Pentru politicianul și oratorul atenian Demostene, prostia nu era doar o slăbiciune individuală, ci o amenințare directă la adresa libertății și a democrației. Într-o cetate liberă, naivitatea, autoiluzionarea și lipsa de vigilență a cetățenilor deschideau cale liberă tiraniei.
Cele mai importante idei ale sale legate de prostie și orbește politică includ:
1. Autoiluzionarea (Cea mai ușoară formă de prostie)
În una dintre faimoasele sale Olintiace, Demostene a formulat o observație devenită celebră despre natura umană:
„Nimic nu este mai ușor decât să te amăgești singur, căci ceea ce fiecare om își dorește, aceea și crede că este adevărat.”
Pentru Demostene, prostia supremă este să confunzi dorințele proprii cu realitatea (wishful thinking). Oamenii cred cu ușurință minciunile convenabile sau promisiunile deșarte ale demagogilor doar pentru că le oferă un confort de moment.
2. Prostia ca naivitate politică și lipsă de vigilență
În discursurile sale împotriva lui Filip al II-lea al Macedoniei (Filipicele), Demostene își dădea seama că cetățenii athenieni dădeau dovadă de o prostie periculoasă:
- Amânarea și pasivitatea: Atenienii preferau să creadă că pericolul va trece de la sine sau că alții vor lupta în locul lor.
- Credulitatea în fața dușmanului: Demostene îi critica dur pe cei care credeau în asigurările de pace ale unui cuceritor vizibil expansionist, considerând această credulitate drept o orbire impudică.
3. Nepăsarea față de propria libertate
Demostene susținea că un om sau un popor care își cedează drepturile și libertatea în schimbul unui confort temporar sau al banilor dă dovadă de cea mai profundă lipsă de judecată. El spunea că paza și neîncrederea rațională sunt cea mai bună protecție a celor liberi împotriva tiranilor, iar renunțarea la această vigilență este un act de pură prostie civică.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu