...
au dispărut cuvintele din glas
au dispărut iubirile rostite
e liniște în fiecare pas
pe drumuri limbile stau răstignite
se-aude-n case sunetul de fum
și sobele în zid tușind a iască
toți oamenii ard lemne de acum
pentru că nu mai știu să se-ncălzească
au dispărut de pe pereți icoane
în var se vede viitorul crâncen
în cuie atârnăm acum doar haine
și măști
și tot ceea ce de fapt nu suntem
ne regăsim târziu citind sub pleoape
din bezna care vrea să ne cuprindă
și retrăim pierdutele agape
cu-o lingură și fără voci în tindă
a dispărut și scopul din scrisoare
poștașii s-au retras la bătătură
atingerea-i la mare depărtare
și viața e o mare corcitură
de ce s-avem cuvinte pe hârtie
când nu mai știm să fim o poezie
Cătălin Leontie
