Despre mare

*sunt o femeie privind marea cu ochi obosiți.

*marea mă privește cu sute de mii de ochi albaștri sau verzi sau galbeni sau roșii sau albi sau morți.

*în dimineața asta, de la fereastră, ziua părea albă și simplă ca o margaretă.

* după-amiază în mare s-au înecat cinci nori. i-am numărat. s-a înecat și un copil. a urmat un prelung și melancolic apus violet.

*în horoscopul mării sunt un pescăruș. știu că nu îți plac pescărușii. nici mie, deseori.

*azi am adunat din nisip case de melci. goale.  cu bucuria unui copil.  se spune că le bântuie, uneori, în nopțile cu lună plină, fantomele melcilor, ale copiilor înecați și valurile.

*ești un bărbat privind marea.

*măcar privim aceeași mare. 

*poveștile de dragoste de la mare sunt albastre și nedefinite.

*am pierdut cuvintele în nisip noaptea trecută, nu am știut să îți spun te iubesc.

*poate și tu le-ai pierdut. nu ai știu niciodată să.

*poate e mai bine să tac, să taci în fața unei mări.

*ieri pe plajă m-am întâlnit cu o pisică albă cu un ochi galben și un ochi albastru, a apărut așa, de nu știu unde,  din senin sau din spuma valurilor sau din nisip sau din capul meu. avea o frumusețe de margaretă.

*am stat de vorbă. am vorbit  nimicuri. nimicurile au, totuși, farmecul lor.

*mi-ai spus și ceva important. pisica-margaretă era un spirit al locului, li se arată disperaților, neliniștiților, anxioșilor, poeților. o văzuseși și tu de câteva ori. 

*azi, la un moment dat, pe plajă, se plimbau niște oameni minunați și fericiți. am vrut să  plec, nu eram nici minunată, nici fericită, nici nu voiam să fiu, dar am mai stat un timp, treceau pe lângă mine fără să mă vadă,  le-am admirat minunăția și fericirea strălucitoare și nepăsătoare și i-am compătimit puțin.  ochii lichizi ai mării erau triști. ce sinucidere poate fi fericirea!,  parcă așa zicea Kafka, nu?

* tot azi,  o fetiță și un bunic ridicau un castel de nisip.  ea i-a spus că îl iubește ca pe o margaretă, cum spun copiii cele mai sincere și neobișnuite lucruri de pe lume, apoi a început să cânte podul de piatră s-a dărâmat, a venit apa și l-a luat, vom face altul… după ce castelul a fost gata, l-a dărâmat. ca să nu îl ia apa? nu au mai făcut altul mai trainic și mai frumos, cum continua cântecelul pentru copii, au plecat ținându-se de mână, se făcuse ora la care bunicul-margaretă trebuia să ia medicamentele.

* noaptea trecută, cerul era năpădit de stele-de-mare, luna se prăbușise în mare, razele ei se ondulau odată cu valurile sau se încâlceau în alge.