Dragi pretini și tovarăși de luptă, vă conjur,
din iad, că doar nu credeți că-s la Athos,
să mă pupați cu multă milă-n c_u_r
că nu fac față la atîta patos.
Stați liniștiți la coadă cum ați stat
cînd v-am servit brînzica pe cartelă,
că io credeam că voi v-ați consolat
de cînd aveți Georgică și Cristelă.
În cinstea voastr-aș bea un Covagin,
cu Leana ce se scaldă în omagii
că zilnic Păunescu și Vadim
se gudură cînd îmi dau jos nădragii.
Şi sînt mișcat că v-amintiți ades
cum țopăiați de ziua mea pe ștrasse
că vă e dor de-al șaișpelea congres
și de absența cărnii de pe oase.
Că-n anu-n care s-au băgat lămîi
și ați țipat: „Doar una de căciulă!”,
am suferit de nu pot să vă spui
că mă durea cumplit în rapandulă.
Așa că vă-nțeleg că mă iubiți
fiindcă de voi m-a mai durut și-n freză
cînd marmeladei de pe biscuiți
i-am zis că-i o mîncare mic-burgheză.
Nespus mă bucur însă că aveți
memoria îngrozitor de scurtă,
așa cum cresc bulgarii castraveți
voi cultivați istoria în burtă.
de Mircea Dinescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu