Jean Mihail

 

Cel mai Bogat Român din istorie. A împrumutat Statul Român pentru a depăși Marea Criză

Banii i-au adus notorietatea în perioada interbelică, dar un  testament putea să-l înscrie pe veci în istorie. Ioan C. Mihail,  supranumit Jean, a fost unul din cei mai bogați români care au existat  vreodată. În timpul Marii Crize Economic izbucnite în 1929, face un gest  uriaș și devine garantul țării pentru un împrumut extern. S-a stins pe  23 februarie 1936.

La 1837, avea să se nască Constantin Dinu Mihail, ctitorul  dinastiei. Învățat de mic să prețuiască pământul la justa lui valoare,  își ia inima în dinți și pleacă la Şcoala de Agricultură din Hohenheim.  Acolo, tânărului îi cade cu tronc o macedoneancă pe nume  Mathilda  Spiro, pe care o ia de soție cam prin 1869. Iubirea lor aduce pe lume  patru copii, dintre care doar doi vor trăi, Nicolae și Ioan.

Moștenirile s-au ținut lanț de familia Mihail. Șirul e deschis de  Constantin, care primește la moartea tatălui său 100 de mii de pogoane  de pământ. În 1899, decide să investească o parte din avere într-un  palat după modelul celor occidentale. Cu toate acestea, Dinu Mihail nu a  mai apucat să-și vadă opera pentru că se stinge în 1908, lucrările cad  pe umerii feciorilor. Un an mai târziu are loc inaugurarea palatului,  iar Nicolae apucă drumul străinătății și se stabilește în Franța, unde  moare la 1918.

Familia “bântuită“ de moșteniri

Averea colosală rămâne în mâinile lui Jean, după cum îl denumiseră  contemporanii. Face studiile la Facultatea de Drept din Paris, ca mai  apoi să obțină doctoratul. În 1909, își sporește averea printr-o  moștenire primită de la mătușa sa, Elena Dumba. În plină ascensiune  financiară, decide să se înscrie în Partidul Conservator, care îl  propulsează spre deputăție. Partidul intră într-o criză de identitate,  iar Ioan C. Mihail părăsește tabăra și trece de partea liberalilor.

Șiragul moștenirilor continuă în 1923, când o soră de-a Elenei Dumba,  îi lasă cinci milioane de lei numerar, un conac la Deveselu și alte  moșii. Nimic nu părea să-i amenințe tașca cu bani. Nici Marea Criză  Financiară (1929-1933), nu a putut stăvili elanul afaceristului. La acea  vreme, România se confrunta cu mari probleme financiare. Carol al  II-lea avea nevoie urgentă de bani pentru a redresa țara. Dar lucrurile  nu era atât de simple, pentru că cineva trebuia să garanteze împrumutul.  Când debutase criza, Ioan era cel mai bogat om din țară, numai el putea  salva patria. Fără să stea pe gânduri, Jean își pune în joc averea și  garantează împrumutul cu propria avere.

Testamentul lui Ioan C. Mihail putea schimba România

Nimeni nu știe de ce Jean nu și-a întemeiat o familie. La 14  februarie 1933, decide să-și facă testamentul, publicat ulterior în  Monitorul Oficial, nr. 300. Neavând moștenitori, Ioan lasă întreaga  avere, mobilă și imobilă, statului român. Toate acestea cu o condiție:  înființare unei fundații culturale care să îi poate numele. Așezământul  urma să fie administrat de un consiliu compus din: Patriarhul României,  Preşedintele Academiei Române, Ministrul Agriculturii şi Domeniilor,  Ministrul Instrucţiunii Publice şi Ministrul Sănătăţii Publice. Iată  câteva din dispozițiile cuprinse în testament:

Moșiile sale să fie împărţite în loturi, iar ţăranii să primească loturi mici, de trei hectare, la preţuri accesibile.

Sumele obţinute din vânzarea loturilor, urmau să formeze ”Fondul  Ioan C. Michail” din care statul să finanţeze acţiuni de utilitate  publică (modernizarea școlilor, dotarea satelor cu biblioteci, ajutor  material pentru copiii aflați în pragul abandonului școlar).

Alocarea sumei de 500.000 lei pentru Fondul ”Nicolae şi Victoria  Michail” pentru a fi ajutaţi săracii şi bolnavii din orașul Craiova.  Orașul Turnu Severin, din judeţul Mehedinţi, să primească 500.000 lei  pentru înfiinţarea ”Fondului Constantin N. Michail” din care să fie  ajutaţi săracii, infirmii şi bătrânii.

Casa Bisericilor să primească 200.000 lei pentru reparaţia şi  pictarea Bisericii Ortodoxe din localitatea Drăgăneşti, judeţul Tecuci,  aflate pe moşia lui Ioan C. Mihail.

Înfiinţarea Institutului Maternităţii din Bucureşti, ce urma a fi  organizat, dotat şi administrat în conformitate cu ultimele standarde  existente atunci la Paris. În plus se dorea înfiinţarea unei secţii de  puericultură. Suma alocată pentru ridicarea institutului, dotare,  mentenanță și plata salariilor, se ridica la 10 milioane lei.

Dacă, între data redactării acestui testament şi data morţii , se  vor adăuga alte bunuri mobile sau imobile, acestea să urmeze linia  generală a testamentului.

: Palatul a fost donat statului în anul 1936, iar azi adăpostește Muzeul de Artă Craiova

Palatul a fost donat statului în anul 1936, iar azi adăpostește Muzeul de Artă Craiova

Un milionar dat uitării

Medicii au pus moartea lui Jean Mihail pe seama unei bronhopneumonii  virale. Conform testamentului, trupul său a fost înhumat în cavoul  familiei din Cimitirul Ungureni, situat în Craiova. Românii l-au jelit  amarnic, iar în ziua funeraliilor, școlile și-au suspendat cursurile.  Moartea unui singur om alimentase vistieria statului cu o suma uriașă:  între patru și șase miliarde lei. Fundația Culturală ”Ion C. Michail” a  luat ființă pe 1 septembrie 1936, însă degeaba. Conducerea și personalul  fundației și-au fixat salarii enorme și au prăpădit o bună parte din  fondurile destinate carității. De la moartea latifundiarului și până în  1948, nu se găsise nimeni care să ducă la bun sfârșit prevederile  testamentare.

Jean Mihail a donat  statului român undeva între patru şi şase miliarde de lei, la nivelul  anului 1936. Cum anul 1938 a reprezentat maximul leului ca monedă  naţională, Ioan C. Mihail era, practic cel mai bogat român la acea dată.

Averea de-o viață, fusese înstrăinată în câteva luni. După  instaurarea regimului comunist, autoritățile sovietice și-au însușit  resturile rămase de la masa lui Mihail și au făcut tot posibilul să-i  șteargă numele din memoria poporului.

Articol preluat