Nu ratați Voievodul Țiganilor!

Aseară la Teatrul Național Marin Sorescu din Craiova actorii, corul, baletul și orchestra Operei Române din Craiova au prezentat publicului craiovean cel de-al doilea spectacol programat din cadrul Festivalului Internațional Elena Teodorini opereta în 3 acte Voievodul Țiganilor compusă de Johann Strauss (fiul) (Der Zigeunerbaron – în limba originală), pe un libret de Ignatz Schnitzer, după romanul Saffi al romancierului maghiar Mór Jókai.

 

 La realizarea acestui spectacol au contribuit următorii:

Regia artistică: Arabela Tănase
Coregrafia: Laurențiu Nicu
Scenografia: Răsvan Drăgănescu

Conducerea muzicală: Alexandru Iosub

Concert-maestru: Francisc Klein
Maestru de cor: Lelia Candoi
Pregătirea muzicală: Corina Stănescu, Maria-Cristiana Stan
Sufleur: Viorica Tomuș
Regie tehnică: Mihaela Grama
Sonorizarea: Sorin Tican
Maestru de lumini: Roberto Bujor
Machiaj și coafură: Ioana Boicea

Contele Homonay – Ioan Cherata
Contele Carnero – Cosmin Vasilescu
Sandor Barinkay – Alfredo Pascu (București)
Kalman Zsupan – Dan Cornescu
Arsena – Noemi Modra
Mirabella – Mihaela Popa
Ottokar – Bogdan Olaru
Czipra – Asineta Răducan (Brașov)
Saffi – Renata Vari
Istvan (servitorul lui Zsupan) / Jancsi – Laurențiu Nicu
Ildiko – Anca Țecu
Anya – Edith Mag
Palli – Codruț Stănescu
Mihaly – Romulus Nicolae Cucu
Jozsi – Laurențiu Goșnea
Ferko – Mircea Tudora
Pista (secretarul Contelui Carnero) – Mihai Ciortan

"Acţiunea se petrece în prima jumătate a secolului al XVIII-lea, pe domeniile cândva înfloritoare ale exilatului Barinkay. Castelul, odinioară falnic, este acum o ruină; în schimb, vecinul Zsupan (crescător de porci) prosperă pe seama spolierii proprietăţii lui Barinkay.

Amnistia împărătească, dar mai ales edictul restitutio in integrum, îl aduc în prim-plan pe tânărul Sandor Barinkay (fiul celui exilat) care, împreună cu comisarul Carnero, vor face demersurile repunerii în posesie. Carnero este surprins, evident neplăcut, să-şi găsească soţia, Mirabella (dispărută în timpul războiului), slugărindu-l pe Zsupan, iar pe fiul său, Ottokar, virtual ginere al parvenitului negustor (ca pretendent la mâna năstruşnicei Arsena, fiica acestuia).

Primită, în general cu simpatie, vestea reîntoarcerii unicului supravieţuitor al familiei Barinkay îl va panica pe Zsupan, conştient că trebuie să dea socoteală pentru jaf. Instinctul de conservare îl incită la soluţia compromisului, propunându-i lui Barinkay să se însoare cu fiica sa.

Ifosele de parvenită ale Arsenei îl dezgustă însă pe Barinkay, în schimb este fascinat de frumuseţea ţigăncii Saffi (fiica ghicitoarei Czipra) pe care o întâlneşte noaptea în castelul părăginit. Se întorc ţiganii de la târg; văzându-l pe fiul stăpânului, îl proclamă şi aclamă ca voievod al lor.

Barinkay, petrecându-si noaptea între ruine, află de la bătrâna ghicitoare taina unui vis, potrivit căruia, în ziua nunţii, va găsi o comoară ascunsă lânga zidul castelului. Se face ziuă şi ţiganii pornesc la muncă.

Grupul de boieri (instigaţi de Carnero, Mirabella şi Zsupan) îl acuză pe Barinkay de imoralitate, prin faptul că trăieşte cu o fată de ţigan. Furia lor se amplifică atunci când află că Barinkay a găsit comoara căutată de ei zadarnic.

Izbucneşte războiul. Contele Homonay, în fruntea husarilor, vine să recruteze ostaşi. Carnero îl reclamă pe Barinkay că, încălcând orice etichetă, s-a însurat cu o fată de ţigan. Czipra dă publicităţii un document care atestă că Saffi este de origine nobilă, provocând stupoare generală. Barinkay, contrariat, se înrolează şi pleacă la război.

Poporul întâmpină luptătorii întorşi victorioşi. Cei de pe urmă (în luptă) vor fi cei dintâi (la înapoiere). Astfel, primul sosit este Zsupan, încărcat de pradă, căci, şi în condiţii de război, unii ştiu să profite. Adevăraţii eroi sunt însă Barinkay, Ottokar şi ceilalţi luptători.

Barinkay refuză onorurile oferite de împărăteasă, rămânând lângă iubita sa şi între ţiganii care l-au ales voievod." 
(https://ro.wikipedia.org- Titus Moisescu şi Miltiade Păun, Ghid de operetă, Editura Muzicală a Uniunii Compozitorilor, Bucureşti, 1969).

Ce vă pot spune despre spectacol?

Este un spectacol minunat și impresionant, poate unul dintre cele mai frumoase spectacole de operetă pe care le-am văzut în ultima vreme, totul a fost la superlativ: conducerea muzicală, decorurile, orchestra, vocile soliștilor, corul, costumele sau baletul și mișcarea scenică.

Demn de luat în seamă este rolul actorului Dan Cornescu (Kalman Zsupan) sau cel al lui Laurențiu Nicu (servitorul lui Zsupan) care au distrat copios atât publicul cât și pe membrii orchestrei.

Au intrat de asemenea foarte bine în pielea personajelor Mihaela Popa, Noemi Modra, Renata Vari, Asineta Raducan, Alfredo Pascu, Cosmin Vasilescu, Bogdan Olaru și Ioan Cherata.

Am mai văzut acest spectacol la Teatrul Național din București cu actorii Operetei acum câțiva ani și pot spune că mi-a plăcut mai mult spectacolul de aseară, dar asta nu înseamnă că spectacolul de la București nu este reușit, este numai chestie de gust.

Spectacolul din Craiova este mult mai colorat, mai dinamic, mai dansant și mai vesel și reușește să redea foarte bine atmosfera care există într-o comunitate de țigani.

Iubitorii muzicii și ai dansului ar trebui să vadă neapărat acest spectacol.

Mai jos veți auzi reacția publicului la sfârșitul spectacolului.

Vă puteți forma o părere privind fotografiile făcute aseară și vă asigur că dacă vă veți decide să vizionați acest spectacol nu veți regreta!