Când ea ridică ochii din telefon, fiu-său tocmai dăduse bac-ul. Nu doar că-l dăduse, dar îl şi luase. Aflase de pe Facebook. Ea se bucură un pic. Nu e uşor să iei bac-ul în zilele noastre. Ia uite, Dorule, îi spuse ea soţului, Bogdănel a luat bac-ul. Ştiu, am văzut şi eu, spuse bărbatu-său fără să ridice ochii din telefon. Şi mie de ce nu mi-ai spus? întrebă femeia. Să-ţi spun ce? De Bogdan, c-a luat examenul. Păi dacă nu m-ai întrebat?! mai zise el şi se cufundă în chat-ul său. Ea se întristă un pic, apoi se bucură de întristarea ei. Mai am totuşi sentimente omeneşti, îşi zise ea. Ce sensibilă sunt! Nu ca... Ridică ochii spre bărbatul său. Nu îl recunoscu. Vai, dar ăsta nu-i bărbatul meu, îşi zise ea. Eu m-am măritat cu un tânăr brunet cu ochii verzi. Ăsta-i un moş cărunt cu ochii în telefon. Tu cine eşti? îl întrebă ea. Cum, dragă, cine sunt? Sunt Doru. Adineauri mi-ai zis pe nume. Da, el e. Îl recunoscu după voce. Bine, dar când ai albit aşa? întrebă ea. Am albit? Pe bune? Nici nu mi-am dat seama. Deschise camera telefonului pe funcţia Autoportret şi se privi atent. Chiar că am albit, mai zise el. Cred că îmbătrâneşti, spuse ea, oftând. Doamne, dacă îmbătrânesc şi eu? se întrebă ea, apoi alungă acest gând supărător cu un like. Te-am văzut de dimineaţă într-un selfie, arătai mult mai tânăr, zise ea. Chiar eram mai tânăr, am găsit poza pe Facebook, la amintiri, răspunse Doru. E de acum 4 ani. Oftară amândoi deodată, apoi îşi puseră telefoanele la încărcat. Avea fiecare încărcătorul său.
(Marilena Dumitrescu)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu