Singurătate

Într-o zi, un tânăr vine să stea de vorbă cu un bătrân care prefera să trăiască izolat de lume.

"Nu te saturi să fii singur tot timpul?"

Bătrânul răspunde: "Am mult de lucru. Trebuie să antrenez doi șoimi. Și doi vulturi. Să calmez doi iepuri și să antrenez  șarpele. Să motivez măgarul și să îmblânzesc leul."

"Dar nu văd deloc animale pe aici! Unde sunt?"

"Sunt animale care trăiesc în noi. Doi 'șoimi' atacă tot ce văd. 

Bun-rău, util-dăunător, trebuie să-i învăț să distingă. Pentru că sunt ochii mei.

Doi 'vulturi' distrug, rănesc tot ce ating. Trebuie să-i învăț să slujească și să ajute fără să facă rău. Pentru că sunt mâinile mele.

"Iepurii" se tem mereu, fug și se ascund. Trebuie să-i calmez și să-i învăț să facă față situațiilor dificile, nu să scape de necazuri cu orice preț. Pentru că sunt picioarele mele.

Partea cea mai grea e să privești 'șarpele'. E într-o cușcă strâmtă, încuiat în siguranță, dar e mereu gata să atace, să înțepe, să otrăvească pe oricine se apropie de el. De aceea trebuie să-l urmez și să fiu disciplinat. Pentru că asta e limba mea.

Măgarul, după cum știe toată lumea, este foarte încăpățânat, veșnic obosit și nu vrea să-și facă treaba. De aceea, trebuie să-l învăț să fie recunoscător și să rămână în mișcare. Pentru că e corpul meu.

Iar în final, am de îmblânzit un "leu" care vrea să fie rege și să comande tuturor. E mândru, arogant și pretinde ca lumea toată să se învârtă în jurul lui. Trebuie să disciplinez leul. Pentru că este Ego-ul meu".

După vezi, am mult de lucru, tinere..."

Bătrânul era Lev Tolstoi.

(de pe Fb)