Cea mai celebră reflecție a poetului grec Homer despre proști (sau oamenii lipsiți de înțelepciune) apare în epopeea Iliada (Cântul XVII). Ideea centrală este că aceștia sunt incapabili să anticipeze consecințele și înțeleg lucrurile doar după ce dezastrul s-a produs:
„După ce fapta s-a împlinit, până și prostul pricepe.” (în varianta originală: ῥεχθὲν δέ τε νήπιος ἔγνω / rhechthen de te nepios egno)
Sensul acestui proverb antic este că un om lipsit de viziune nu poate învăța din sfaturi sau din raționament logic, ci doar prin experiență directă și, adesea, dureroasă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu