Dacă el, bărbatul, n-ar fi existat...

"Dacă el, bărbatul, n-ar fi existat...

 Floare nenuntită ar fi fost femeia

 Scuturând petale pe pământ încins,

 Irosind polenul şi lipsind scânteia

 Focul nemuririi... nu s-ar fi aprins.

 Ar fi fost vioara ce-i lipseşte arcuşul

 Necântată-n noapte ar fi adormit

 Strunele bolnave i-ar fi fost tăişul

 Trupului ce-n taină, moare neiubit.

 Ca o ciocârlie ce în plâns şi-neacă

 Nesfârşitul cântec prin furtuni de dor

 Prin frunzişul vieţii cu tristeţi se-mbracă

 Căutând pereche să plutească-n zbor.

 Ce-ar fi fost femeia singură-n iubire?

 Flacără ce-ar arde zilnic fără rost,

 Creangă fără ramuri, trup spre vestejire

 Şi cerşind lumină dintr-un cer anost.

 Ce este femeia când îşi are alături

 Sufletul pereche-n simfonia vieţii?

 E vioara lumii ce străpunge-nalturi,

 El... izvor de cântec şi arcuş tandreţii."

  (Angelina Nadejde)