Câte ceva despre Târgul de Crăciun, kitsch și oamenii care chiar știu cu ce se mănâncă brandingul și categoriile estetice.
O să fiu directă: mulți dintre cei care vociferează pe Facebook împotriva Târgului de Crăciun și a conținutului său de kitsch uită că sărbătoarea are ca destinatari — în special copiii — pentru care culorile violente, figurinele antropomorfizate și luminile exagerate sunt pedagogie afectivă primară. De altfel, Milan Kundera observa, în The Unbearable Lightness of Being, că kitsch‑ul oferă o imagine care, deși idealizantă, produce alinare și fascinație, premisa oricărei curiozități estetice viitoare.
Există o tradiție intelectuală extrem de serioasă care a privit kitsch‑ul cu mult mai multă toleranță și dibăcie hermeneutică decât isteria de Facebook. Walter Benjamin, Umberto Eco, Susan Sontag, Milan Kundera sau Roland Barthes- ca să amintesc doar câțiva- nu erau niște tastaturi anonime în căutare de like‑uri, erau teoreticieni ai reflecției culturale care au arătat că fenomenul kitsch are, dincolo de derizoriul cu care e asimilat, structuri semiotice, funcții psiho‑sociale și efecte pozitive concrete.
Umbero Eco, de exemplu, ne invită să „citim” kitsch‑ul ca pe un text cultural; Sontag ne avertizează că sensibilități estetice diferite — inclusiv gustul pentru exagerare — sunt legitime ca moduri de a percepe. Acești autori - și alții ca ei- nu au confundat esența unei experiențe cu pretenția de exclusivitate a gustului, cum vedem pe Facebook, unde asistăm la o retorică a condamnării absolute — rostogolită mai ales de vocile celor care au o cultură estetică limitată - unii nici măcar incipientă- dar al căror apetit pentru judecăți rapide și nămoloase e nelimitat.
Walter Benjamin spunea că reproducerea tehnică „face posibile noi moduri de acces colectiv la efectele estetice”. Adică, ceea ce la unii produce un spasm de dezgust, pentru alții —în special părinți și copii, — constituie mediul prin care accesul la experiența estetică e facilitat. Umberto Eco ne cere să considerăm kitsch‑ul ca pe un sistem de semne care transmite apartenență socială; pentru că a‑l eticheta doar drept „prost gust” e o reducere semiotică simplistă și păguboasă.
E important să recunoaștem bucuria pe care aceste obiecte din târg o aduc copiilor: culori, lumini, personaje simplificate — toate stimulează curiozitatea, fantezia și joaca. De altfel, toate jucăriile din lume conțin o doză de kitsch — nu pentru că ar fi „proaste”, ci pentru că formele exagerate și culorile stridente sunt eficiente în a provoca încântare și în a crea primele contacte cu arta și povestea. Kitsch-ul este, în aceste cazuri, vehiculul primar prin care copilul ia contact cu fantezia, cu ficțiunea, cu dimensiunea uriașă a libertății de creație .
Dar, pentru cine nu dorește stridența unui târg, chiar a cărui notorietate e de necontestat, Craiova are și instituţii culturale performante. Teatrul Național “Marin Sorescu” e recunoscut pentru producții premiate, producții extrem de rafinate și de consistente intelectual, iar Filarmonica „Oltenia” are un bogat repertoriu simfonic și soliști de prestigiu, cu concerte care atrag public specializat și critici. Muzeele și centrele culturale locale organizează, de asemenea, expoziții, festivaluri și programe educative permanente. Aceste instituții reprezintă dovada palpabilă că există aici un public cultivat și un potențial serios pentru artă de înaltă calitate — nu doar pentru „consum estetic” efemer. Că e târg de Paște, de Crăciun, de bere, culinar sau de flori, nu există târg popular sau jucărie fără kitsch. Dar kitsch-ul are și valențe benefice, după cum am spus,. Un edil eficient și abil trebuie să știe să propună cetățenilor lui, indiferent de vârstă și de pregătire, o plajă elastică de oferte, de la elitism la popular. Fiecare să aleagă ce-i place, dar să nu-i descalifice pe cei care aleg în contrast cu el!
Un lucru, în privința acestui târg, e cert. E generator de economie locală, e un spațiu performativ aducător de mult public, de mulți bani și de multă notorietate. Nu e deloc puțin!
Camelia Radulian
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu