut dintre doi oameni complet opuși, s-a văzut cel mai clar ce înseamnă prizonieria succesului.

Dacă ai putea alege, ai vrea să cucerești lumea sau să fii liber de ea?

Preluat

E un moment istoric, sfințirea Catedralei Naționale

A Mântuirii Neamului, cum o numise în 1925 (când Sf. Sinod a hotărât înfiinţarea Patriarhiei Române), primul Patriarh al României, Miron Cristea, care vorbea de „ridicarea unei monumentale catedrale a neamului românesc, care să fie una din comorile de artă ale orientului european”... 

Centenar Patriarhie, sfințirea Catedralei Naționale.. și după liturghie, sfințirea picturilor...

O catedrală simbol al supraviețuirii națiunii române    naționalitate întemeiată prin Unirea sub Cuza,1859

„Națiunea română este întemeiată!”, anunța Cuza, Domnul Unirii, în Proclamaţia către naţiune, 1861...

„Alesul vostru vă dă astăzi o singură Românie. Vă iubiți Patria, veți ști a o întări.Să trăiască România!”

Poporul român, creștinat de Sf. Apostoli Andrei şi Filip, și 'împărțit' în 3 țări, unite de Mihai în 1600, a tot stat sub vremuri, cum scria Miron Costin, în Letopisețul țării Moldovei: „Iară nu sîntu vremile supt cîrma omului, ce bietul om supt vremi”... 

Iar România creată de Cuza prin Unirea din 1859 a trăit, a știut să-și câștige independența,proclamată de Kogălniceanu la 9 mai 1877, românii, toți, au știut să o întărească, prin Unirea într-o singură ţară, România Mare, în 1918... au știut și au luptat ca să îsi păstreze credința și neamul... 

Chiar și cu troițe.. și cu bisericuțe de lemn, cu visul la o Biserică a neamului românesc întreg, întregit... azi, cea mai înaltă catedrală ortodoxă din lume, cu suprafața utilă 36.897,96 m² și capacitate de 6.000 persoane, cu 8 turle aurite... Gândită nu doar ca un lăcaș de cult, ci și ca un simbol al libertății religioase și al continuității spirituale a poporului, cu un viitor Muzeu al creștinismului românesc...

E chiar mai mare decât cea ortodoxă rusă din Paris Cathédrale de la Sainte-Trinité, cu 5 cupole aurite, inaugurată acum 9 ani, pe 19 octobre 2016...

Un moment istoric, declara Rusia... Putin își avea biserică în inima Parisului, la doi pași de Tour Eiffel

Ca și Palatului Parlamentului, Catedrala Națională, aflată pe Dealul Arsenalului, irită, deranjează...

„Nu cred că se află ţară europeană în care să existe atîţia intelectuali cărora să le fie ruşine de neamul lor, să-i caute cu atîta frenezie defectele, să-şi bată joc de trecutul lui şi să mărturisească în gura mare că ar prefera să aparţină, prin naştere, altei ţări.”..., scria, în Oceanografie, Mircea Eliade...

Catedrala Națională

Sunt multe păreri despre Catedrala Națională.

Și bune, și ne-bune, și proaste, și chiar de-a dreptul imbecile.

Eu aș privi lucrurile altfel:

Patriarhul Daniel este, înainte de toate, călugăr.

Să spui că „și-a făcut o catedrală uriașă pentru sine” te așază, fără drept de apel, printre imbecili.

Să spui că „Dumnezeu e în suflet și nu are nevoie de catedrale” te pune printre cei care gândesc la suprafață.

Da, Dumnezeu n-are nevoie de catedrale.

Dar noi avem!

Identitatea, istoria și continuitatea unui popor se clădesc și prin catedrale — din piatră, din culoare, din credință și din vis.

Pentru orice națiune, construcțiile și creațiile sunt felul în care își spune povestea lumii.

Să spui că „am fi avut milioane de spitale și kilometri de autostradă” dacă nu s-ar fi ridicat catedrala e o prostie repetată cu patos.

Țara asta n-ar fi fost nici Japonia și n-ar fi avut nici catedrala.

Atât.

De fapt, Biserica este printre puținele instituții care chiar a făcut ceva concret cu banii.

A construit acolo unde era datoria și rostul ei, spre deosebire de altele care doar au știut să-i îmbogățească pe niște unii.

Dincolo de orice, Catedrala Mântuirii Neamului e împlinirea unui vis — visul celor care au făcut România Mare.

Un vis pe care generația noastră l-a adus, în sfârșit, în realitate. Și asta nu e puțin lucru.

A unit, simbolic, România din nou, prin prezența Maiei Sandu.

A unit ortodoxia, prin prezența Patriarhului Ecumenic.

Și, mai presus de toate, ne-a unit pe noi, cei mulți.

Indiferent de rivalitățile noastre cotidiene, azi am fost împreună acolo — chiar dacă unii doar cu sufletul și cu gândul.

Popoarele devin și rămân puternice prin valori care prind formă, prin simboluri care se înalță, prin catedrale care dau trup credinței.

E o reușită.

Și merită să ne bucurăm de ea.

Amin!

P.S. Eu propun să-i dăm Bisericii doar două ministere: Transporturile și Sănătatea.

Atât!

În mai puțin de zece ani, am avea autostrăzi, căi ferate și spitale ultramoderne.

Alin Cosma

Perle din armata romana!

Text preluat!

Perle din armata romana!  ( de pe vremuri apuse , epilații nu au prins acele vremuri)

1. V-ați parfumat ca niște

cúrve! Numai nevastă-mea și fiică-mea se mai parfumează așa.

2. Bateți trei pași și începeți să cântați cu stângul!

3. Măi rahat, nu mai mișca în formație că te mănânc!

4. Bagați la tărtăcuță, regulamentul nu poate fi încălcat absolut niciodată, cu excepția situațiilor prevăzute de regulament!

5. Să nu mai prind picior de soldat nebărbierit prin unitate!

6. Instrucția domnului medic militar Ionescu, cu tema „Cum rămân sănătos” se amână pe motiv de boală…

7. O mână criminală a dat cu piciorul și a spart chiuveta!

8. Am auzit un zâmbet în formație!

9. Sergentul Popescu va fi pedepsit cu cinci zile de arest pe motiv că imitând vocea locotenentului Ionescu a urlat ca un bou…

10. Să nu mai prind televizorul mergând noaptea prin cameră!

11. Dacă sunteți proști și nu țineți minte, cumpărați-vă un carnețel și un pix și țineți-le la buzunarul de la piept și vă puteți nota. Uite așa ca mine…

12. Varianta 2: Dacă sunteți prea proști să vă aduceți aminte scrieți-vă pe ceva. Și eu îmi scriu totul.

13. Aveți grijă la pragul ăla de sus. Dacă vă dați cu capul de el rămâneți proști pe toată viața. Și eu mi-am dat de trei ori, de aia știu…

14. Unuia i se face morala în fața plutonului: Aveți în față un măgar și un porc…(urmează muștruluiala și la sfârșit)… treci la loc în formație,

măgarule!

15. La instrucția de front, dom’ plutonier ordonă: „Pluton, alinierea în front câte unul! Pentru verificarea bocancilor, ridicați piciorul drept!”

Unul dintre soldați ridică, din greșeală, piciorul stâng, la care dom’ plutonier, văzând și un bocanc stâng ridicat, strigă imediat: „Bă, care ai

ridicat amândouă picioarele?”

16. Sergentul către soldați: – Trebuie să țineți dușmanul tot timpul în ochi…Ce te holbezi așa la mine,

soldat!?…

17. Fruntașul Popescu va fi pedepsit cu cinci zile de arest pe motiv că a fost găsit cu o persoană de sex feminin la gardul unității în loc să fie în pat…

18. Plutonierul față de soldat: „Bă, tu ești un mic căcat față de mine!”

19. Plutonierul către trupă: „Soldați, sunteți 3, împărțiți sectoru-n 4 și luați fiecare câte o bucată!”

20. Domn’ colonel, referitor la reinstaurarea disciplinei: „De azi întoarcem foaia cu 360 de grade și chiar mai mult!”

21. „Soldat răspunde numai prin da sau nu: cine te-a învățat să faci patul așa?”

Wine Tonic editia a-3-a se apropie

Vin cu o veste bună pentru iubitorii şi persoanele interesate de acest festival chiar dacă nu au fost la ediţiile anterioare este momentul să vină acum.

Pe 15 şi 16 noiembrie, Ramada Plaza Craiova devine ca de obicei gazda acestui eveniment de neuitat, care îţi va răsfăţa simţurile şi te va purta într-o călătorie de excepţie prin lumea vinului şi a băuturilor premium.

WINE TONIC este cel mai important festival de vin Oltenia, unde poţi descoperi cele mai renumite crame, poţi participa la masterclass-uri exclusiviste şi poţi învăţa direct de la experţi. Aici vei avea ocazia să cunoşti povestea fiecărui vin, să afli detalii despre procesul de vinificaţie şi să înţelegi ce face ca un vin să fie cu adevărat special.

Programul Festivalului va fi următorul:

Sâmbătă: 12:00 – 20:00

Duminica: 12:00 -20:00

Ce te așteaptă la festival:

-Degustări nelimitate și discuții directe cu producători și somelieri

-Baruri tematice cu cocktailuri exclusive și mixologi invitați

-Masterclass-uri, surprize și momente muzicale live

-O experiență completă dedicată pasionaților de vin, băuturi exclusive și lifestyle premium

Ediţia de anul trecut cu peste 40 de crame prezente a fost foarte bine organizată şi fiind foarte multe vinuri propuse la degustare a fost foarte dificil să mă decid ce să încerc mai întâi.

Atunci m-am hotărât să încerc vinurile seci în mod special şi unele sortimente de bere, coniac sau rom.

Ceea ce îmi amintesc cu mare plăcere a fost faptul că am băut apa la discreţie şi organizatorii ne-au tratat şi cu cafea din partea casei de asemenea la discreţie.

Apa este foarte importantă la degustările de vinuri pentru a evita mahmureală şi eventualele dureri de cap de a doua zi, cunoscătorii recomanda minim un pahar cu apă la fiecare pahar cu vin consumat.

Imagini de la editia de anul trecut:

Sunt convins că ediţia de anul acesta va fi mai reuşită decât cea de anul trecut astfel încât pregătiţi-vă pentru a degusta ceea ce aduc mai bun pentru noi cele peste 40 de crame invitate care vor fi prezente cu cel puţin 5 feluri de vin fiecare.

Biletele se pot procura online începând de acum de pe site-ul festivalului la preţul de 45 de lei pentru o zi sau 80 de lei abonamentul pentru ambele zile.

Vă aştept la RAMADA!